Vatra-dialog cu Floarea ȚUȚUIANU: „mă zbat între a crede și a mă îndoi – fără să le amplific”

tutuianu

Sunteți cunoscută publicului în calitate de poetă și artist plastic, dar ați declarat că cel mai mult v-ar fi plăcut să faceți film. De ce nu ați ales filmul ?

 

– Da, la modul ideal mi-ar fi plăcut să fac film. Cea de-a șaptea artă cuprinde câte puțin din celelalte șase. Importantă este imaginea, și scenariul, apoi jocul actorilor… Marii regizori, precum Wajda, Kurosawa, Tarkovski, au avut studii de arte plastice, Fellini își desena mai întâi scenele, David Lynch este artist plasic și compozitor, iar Almodovar, actor, cântăreț, scenarist, Cristi Puiu voia să devina pictor. Mulți dintre ei își scriu scenariile. Dar dincolo de studii și pregătire îți trebuie o forță extraordinară de a coordona o asemenea muncă, pe o perioadă lungă de timp. De la ansamblu până la cele mai mici detalii. Cred că e o meserie pentru bărbați. Mi-ar fi plăcut. Dar n-am îndrăznit. Sunt însă o cinefilă ferventă. Sunt filme pe care le-am văzut și de 10 ori (Andrei Rubliov al lui Tarkovski sau Amadeus a lui Milos Forman).

Este filmul o sursă de inspiraţie pentru poezie?

– Cred că da. Orice operă poate fi la rândul ei o sursă de inspirație (nu plagiat) pentru artist.

Personal, mult timp m-a urmărit o imagine dintr-un film al lui Tarkovski, în care o fetiță mișca cu privirea un pahar pe o masă (telechinezie). Imaginea avea ceva inefabil. După foarte mult timp am scris un poem cu titlul „Levitație” care se încheie așa: (…) Corpul lui deasupra corpului meu levitează/ la un centimetru distanță/ Și această lipsă de atingere păstrează vie./ Dorința. După ce am scris poemul mi-a revenit în minte… imaginea.

Citește în continuare →

Floarea ȚUȚUIANU – Poeme

floarea-tutuianu-poza

Corp de literă

Și dumneavoastră veți ajunge din iubit –

un bărbat din hârtie de scris și citit. Astfel că

după moarte veți avea mult timp. De trăit.

Veți fi răscolit.

Veți simți o anume plăcere la răsfoit

 

 

Levitație

Dacă îl privesc pe el

parcă mă văd pe mine

Dacă mă gândesc la el

parcă mă gândesc la mine

Mâna mea se oprește

la un centimetru de pieptul lui

Gura lui se oprește

foarte aproape de gura mea

cât să-i simt respirația.

Sticla se aburește

Corpul lui deasupra corpului meu.

L e v i t e a z ă

la un centimetru distanță.

Și această lipsă de atingere păstrează vie.

Dorința

Citește în continuare →

Floarea ȚUȚUIANU – Poeme

Floarea (2)

 

Marea

Sunt pe plajă

Nisipul ia forma omoplaților mei

Iar tu deasupra te decupezi pe cer

ca și cum te-aș vedea printr-un imens vizor

Te apleci

și aerul dintre noi devine tot mai greu

Voi înfige adânc mâinile în nisip

agățându-mă de el

Pământul se învârte cu noi iar eu

cu soarele în păr. Voi asfinți peste tine

Iată ce nu îmi puteam imagina. Iar acum văd

Totul. Atât de clar și de la mare. Distanță

 

 

 

Zippo

Iată Alvaro

Că împotriva a totul și toate

Ne întâlnim din nou pe 19 iunie

(singura zi când se deschid cerurile

pentru noi)

Tot la Café Martinho da Arcada

Tu ți-ai pierdut timiditatea

(dar ești în largul meu)

Iar eu am luat o pastilă de xanax

( pe care o voi combina cu vin )

Ți-am adus mici obiecte

pe care va trebui să le ghicești cu

Ochii închiși

Î n c h i d e   o c h i i   t e   r o g !

Le ratezi pe rând

în timp ce țigara se fumează singură

(am emoții pentru ultimul obiect )

Ți-l așez cu grijă în palmă

Apoi îmi retrag mâna încet până când

vârfurile degetelor noastre:

s e   a t i n g    s e   a r d    s e   s t i n g

D e s c h i d e – m i   o c h i i   t e   r o g !

 

 

Neîntâlnirea

Ar trebui să fie ziua întâlnirii noastre

( o singură dată pe an )

Într-un an – o singură dată

Pregătesc totul de la începutul anului

până în iunie. Când aștept un semn

Care nu vine. Mă ridic brusc din pat

îmi pun ciorapii fumée  furoul negru

și rochia roz – fanat din dantelă

Îmi pensez ridurile. Îmi accentuez cearcănele

Îmi dau cu ojă pe buze. Ochii se fac că nu văd

Mă înalț pe tocuri

(gleznele îmbătrânesc ultimele)

Și mă așez în fața oglinzii- picior peste picior

Și vorbești cu mine:

Ce ar putea să facă serenitatea dvs. cu tinerețea mea?

Și vorbesc cu tine:

Dar inteligența mea cu frumusețea dvs ?

 

Iar timpul zboară. Parcă ieri a fost azi

Te văd tot mai  n e c l a r

Cineva ne face semn că.    E ora

Tu dispari primul. Iar eu fac drumul de la oglindă

 la pat.    De la pat la oglindă.    De la.     La.

 

 

19 iunie

Practic data de 19 iunie nu există

Ea nu este consemnată nicăieri

Pe dedicația de pe carte e trecut 18

( nu-mi amintesc motivul )

Pe 19 iunie la tine pe wall e postată

de fiecare data fotografia altei femei

Și la mine e altceva.

Nimic nu are legatură cu noi

Întâlnirile au fost

de fiecare dată în alte zile

Doar prima noastră întâlnire

a avut loc pe 19 iunie. Sau

există pentru că am inventat-o eu

 

Facebook

Nu mai știu cum arăți

Mă uit la fotografiile tale pe

facebook. Și când nu ești pe

facebook. Realitatea nu există

Oricât aș da timpul înapoi

Oricât aș întoarce imaginația

pe toate fețele. Există o realitate

pe care nu o putem străbate

Și chiar și așa

Când ajungem unul în fața celuilalt

Zidul imaginar

                        N e   d e s p a r t e

Monitor going to sleep

După o noapte albă

Când un vers a făcut ce-a vrut

din tine. Iar tu nu te-ai lăsat

până nu l-ai dat gata. Dimineața

e minunat să te culci cu

soarele cuibărit

între pulpe și glezne

***

În fața unui bărbat timid

                        Mă simt pierdută

Întămplător

Ce-ar fi

să ne întâlnim acolo unde

Rua Coelho da Rocha dă în Piața Romană

sau în stația Estrela unde tramvaiul 41 oprește

În timp ce eu urc. Tu să cobori

Ne-am recunoaște ?

(Din volumul în pregătire “ Poeme platonice’’)

 

 

[Vatra, nr. 12/2015]

 

 

 

Floarea ŢUŢUIANU – BLOCUL 2 BIS

tutuianu

 

Când m-am mutat în blocul 2 bis aveam fix 25 de ani

Mi-am făcut din sufragerie atelier din dormitor sufragerie

şi din bucătărie laborator foto (aveam de dat o operă)

Era ceva provizoriu

Şi totuşi aici m-a prins cutremurul

Aici mi-am pierdut virginitatea aici am făcut amor

pe Boleroul lui Ravel şi două chiuretaje pe masa din sufragerie

Era ceva provizoriu

Şi totuşi aici m-a prins revoluţia

Atunci sufrageria a devenit living şifonerul dressing

geamurile termopane şi cumpărăturile shopping

Nu îmi mai recunosc vecinii: intră chinezi şi ies arabi

Tot ceva provizoriu

Şi totuşi aici m-a prins globalizarea

 

După câţi morţi coborâţi pe scări am auzit cred că am îmbătrânit

Dar e ceva provizoriu

 

 

[Vatra, nr. 6/2015]