Așa făcuseră toți:

deschideau cartea la întâmplare

venea cineva să aducă sfintele taine

altcineva întorcea spatele

călătorind în întuneric netulburat

trecuse binișor de amiază

mascatul în negru se scălâmbăia pe sub mască

și scuipa în sinea lui pe poza de grup

singura în care nu se înghesuise să intre

deși până atunci supraveghease totul

fără să scoată o vorbă

la întâmplare și nu în ordine alfabetică

am apucat noi toți sfârcul înmiresmat

al cățelei care amușina pe sub mese

căzută din nu știu ce buzunar nesfârșit

[Vatra, nr. 7-8/2026, p. 1]