Ana OLOS – Trudeau: „libretto” și „verse drama” de George Elliott Clarke

canadian art 9

Bucuria și entuziasmul canadienilor, în octombrie trecut, la alegerea lui Justin Trudeau, liderul partidului liberal, ca prim-ministru cu promisiunea unei schimbări benefice, a readus în actualitate personalitatea părintelui său, carismaticul dar și controversatul Pierre Elliott Trudeau care, în perioada cât a fost premier (1968-1979, 1980-1984), a contribuit la o transformare esențială a federalismului canadian prin oficializarea bilingvismului, implementarea multiculturalismului ca politică guvernamentală și adoptarea unei constituții canadiene independente. Astfel că devine din nou actual și poemul dramatic de mare complexitate Trudeau al lui George Elliott Clarke2. La origine, libret pentru o nouă operă de jazz3, a doua sa colaborare cu compozitorul D. D. Jackson, după Québecité4 (un fel de Romeo și Julieta a multiculturalismului), drama în versuri merită nu numai o simplă relectură, ci o receptare mult mai atentă în momentul actual european.

Chiar înainte de a deschide cartea, cititorul este intrigat de subtitlul Long March & Shining Path, la prima vedere o metaforă a parcursului vieții politicianului Trudeau dar, pe de altă parte, trimițând spre un context cu totul altul decât cel canadian. Căci „Marșul lung” fusese tactica de retrageri succesive care l-au propulsat pe Mao Zedong la putere, iar „Calea luminoasă” este numele partidului comunist maoist din Peru, considerat organizație teroristă „în adormire”5 pe când era scris libretul. Cunoscând caracterul polifonic și aluziv al scrierilor lui Clarke, cititorul este deja tentat să anticipeze anumite relații intertextuale. Aluzia la partidul maoist din Peru îndeamnă la asocierea dramei lui Clarke cu romanul „total” Conversație la catedrală (1969) a lui Mario Vargas Llosa în care, pe fundalul unei societăți multiculturale, autorul reprezintă importul ideilor marxiste, revoluția și dictatura militară din țara sa din perspectiva unuia care, între timp, și-a revizuit convingerile politice din tinerețe. Titlul romanului pare să trimită la Omorul în catedrală a lui T.S. Eliot, dramă istorică în versuri, gen pe care îl experimentează de data asta și Clarke. Fără îndoială că profesorul de literatură de la Universitatea din Toronto a citit și eseul despre „verse-drama”, unde marele poet vorbise și de extraordinarul impact al muzicii, greu de egalat în poezie. De aici e doar un pas la muzicalul de extraordinar succes al lui Andrew Lloyd Webber, Cats, cu libretul bazat nu pe marile poeme eliotiene, Prufrock, The Waste Land sau Four Quartets (care influențaseră poeziile de tinerețe ale lui Clarke), ci pe cărticica de poezii în ritm de jazz Old Possum`s Book of Practical Cats. Poate de aici și formula de compromis adoptată de scriitorul canadian: Trudeau, în versiunea tipărită, fiind și libret de jazz-opera, și dramă poetică în cinci acte, și probabil în intenție „operă totală”. Căci fără înzestrarea muzicală a unui Wagner care, și el, aspirase să creeze o „operă totală”, Clarke se vede în situația de a suplini muzica lui D.D. Jackson prin virtuțile sale poetice, suplimentate de cunoștințele teoreticianului, cercetătorului și istoricului literar, ale jurnalistului și pamfletarului aparținând unei minorități „vizibile” dar prea puțin recunoscute prin contribuția sa la limba și cultura canadiană. Citește în continuare →