ZIDUL DE HÂRTIE (II)

Alexandra NEGRU

negru

Alexandra Negru s-a născut în oraşul Suceava, în 1993. În prezent este studentă la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea ” Ştefan cel Mare”, Suceava. Cîștigătoare a numeroase concursuri literare din România.

 

Exhibit no.1

Ce o să mai rămână

din noi,

iubitule,

oase, păr şi unghii

aşezate după frumoasa

geometrie a morţii,

poate un volum de poezie bună,

citită cu voce tare, brutal, după un pahar de absint

şi un pachet de kent rusesc, în nopţile negre

ca filmele lui kubrick în care

ne-am văzut feţele desfigurate şi am învăţat

să le iubim,

câţiva oameni în care am avut curajul să credem, care ne-au făcut

să ne fie ruşine cu dramele noastre mici,

de la care

am învăţat cum să ne scoatem

viermii din inimi şi cum să

coasem găurile acelea,

cărora le-am citit din ginsberg şi plath,

pe care i-am infectat

cu demenţa noastră firească,

cărora le-am arătat cât de frumos e oraşul

noaptea şi cât de nesigur,

o garsonieră goală într-un cartier mort,

câteva mărunţişuri

uitate pe masa din bucătărie, urma gândacului

pe care l-am strivit de perete

într-o mică criză de furie,

ce-o să mai rămână din noi,

iubitule,

mă întreabă

vocea asta neagră

din capul meu

pe care o cunosc dintotdeauna.

 

Radiografie cu monştri

Mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu

mai furioasă

decât femeia decapitată în mijlocul străzii

pentru o faptă nedovedită. Decât femeia

care stă în bus lângă mine

încercând să-şi ascundă vânătăile

pe care se minte că le merită.

Ce se întâmplă la câţiva km depărtare, pe aeroportul din Donetsk,

pe străzile Ucrainei,

reuşeşte să vibreze sinistru în aerul

din camera mea. Fotografia zilei

arată

un orfelinat prin care gloanţele au zburat

ca într-o scenă slow motion

cum făceau odinioară

avioanele de hârtie ale micuţilor.

La final, tapetul cu unicorni distrus,

puful pernuţelor

care au substituit căldura maternă

atâta timp

călcat de bocancii mari

ai soldaţilor.

În altă zi, o altă fotografie

ca o radiografie monstruoasă din

punctele fierbinţi ale lumii. Rebeli purtând

pe braţe

alţi rebeli, schilodiţi

într-o luptă incorectă.

Departe de toate astea,

eu, ochiul laşului

privind din adăpost,

spectacolul acid al unei generaţii

sălbăticite.

***

 

Florin Dan PRODAN

prodan

Florin Dan Prodan a publicat On the Road. Poeme de călătorie, Shambhala Press, Kathmandu, Nepal, 2012, Poem pentru Ulrike, Vinea, 2013,  Poeme și note informative despre eroi și morminte, Zidul de Hârtie, 2014. A mai scris pentru Timpul, Suplimentul de cultură, Dilema Veche, Transilvania, Poesis International. Coordonatorul Zidului de Hârtie, traducător şi redactor al revistei Bucovina literară.

 

Puloverul

Nu ştie nimeni a cui a fost

Cine l-a adus la Tîrgu Ocna

Dacă a fost țesut de-o

Machidoancă din Dobrogea

De o bătrînică din vreun sat bucovinean

Sau de vreo mamă pentru băiatul ei

Student la Bucureşti

Cineva a spus că s-a însănătoşit datorită lui

Şi într-o toamnă l-a dăruit

Unui alt bolnav din închisoarea-spital

Maxim l-a purtat pînă-n decembrie

De Crăciun încălzea plămînii bătrînului

General Comarnu

Profesorul Iliaş l-a purtat pînă-n vară

Şi, optimist, l-a dăruit de Schimbarea la Față

Pastorului Wurmbrant adus încă viu

Din peştera Jilavei

L-au îmbrăcat cu greu

Coastele încercau să se lipească pentru a patra oară

Parcă era în giulgiu.

După miracol, cînd l-au trimis în Bărăgan,

L-a dăruit lui Ianolide care s-a eliberat cu el

La 1 august 1964.

 

 

Tudor de la Aiud

Alexandra, nu mă mai plînge

în cimitirul ăsta părăginit.

Gîndeşte-te că o să vină iar primăvara.

Că va fi iar soare şi flori în toată țara.

Eu nici măcar nu-s aici.

Eu mi-am țesut din gratii,

vorbe grele şi din lovituri

o scară. M-am suit şi am găsit sus

o viață nouă.

Ştiu că nu a existat dreptate pe pămînt

dar iubire, da.

***

 

George SEREDIUC

serediuc

George Serediuc a debutat în cadrul Concursului de manuscrise Max Blecher/Herg Benet 2011, cu volumul de poezii Soarele mecanic. A publicat în antologiile Iubirea e pe 14 februarie, Vinea, Bucureşti, 2010,  Ana Basis, Ed. Arania, Braşov, 2008, Turnătorii, Suceava, 2007, Antologia Zidul de Hârtie, Suceava, 2011, Cele mai bune poeme 2012, Tracus Arte, 2013.

 

*

nu mai e la fel: pune mâna pe bruma de pe pieptul meu

ai să vezi că se răreşte cu fiecare răsărit pe care îl ratezi

într-un pat străin

la noapte, eclipsa ne va sparge timpanele

la noapte timpanele vor fi zimţi de mătase

la noapte, eclipsa ne va acoperi feţele

chemând gheparzi la fereastră şi rinoceri în pântec

şi cine voi mai fi eu? cum te vei numi tu?

ne vom şti după ceea ce ne-am spus până atunci

va trebui să cred ce mi-ai şoptit când pe oglinzi

nu va umbla decât răcoarea

şi dintr-un şarpe răsucit pe deget

va ieşi un nou şarpe care să ne lege:

tu – o maşină de scris pe fundul oceanului

eu – un penson făcut în grabă

din coama cailor de pădure

aici nu vom fi niciodată liberi ca pasărea cerului.

pentru că nu suntem pasărea cerului

 

*

aşa suntem noi

pe dinafară saci cu pământ

pe dinăuntru galaxie

un ac de şi-ar face loc sub pielea scorţoasă

ar ţâşni pulsari şi nebuloase

iar ochiul tău interstelar

pornit dintr-o cutie de vioară

ajunge acum în ochiul meu de sticlă

cu ochiul meu de sticlă am văzut adevărata înfăţişare a lumii:

vânătorii rupeau pe genunchi elefanţii de jad

copii ascunşi în subsoluri

ne chemau să rămânem la adăpostul minciunii

 

 

 

[Vatra, nr. 3-4/2015]

ZIDUL DE HÂRTIE (I)

Fondat în noiembrie 2008 în Suceava, Zidul de Hârtie s-a autointitulat cenaclu de literatură și artă tînără și s-a dorit un catalizator al energiilor literar-artistice din Bucovina. Grupul a reuşit să reunească, datorită poate şi constanţei întîlnirilor sale, un număr mare de participanţi, majoritatea tineri, fie poeţi, prozatori dar şi jurnalişti, muzicieni sau artişti plastici ori iubitori de literatură sau artă. Majoritatea evenimentelor au avut caracter de ședințe de cenaclu, evocări și întîlniri cu scriitori, lansări de carte, ‘nopți ale devoratorilor de poezie’ dar fost organizate și expoziții, cinematecă, workshop-uri sau concerte. Pînă acum au fost editate doisprezece cărți de poezie sau proză, cele mai multe aparținînd membrilor grupului. Anual, Zidul de Hârtie organizează un festival internațional de poezie și arte vizuale, Inside Zone, la Borsec precum și o rezidență artistică. Printre cei mai activi sau mai cunoscuți membri s-ar număra Liviu-Dorin Clement, Matei Hutopilă, Dan Cristian Iordache, Ana-Maria Lupașcu, Alexandra Negru, Deniz Otay, Florin Dan Prodan, Victor Ov. Rusu, George Serediuc, Vlad Sibechi dar și artiști plastici ca Sorin Baciu, Nick Marcu, Constantyn Ungureanu-Box. În momentul actual cenaclul s-a transformat într-un grup literar. Potrivit lui Matei Hutopilă Zidul de Hârtie este organizație a Zonei și a Marginii. O cronologie a mișcării este vizibilă pe www.ziduldehartie.wordpress.com

(Florin Dan PRODAN)

***

Matei HUTOPILĂ

hutopila

Matei Hutopilă a publicat copci, Casa de editură Max Blecher, Bistriţa, 2011 și două cărți în regie proprie: în prezenţa lucrurilor. căldura soarelui în iarnă (2013) și bukowina ueber alles (2014), ambele sub egida Zidului de Hârtie. Versurile de față sînt din volumul „tișița”, ce urmează să apară în 2015.

 

*

a venit cu prietena lui să stea la noi de sărbători

într-una din dimineți s-a făcut c-am rămas eu cu ea pentru vreo oră în casă

m-am tot foit pe uși, n-aveam stare

nu am privit niciodată prin gaura cheii, nici nu aș fi avut ce,

dar acum

în cele din urmă a ieșit de la duș, s-au întors și ei

eu încă agitat și un pic furios că n-am avut curaj

la masă am fost destul de fîstîcit

prin tricoul strîmt i se distingeau perfect gurguiele

avea o dezinvoltură arogantă

genul ăla care face-n ciuda pulii

am pîndit mult un moment de genul și mi-am zis că de data asta o s-o fac

dar nu s-a mai ivit cît au stat la noi

seara cînd femeia mea voia să ne hîrjonim mi se punea ceva în coșul pieptului

aproape că mi se făcea rău

*

peste cîteva ore mă aștepta drumul cu noaptea-n cap spre oraș, spre muncă

în satul de la șes, pe geam, razele lunii decupau trupul tău alb din întunericul camerei

ziua trecută plătisem acontul pentru sala de nuntă, eram la finalul cursei,

trăsesem ca un catîr s-ajungem acolo

sînt luni și luni din noaptea aia

îmi fac drum la muncă-n weekend să stau cu gîndurile mele, te las în bucătărie

te găsesc în bucătărie

a trecut ceva vreme și de cînd am fost la bucurești dar

nu-mi iese din minte acea dimineață cețoasă în care

mi-am băut cafeaua în balconul ei, deasupra unui stadion gol și a întregului cuprins pustiu

era liniște în belvedere

am plecat din camera ei de cămin ca de acasă

acasă mă așteptai tu

***

Dan Cristian IORDACHE

iordache

Dan Cristian Iordache a publicat mai multe volume printre care Achtung maybe, Princeps Edit, Iaşi, 2009,  Abel şi eu, Brumar, Timişoara, 2010, Karawane, Charmides, Bistriţa, 2012, Avatarurile domnului Oanea, Zidul de Hârtie, Suceava, 2013,  Semn spre bine, Charmides, Bistrița, 2014.

 

pentru Mariana unde se află

există ceva mai profund decât o uşă închisă

ca un balansoar în care inima reazemă

o lună oarbă. un calendar.

în acel spaţiu imaginile macină stâncile negre

ca un sunet îmbibat de nevoie şi forţă.

în linişte. poate aşa se descoperă dragostea

sau răbdarea de a muri pe trotuarele uscate

de frig şi miere. fii sincer prietene! toţi ajungem

pe crucea aceloraşi certitudini.

hai acasă. între ziua de azi ziua de ieri

şi ziua de mâine e un nor de stele!

*

drumurile nu duc nicăieri
unele se epuizează altele
se închid în alte drumuri
sau ajung pe faleză.

de-aia oamenii se spânzură
se otrăvesc caută magia podurilor
suferă în secret
sau joacă table.

din cauza drumurilor
oamenii dansează
de-aia ating pielea nepoţilor
cu un soi de sfială.

toate drumurile se înfundă
n-au nici un sens oamenii
mai bine s-ar opri pe un loc neted
şi ar privi cerul încenuşat.

***

Ana-Maria LUPAŞCU

lupascu

Ana-Maria Lupaşcu (n. 1993, în Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava) este studentă, în anul trei, a Facultății de Litere, Universitatea București. Absolventă a Colegiului Naţional „Petru Rareş“ din Suceava.

 

 

it’s my term to torture you

câinii se rostogolesc în praful uliței,

prinși de o boală rea. te-ai și ridicat pe coate. acum, vezi bine,

mișcările tale s-a imprimat într-o arhivă.

cuiva îi pasă că acum traversezi maidanul și-ți descânți

poporul

în minte, și gândurile toate, o haită de câini roșii

dezlegați în toiul nopții,

toți la fel.

limbi încolăcite în jurul gâtului, mișcări pasionale

de carnasier

corpuri contondente sonore

din capul tău, în capul tău

mai limpede. unde să fie

teroarea și unde seducția

(apoi)mai limpede(și numai pentru tine): partea nesupusă va rămâne partea nespusă, repeți

până adormi cele câteva cuvinte învățate

pur și simplu

nu e de ales

ți se spune apoi să semnezi, te faci responsabil. acesta nu e un proces verbal

are forma unei amintiri în care se făcea că erai fericit

dormeai  în sfârșit

și pe maidan, era liniște,

nu trecea nimeni,

nu era nevoie să vorbești cu nimeni

despre nimeni.

 

poem pe un zid de hârtie

stările secunde ale cuvintelor noastre

lăsă totul să se întâmple

cu ușurință.

înregistrăm. niciunul nu rămâne indiferent și cald

în filmul său

încă o dată

în aerul tot mai dens al mansardei

se montează peisajele poeziei față în față,

direct prin zid

cineva se întoarce spre mine.

câteva secunde

se declanșează

apropiere

apoi urc în inimile voastre ca într-un

personal arhiplin

și toți își lipesc trupurile, caută ieșirea

noi rămânem. ne deplasăm permanent unul spre celălalt

cu picioarele netrupești.

dacă sunt ușile blocate

vedem înăuntru ce nu se vede afară

în plină lumină

[Vatra, nr. 3-4/2015]