Etichetă / Alexandra Negru

ZIDUL DE HÂRTIE (II)
Alexandra NEGRU
Alexandra Negru s-a născut în oraşul Suceava, în 1993. În prezent este studentă la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea ” Ştefan cel Mare”, Suceava. Cîștigătoare a numeroase concursuri literare din România.
Exhibit no.1
Ce o să mai rămână
din noi,
iubitule,
oase, păr şi unghii
aşezate după frumoasa
geometrie a morţii,
poate un volum de poezie bună,
citită cu voce tare, brutal, după un pahar de absint
şi un pachet de kent rusesc, în nopţile negre
ca filmele lui kubrick în care
ne-am văzut feţele desfigurate şi am învăţat
să le iubim,
câţiva oameni în care am avut curajul să credem, care ne-au făcut
să ne fie ruşine cu dramele noastre mici,
de la care
am învăţat cum să ne scoatem
viermii din inimi şi cum să
coasem găurile acelea,
cărora le-am citit din ginsberg şi plath,
pe care i-am infectat
cu demenţa noastră firească,
cărora le-am arătat cât de frumos e oraşul
noaptea şi cât de nesigur,
o garsonieră goală într-un cartier mort,
câteva mărunţişuri
uitate pe masa din bucătărie, urma gândacului
pe care l-am strivit de perete
într-o mică criză de furie,
ce-o să mai rămână din noi,
iubitule,
mă întreabă
vocea asta neagră
din capul meu
pe care o cunosc dintotdeauna.
Radiografie cu monştri
Mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu
mai furioasă
decât femeia decapitată în mijlocul străzii
pentru o faptă nedovedită. Decât femeia
care stă în bus lângă mine
încercând să-şi ascundă vânătăile
pe care se minte că le merită.
Ce se întâmplă la câţiva km depărtare, pe aeroportul din Donetsk,
pe străzile Ucrainei,
reuşeşte să vibreze sinistru în aerul
din camera mea. Fotografia zilei
arată
un orfelinat prin care gloanţele au zburat
ca într-o scenă slow motion
cum făceau odinioară
avioanele de hârtie ale micuţilor.
La final, tapetul cu unicorni distrus,
puful pernuţelor
care au substituit căldura maternă
atâta timp
călcat de bocancii mari
ai soldaţilor.
În altă zi, o altă fotografie
ca o radiografie monstruoasă din
punctele fierbinţi ale lumii. Rebeli purtând
pe braţe
alţi rebeli, schilodiţi
într-o luptă incorectă.
Departe de toate astea,
eu, ochiul laşului
privind din adăpost,
spectacolul acid al unei generaţii
sălbăticite.
***
Florin Dan PRODAN
Florin Dan Prodan a publicat On the Road. Poeme de călătorie, Shambhala Press, Kathmandu, Nepal, 2012, Poem pentru Ulrike, Vinea, 2013, Poeme și note informative despre eroi și morminte, Zidul de Hârtie, 2014. A mai scris pentru Timpul, Suplimentul de cultură, Dilema Veche, Transilvania, Poesis International. Coordonatorul Zidului de Hârtie, traducător şi redactor al revistei Bucovina literară.
Puloverul
Nu ştie nimeni a cui a fost
Cine l-a adus la Tîrgu Ocna
Dacă a fost țesut de-o
Machidoancă din Dobrogea
De o bătrînică din vreun sat bucovinean
Sau de vreo mamă pentru băiatul ei
Student la Bucureşti
Cineva a spus că s-a însănătoşit datorită lui
Şi într-o toamnă l-a dăruit
Unui alt bolnav din închisoarea-spital
Maxim l-a purtat pînă-n decembrie
De Crăciun încălzea plămînii bătrînului
General Comarnu
Profesorul Iliaş l-a purtat pînă-n vară
Şi, optimist, l-a dăruit de Schimbarea la Față
Pastorului Wurmbrant adus încă viu
Din peştera Jilavei
L-au îmbrăcat cu greu
Coastele încercau să se lipească pentru a patra oară
Parcă era în giulgiu.
După miracol, cînd l-au trimis în Bărăgan,
L-a dăruit lui Ianolide care s-a eliberat cu el
La 1 august 1964.
Tudor de la Aiud
Alexandra, nu mă mai plînge
în cimitirul ăsta părăginit.
Gîndeşte-te că o să vină iar primăvara.
Că va fi iar soare şi flori în toată țara.
Eu nici măcar nu-s aici.
Eu mi-am țesut din gratii,
vorbe grele şi din lovituri
o scară. M-am suit şi am găsit sus
o viață nouă.
Ştiu că nu a existat dreptate pe pămînt
dar iubire, da.
***
George SEREDIUC
George Serediuc a debutat în cadrul Concursului de manuscrise Max Blecher/Herg Benet 2011, cu volumul de poezii Soarele mecanic. A publicat în antologiile Iubirea e pe 14 februarie, Vinea, Bucureşti, 2010, Ana Basis, Ed. Arania, Braşov, 2008, Turnătorii, Suceava, 2007, Antologia Zidul de Hârtie, Suceava, 2011, Cele mai bune poeme 2012, Tracus Arte, 2013.
*
nu mai e la fel: pune mâna pe bruma de pe pieptul meu
ai să vezi că se răreşte cu fiecare răsărit pe care îl ratezi
într-un pat străin
la noapte, eclipsa ne va sparge timpanele
la noapte timpanele vor fi zimţi de mătase
la noapte, eclipsa ne va acoperi feţele
chemând gheparzi la fereastră şi rinoceri în pântec
şi cine voi mai fi eu? cum te vei numi tu?
ne vom şti după ceea ce ne-am spus până atunci
va trebui să cred ce mi-ai şoptit când pe oglinzi
nu va umbla decât răcoarea
şi dintr-un şarpe răsucit pe deget
va ieşi un nou şarpe care să ne lege:
tu – o maşină de scris pe fundul oceanului
eu – un penson făcut în grabă
din coama cailor de pădure
aici nu vom fi niciodată liberi ca pasărea cerului.
pentru că nu suntem pasărea cerului
*
aşa suntem noi
pe dinafară saci cu pământ
pe dinăuntru galaxie
un ac de şi-ar face loc sub pielea scorţoasă
ar ţâşni pulsari şi nebuloase
iar ochiul tău interstelar
pornit dintr-o cutie de vioară
ajunge acum în ochiul meu de sticlă
cu ochiul meu de sticlă am văzut adevărata înfăţişare a lumii:
vânătorii rupeau pe genunchi elefanţii de jad
copii ascunşi în subsoluri
ne chemau să rămânem la adăpostul minciunii
[Vatra, nr. 3-4/2015]