Ioana-Paula Armăsar – Corespondența lui Flaubert – un jurnal fragmentat

Odată cu Flaubert, din experimental romanul1 tinde să devină un roman experiență, un ghid de autoformare estetică, constituit pe incertitudini fructuoase. Corespondența sa poate apărea ca un jurnal intim fragmentat în măsura în care îndeplinește funcțiile esențiale ale genului. Regăsim în scrisori  desfășurarea în timp a unor confesiuni care reflectă  viața interioară și dezvăluie procesul de creație. Deși nu au o coerență narativă și o intenționalitate unitară, epistolele, fațete ale emițătorului în funcție de receptorul său, contribuie la puzzle-ul autenticității acestei autobiografii involuntare.

Citește în continuare →

Corp și corporalitate în artă și literatură (I)

Corpul tău, politica mea?

Momentul pe care îl trăim, după cum ne spune Wendy Chun, e unul în care corpul e pus în slujba unei politici nu numai suveraniste, dar și aparent sadice ori fetișiste.1 „Corpul tău, politica mea” a devenit noua mantră a politicii naționaliste. În acest climat, discursul feminist este recuperat de populism, apar figuri-model de tip Rosa Parks de inspirație trumpiană, René Girard a devenit biblia noilor antreprenori ca Peter Thiel, iar platforme media precum Breitbart preiau, într-o formă proprie, teme ale Școlii de la Frankfurt.2 Educația a luat-o și ea pe urma algoritmilor, cerându-ne analitic să simțim plăcere din jocul cu chați și alte mecanisme care ne induc apatie. Trebuie să fim trași dureros de urechi dacă nu adorăm noii zei tehno-politici, ori suntem aruncați într-un loc digital în care nimic nu contează cu adevărat.

Citește în continuare →