Seară minunată

KOCSIS FRANCISKO

 

Când trec agale seara prin oraş, cu pălăria pe cap

şi mâinile înfundate boem în buzunare,

aş putea fi uşor confundat cu Fernando Pessoa,

deşi aş prefera să fiu confundat cu Trakl,

chiar dacă trăsăturile noastre fizice nu seamănă

foarte mult, iar pe dinlăuntru nu vede ochiul omenesc,

 

şi-apoi se pune întrebarea: cine să mă confunde cu cei amintiţi

în oraşul acesta cu atât de puţini oameni,

îi ştiu pe toţi cei ce au auzit de poeţii pe care îi citesc adesea,

ei n-ar fi în stare să se dedea la asemenea farse,

iar printre străini eu nu sunt cunoscut –

 

deşi mi-ar plăcea din cale afară ca într-o astfel de seară

să treacă pe lângă mine o figură cu lumina aceea

nelumească de stafie pe faţă:

„Bună seara, domnule Pessoa, e o seară minunată”,

să spună doar atât şi-apoi să treacă mai departe

şi eu să ştiu că nu am voie să mă uit înapoi…

 

Şi când treceam seara prin oraş, cu pălăria pe cap

şi mâinile înfundate-n buzunare,

figura aceea de stafie şi-a dus mâna la pălărie:

„Bună seara, domnule Kocsis, e o seară minunată,

ca la o sută de ani o dată,

cred că şi Pessoa, Trakl sau Kavafis ar fi de acord

că suntem nişte privilegiaţi”.

 

Nu m-am uitat înapoi, nici n-ar fi avut vreun rost,

m-a-nvăluit mirosul lui de-absint, de lumânare, de mosc

şi încă ceva ce n-am de unde să cunosc.

 

01pessoa1

[Vatra, nr. 3/2014]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.