ŞTEFAN MANASIA
1 IANUARIE 2014. ERATĂ.
Văd al patrulea film
cu Toni Servillo.
Nimic mai ispititor
decît să îmbătrîneşti.
Îmbătrînesc ele
scoicile quahog
ca să reîntinerească apoi
pentru sute de ani.
Şi azi descoperă
harpoane
din secolul 19
înfipte-n cocoaşa de seu
a celui mai neizbutit
cetaceu. Cînd Toni coboară,
o dată cu 2013,-n cofrajul
lichid
şi dioptriile îi
lucesc
pentru ultima oară.
MEMO
Stă pe scaunul din faţă.
Aspră
ca o comsomolistă.
Strînge
celularul la ureche
parcă ar fi plastilină.
Adică cum,
cumpăr mîncare
şi eu nu mănînc?
Eu ce am voie să mănînc?
Dietă să ţii tu.
Să găteşti tu.
Închide.
Îl duce din nou la ureche
după cinsprezece secunde
de ritm caraibian.
Faci ce vrei.
Nu mă interesează.
Faci ce vrei.
Îmi plăteşti datoria
şi pe urmă te duci
la curva ta.
În staţia de pe Memo
se ridică.
Pufoiaca kaki,
blugii umflaţi,
cizmele îmblănite.
Abia îi vezi cerceii
imenşi, circulari,
negri,
strălucitori.
Încadrează rictusul
de şantieristă
în preajma pensionării.
PERIFERIE
Norii
sînt
cuţitaşele
lui Machete
lansate
în
trupul
mutilat
al
pămîntului.
RAZNA
Informaţia
curge
printr-un mediu
tot mai atent
lubrifiat
tot mai atent
Curînd
ar putea crede
că nu mai are
nevoie
de noi
nici sub formă
de biomasă.
Rădăcini aeriene,
vrejuri
spre cosmos,
muzicale şi colorate:
informaţia
hipnotizează
galaxiile
depărtate.
RUPESTRĂ
Nimeni nu
a desenat
pe pereţi argiloşi
genocidul
flăcările
maşinăriile
mutaţiile genetice.
Semn că
extratereştrii
nu au coborît
aici
niciodată,
că intratereştrii
nu au ieşit
la suprafaţă,
că ierburile
au puterea lor
limitată.
OGLINZI
Oglinda bună
e aceea în care
abia vezi să
te bărbiereşti şi
care reflectă,
continuu,
lumina
apusului
de ianuarie.
Cioburile ei
se adună şi se lipesc
la loc în fiecare
dimineaţă,
cu muget
preistoric,
precum banchizele
în urma
spărgătorului
de gheaţă.
FEBRUARIE
Mierla ţeapănă
în copac,
cioara cu penele
fluturînd în iarba
ca un arici îngheţat.
Albastrul stins
al ciorii, portocaliul
ciocului mierlei,
pe care îl găseşti
vibrant, pentru că
tu nu eşti ornitolog.
Penele ciorii
zboară
cîte una
în dreptul bisericii greco,
unde ameninţi
de fiecare dată
fetiţa (vai,
ce-ţi mai place)
Vrei să intrăm
şi să-l ascultăm pe părinte?
99% spune NU,
1% spune DA
şi se miră şi ea.
ALCOOL
Vreau să-mi fac buletinu,
a zis micul infractor
şi eu n-am coborît
de pe bicicletă,
n-am căutat în rucsac
bănuţii
pe care miza. Salutasem
o scorpie din mers
şi scorpia a vîrît
mai adînc capul în pămînt
(genul pe care nu ţi-l
imaginezi practicînd vreodată
felatio). Ratasem
întîlnirea cu
dumnezeul
retard şi aurolac. Ca
atunci cînd am cumpărat
o sută de rom fostului
prof de mate şi aşteptam
să-i iasă de sub rever
gîndacii de sicriu.
COPII DEFINITIVI
Fetiţa plonjează,
exersăm saltul
în apa turcoaz.
Lumea-i o fotografie
din concediu, valurile
bat în argint, plaja –
spumă albă.
Debarcaderul l-au construit
din lemnele corsarilor.
Sărim unul după altul
pînă ce ea nu mai urcă
la suprafaţă minute
bune. Mă scufund
panicat, Nadia ţipă.
Îmi găsesc băiata-ntr-un
fel de alveolă aurie,
levitînd (poziţia fetus).
Fusese permanent sub
picioarele noastre.
Înot calm, o ridic. E toată
un zîmbet: cald, yogin,
HAIKU
Tata emite energie
neagră şi sub Lunile
altei planete.
CASA CU LUMINI AUTOMATE
Am căutat
în zadar
poemul acesta.
Nu l-am notat
în nici un carnet.
Chiar dacă trec mereu
pe lîngă grădina
cu pomii, şezlongul
şi jucăriile abandonate,
peste care se tîrăsc
indiferent
Ca şi cum ar fi avut
copii, dar o epidemie
sinistră i-ar fi supt
înăuntru şi azi
supravieţuiesc toate
în absenţa sensului.
Luminile se aprind
la ferestre
unde nu zăresc
niciodată pe nimeni.
Doi lupi alsacieni
patrulează
grădina, ograda,
înspăimîntaţi
şi exasperaţi
că biolingvişti
napocani
nu le-au descifrat
pînă acuma limbajul.
PE ZĂPADA DINTRE GARAJE
Pe zăpada murdară
dintre garaje
ne plimbăm
puţin înainte de
lăsarea întunericului.
Vreascuri şi
gunoaie roşiatice
sub felinarele
deja aprinse.
Lupul cel rău
a prins purceluşii
îţi aminteşti
trăgîndu-mi
mîna obeză
cu mînuţa ta
bondoacă
spre ceea ce
ar trebui să fie
A/CA/SA.
