Poeme

ŞTEFAN MANASIA

photo_stefan_manasia

1 IANUARIE 2014. ERATĂ.

Văd al patrulea film

cu Toni Servillo.

Nimic mai ispititor

decît să îmbătrîneşti.

Îmbătrînesc ele

scoicile quahog

ca să reîntinerească apoi

pentru sute de ani.

Şi azi descoperă

harpoane

din secolul 19

înfipte-n cocoaşa de seu

a celui mai neizbutit

cetaceu. Cînd Toni coboară,

o dată cu 2013,-n cofrajul

lichid

şi dioptriile îi

lucesc

pentru ultima oară.

 

MEMO

Stă pe scaunul din faţă.

Aspră

ca o comsomolistă.

Strînge

celularul la ureche

parcă ar fi plastilină.

Adică cum,

cumpăr mîncare

şi eu nu mănînc?

Eu ce am voie să mănînc?

Dietă să ţii tu.

Să găteşti tu.

Închide.

Îl duce din nou la ureche

după cinsprezece secunde

de ritm caraibian.

Faci ce vrei.

Nu mă interesează.

Faci ce vrei.

Îmi plăteşti datoria

şi pe urmă te duci

la curva ta.

În staţia de pe Memo

se ridică.

Pufoiaca kaki,

blugii umflaţi,

cizmele îmblănite.

Abia îi vezi cerceii

imenşi, circulari,

negri,

strălucitori.

Încadrează rictusul

de şantieristă

în preajma pensionării.

 

PERIFERIE

Norii

sînt

cuţitaşele

lui Machete

lansate

în

trupul

mutilat

al

pămîntului.

 

RAZNA

Informaţia

curge

printr-un mediu

tot mai atent

lubrifiat

tot mai atent

Curînd

ar putea crede

că nu mai are

nevoie

de noi

nici sub formă

de biomasă.

Rădăcini aeriene,

vrejuri

spre cosmos,

muzicale şi colorate:

informaţia

hipnotizează

galaxiile

depărtate.

 

RUPESTRĂ

Nimeni nu

a desenat

pe pereţi argiloşi

genocidul

flăcările

maşinăriile

mutaţiile genetice.

Semn că

extratereştrii

nu au coborît

aici

niciodată,

că intratereştrii

nu au ieşit

la suprafaţă,

că ierburile

au puterea lor

limitată.

 

OGLINZI

Oglinda bună

e aceea în care

abia vezi să

te bărbiereşti şi

care reflectă,

continuu,

lumina

apusului

de ianuarie.

Cioburile ei

se adună şi se lipesc

la loc în fiecare

dimineaţă,

cu muget

preistoric,

precum banchizele

în urma

spărgătorului

de gheaţă.

 

FEBRUARIE

Mierla ţeapănă

în copac,

cioara cu penele

fluturînd în iarba

ca un arici îngheţat.

Albastrul stins

al ciorii, portocaliul

ciocului mierlei,

pe care îl găseşti

vibrant, pentru că

tu nu eşti ornitolog.

Penele ciorii

zboară

cîte una

în dreptul bisericii greco,

unde ameninţi

de fiecare dată

fetiţa (vai,

ce-ţi mai place)

Vrei să intrăm

şi să-l ascultăm pe părinte?

99% spune NU,

1% spune DA

şi se miră şi ea.

 

ALCOOL

Vreau să-mi fac buletinu,

a zis micul infractor

şi eu n-am coborît

de pe bicicletă,

n-am căutat în rucsac

bănuţii

pe care miza. Salutasem

o scorpie din mers

şi scorpia a vîrît

mai adînc capul în pămînt

(genul pe care nu ţi-l

imaginezi practicînd vreodată

felatio). Ratasem

întîlnirea cu

dumnezeul

retard şi aurolac. Ca

atunci cînd am cumpărat

o sută de rom fostului

prof de mate şi aşteptam

să-i iasă de sub rever

gîndacii de sicriu.

 

 

 

COPII DEFINITIVI

Fetiţa plonjează,

exersăm saltul

în apa turcoaz.

Lumea-i o fotografie

din concediu, valurile

bat în argint, plaja –

spumă albă.

Debarcaderul l-au construit

din lemnele corsarilor.

Sărim unul după altul

pînă ce ea nu mai urcă

la suprafaţă minute

bune. Mă scufund

panicat, Nadia ţipă.

Îmi găsesc băiata-ntr-un

fel de alveolă  aurie,

levitînd (poziţia fetus).

Fusese permanent sub

picioarele noastre.

Înot calm, o ridic. E toată

un zîmbet: cald, yogin,

 

HAIKU

Tata emite energie

neagră şi sub Lunile

altei planete.

 

 

CASA CU LUMINI AUTOMATE

Am căutat

în zadar

poemul acesta.

Nu l-am notat

în nici un carnet.

Chiar dacă trec mereu

pe lîngă grădina

cu pomii, şezlongul

şi jucăriile abandonate,

peste care se tîrăsc

indiferent

Ca şi cum ar fi avut

copii, dar o epidemie

sinistră i-ar fi supt

înăuntru şi azi

supravieţuiesc toate

în absenţa sensului.

Luminile se aprind

la ferestre

unde nu zăresc

niciodată pe nimeni.

Doi lupi alsacieni

patrulează

grădina, ograda,

înspăimîntaţi

şi exasperaţi

că biolingvişti

napocani

nu le-au descifrat

pînă acuma limbajul.

 

PE ZĂPADA DINTRE GARAJE

Pe zăpada murdară

dintre garaje

ne plimbăm

puţin înainte de

lăsarea întunericului.

Vreascuri şi

gunoaie roşiatice

sub felinarele

deja aprinse.

Lupul cel rău

a prins purceluşii

îţi aminteşti

trăgîndu-mi

mîna obeză

cu mînuţa ta

bondoacă

spre ceea ce

ar trebui să fie

A/CA/SA.

 

[Vatra, nr. 3/2014]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.