Poeme dedicate lui Alexandru Mușina

de Simona Popescu, Andrei Bodiu, Claudiu Komartin, Ligia Dan, Ioan Milea

Pleniţa, 1974

Simona POPESCU

Lăcusta verde, scarabeul de aur

 

 

1. Tinereţea de o mie de ani

 

Aveai 20 de ani

le povesteai pe atunci tuturor

de Ploile din Mostar şi spuneai

că Pero Zubac e idolul tău.

Aveam 19 ani

le povesteam pe atunci tuturor

de Strada Castelului 104 şi spuneam

că Alexandru Muşina e prietenul meu.

Aveai 20 de ani

credeai că tot ce trăieşti şi povesteşti e poezie,

că adolescenţa

se va-nălţa la cer şi ne va zîmbi mereu de acolo.

Aveam 19 ani

credeam că tot ce trăieşti e poezie,

că adolescenţa

se va-nălţa la cer şi ne va zîmbi mereu de acolo.

Aveai 20 de ani. Pero Zubac ţi se părea

un mare poet.

Aveam 19 ani şi Sandu Muşina mi se părea

un mare poet

iar prietenia

începutul frumos al unei tinereţi de o mie de ani.

 

2. Aerul poeziei e blînd

O mie de ani? După nici douăzeci

prietenii mi i-am inventat unul cîte unul

privind cîteva fotografii

adunînd ceţoase amintiri

(aminţiri)

citind poemele scrise de ei pe cînd

poezia era o fată frumoasă pentru care ei învăţau

(şi de la tine)

să danseze.

Era vremea aceea în care

 aerul poeziei e blînd.

Cîndva

Şi noi am locuit acolo şi am cîntat”, spuneai

şi eu aşa credeam.

 

De unde au apărut GicăContra şi Marele Fazan

în lumea lui Dactăr Nicu?

Unde erau Yogy, Cindy şi Boo-Boo cu lumea lor din Jellystone?

Unde erau Prinţul Rozmarin şi Prinţesa clar de lună?

Unde animalele sfioase din privirea ta?

 

„M-am săturat să am dreptate!”, spuneai.

Şi nu aveai (doar) dreptate. Aveai şi nedreptate.

 

Galeria aplauda, galeria se distra, te încuraja.

Ei priveau cu ochiul lor înfometat – şi îngînînd –

acea cruzime indicînd şi ameninţînd indicînd şi ameninţînd indicînd.

Tu aveai şi nedreptate, tu uitai de aerul blînd

în care am locuit şi am cîntat

tu uitai şi uitai

şi-ai uitat şi-ai uitat

aerul cel blînd.

 

 

3. The Breaker and others you may know

 

Azi am scris numele tău pe ecran.

Musina Alexandru is on Facebook.

Join Facebook to connect with Musina Alexandru and others you may
know.

Este vorba despre alt Musina Alexandru? Incearca din nou.

Sînt mai mulţi Alexandru Muşina. Unul dintre ei are o carte preferată:

The Breaker [New Waves].

Mă uit şi eu la desene. O replică:

Haah Haah I knew the boss was really something else but…

Pe un alt punct din Reţea se vorbeşte despre… „eul muşinian”.

Eul muşinian.

 

Mă uit la tine pe ecran. Citeşti Iarna.

Azi aici la noi e prima zi de iarnă, 26 ianuarie 2014.

În spatele tău pe o tablă neagră scrie Poezie non-stop.

Prietenul nostru, Andrei, rîde.

Alt film, alte poezii dar acelaşi prieten al nostru, Andrei,

pufnind în rîs.

Dintre toţi, a învăţat cel mai bine lecţia despre candoarea cruzimii.

Dintre toţi, el e cel mai senin.

Dintre toţi, îţi seamănă cel mai mult.

Opridor a moştenit de la tine tot ce e mai frumos: dragostea pentru

Şi felul în care se vorbeşte despre asta în poesy (cum ar zice Opridor’s Master).

L-ascult şi pe Dobruşka vorbind despre Alexandru Muşina

şi-apoi cum zice el acolo pentru public kestii despre

…seriozitatea morală… despre etică… problema confruntării cu sine…

măcar atunci cînd rămînem singuri cu noi ar trebui să cîntărim

ceea ce sîntem cu adevărat, spune el dînd din mîini.

O clipă mi-l imaginez singur cu sine.

Fără mîini şi fără cuvinte.

Şi mie ce mi-a rămas?

La 19 ani am luat de la tine

ceea ce ştiai să ascunzi cel mai bine:

acele vulnerabilis cu care n-ai ce face-n viaţă

– doar poezia le dă o altă… putere, o altă faţă.

Din Pădurea-Abis cea cu mii de indicatoare, cu abatoare şi cuibare de coşmare

doar poezia face zăvoi, luminiş, loc

pentru veşnicul Joc

veşnică vindecare.

Nu rîsul tău moştenire-am avut

– nu am vrut! –

rîsul (galben şi roşu şi negru şi roz) care te poate salva

de tine şi de oricine altcineva

rîsul care te poate apăra

rîsul cu care poţi spune orice aici în Recif

(reciful sălbatic, cu piranha şi rechini şi peşti-arlechini).

Ay, „vioiciunea studiată”, cum a ghicit your Masterchef.

Cunosc doar Surîsul (trist?) cu care privesc (acum înapoi)

rîsul celui mai

disperat (ştiu ce zic!) dintre noi.

 

4. Poezia e un copil Serios

Ei mă întreabă despre poezie, acea trebuinţă
Ţîfnoasă şi plină de ruşine a adolescenţei,
Despre poezie, precupeaţă grasă şi care
Ne-a luat pe nimic inimile de puştani şi le-a pus pe aţă,
Despre poezie, cuvânt plicticos,
Pe care dicţionarele-l mai pomenesc
Din conformism şi vocaţie inerţială
.

Ei mă întreabă despre poezie, acea trebuinţă

a adolescenţei fără de sfîrşit

adolescenţa de ieri, de azi şi dintotdeauna.

Despre poezie, care nu are nici o treabă cu vreo precupeaţă

şi nici cu vreo Doamnă (MareaDoamnaPoezia) sau domnişoară

pentru care

ar trebui să ştii să dansezi.

Poezia e un copil

(în pijama roz, dacă aşa-l vezi).

Poezia e un copil Serios pe care e bine să-l crezi.

 

5. Azi e vineri (oamenii nu sînt tineri)

Citesc din Sandu, la întîmplare.

Dintr-o fotografie, tatăl meu îmi face cu mîna

pentru totdeauna.

(Au plecat, tata şi Sandu, aproape deodată

acolo de unde nimeni nu s-a întors vreodată).

Azi e vineri şi nu-i adevărat că oamenii sînt tineri. Vrînd, nevrînd

oamenii sînt mai bătrîni ca oricînd.

Caut şi caut şi caut pe Ecran

să aflu ceva despre Pero Zubac

poetul cel mare, contemporan.

Găsesc doar cuvinte din care nu înţeleg nimic.

O fi Zubac un poet mare, un poet mic?

Mă uit la fotografiile lui de bătrîn şi de tînăr.

Mă întreb dacă Pero Zubac o fi aflat că era

idolul unui băiat din Braşov cîndva.

Găsesc în engleză şi în franceză poezia Ploile din Mostar.

Avea 20 de ani cînd o publica.

În 1965, cînd eu mă năşteam, Pero Zubac scria despre una Svetlana

i asked her what she thought oh this world whether she belived

in communism.

J’ai lui demandé qu’elle pensait de ce monde, si elle croit
aux communisme.

I really loved that svetlana in mostar one autumn.

J’ai aimé certaine Svetlana

à Mostar un automne.

Privesc acum acest oraş cu podul lui cel frumos. Cu pisici.

Acest pod doar ruine

după-un război

peste care plouă.

(Cine-ar fi crezut atunci dintre noi

că-n ţara lui Pero va fi un război?)

Dau de un citat din Confucius în cartea despre poezia modernă:

Educaţia începe prin poezie, se întăreşte printr-o purtare adecvată şi se împlineşte în muzică”.

Ce-a vrut Sandu să zică, adică?

Nu ştiu ce e aceea împlinire prin muzică. Nici purtare adecvată. Nici măcar nu ştiu

ce e poezia (un copil serios?).

Educaţie e un cuvînt dubios.

Ce l-a învăţat pe Confucius Maestrul lui

Zhou, dar el pe discipolul Yan Hui?

„Unica greşeala adevărată –

a nu îndrepta greşelile proprii din trecut niciodată”.

(Cît despre „purtarea adecvată”

– la capătul drumului nostru comun am ştiut

să facem ceea ce inima noastră a vrut

inima noastră, deşteaptă.)

Mă întreb ce muzică îi plăcea oare lui Sandu.

Ce-l „împlinea”?

 

6. Dansul de unul singur

 

„Ce e poezia? Să zicem, o tînără frumoasă pe care ai vrea s-o inviţi la dans. Dar cum să o inviţi dacă nu ştii să dansezi?”

Nu l-am văzut niciodată pe Sandu dansînd cu vreo fată.

Dar l-am văzut dansînd singur.

Poezia e atunci cînd dansezi

singur

şi nu te încurci de nici o fată

de nici un băiat.

Poezia e Dansul Adevărat

nevăzut de nimenea

– dansul cînd în preajmă e doar

Umbra ta.

 

7. Nimic nu se pierde

De e noapte, el e scarabeul de aur, de e zi, el e lăcusta verde.

Aici, în pădurea fără indicatoare, unde nu se moare,

unde nimic nu se cîştigă şi nimic nu se pierde.

 

 

*

Andrei BODIU

Alexandru Muşina

Tu în grădina casei printre urzici şi plante medicinale şi ceilalţi

Întinşi pe şezlonguri luând din plin soarele de iulie: „Fată bună, ştie la agregat”

Zici despre o jună poetă sau o jună colegă nu-mi amintesc. Caius îţi zice că eşti

Narator necreditabil. Tu dai din cap semn că ţi-ai însuşit lecţia pe dinafară.

„Mă scuzi că n-am o listă de note la subsol”. În spatele casei Daniel Pişcu nu aude

Nimic de plictiseală pune carnea direct pe flacăra grătarului.

Se lasă liniştea peste sat. Tu pui picior peste picior legeni puţin dreptul. Ne priveşti

Cu ochii tăi obosiţi şi odihniţi deopotrivă.

 

 

Lumină galbenă

                                          Lui Alexandru Muşina

Nici alaltăieri nu am crezut nici

Ieri că a murit Sandu.

Cobor în lumina galbenă cu

Punga albastră de gunoi. Îmi aranjez

Haina mă gândesc la privirea lui

Albastră metalică din care vineri curgeau

Cercuri de foc apoi

Nu i-am văzut decât ochii închişi

Dormea miercuri i-a spus Taniei că mai stă puţin

Şi se ridică.

Dincolo de staţia-n vacanţă

Un copil intră în magazin

Casa lui e atât de aproape.

 

 

Cu Caius, bând bere într-un bar în care n-am mai intrat niciodată

Am urcat la cinci Sandu

Dormea eram mai mulţi în

Jurul lui neputincioşi cu

Trupurile încinse.

Am plecat cu Caius era

Duminică şi Braşovul era

Pustiu am intrat într-un

Bar în care n-am mai fost. Am băut vreo

Trei beri ca-n adolescenţă.

Am tăcut.

Am rămas într-o staţie a lui

17 de unde nu iau niciodată autobuzul şi

Autobuzul nu a venit

 „Fac lucruri nou-nouţe”

mi-am spus uşor ameţit

Amăgindu-mă.

 

 

 

 *

Claudiu KOMARTIN

 

O femeie în vârstă dansând

pantoum pentru Alexandru Muşina

Orice ţi-ar spune despre talent sau virtute,

Meseria asta nu se învaţă atât de uşor,

Repeta maestrul retezând cu mână sigură tija

Unei flori crescute din disperare, ghemuită-ntr-un colţ.

Meseria asta nu se învaţă atât de uşor,

Nu te mira, e ca dansul, şi cei ce nu aud muzica

Unei flori crescute din disperare, ghemuită-ntr-un colţ

Nu ştiu că cea mai mică mişcare poate schimba totul.

Nu te mira, e ca dansul, şi cei ce nu aud muzica

Nu ştiu dacă să-i creadă până la capăt pe cei ce dansează,

Nu ştiu că cea mai mică mişcare poate schimba totul

În fiecare din noi, iar legănarea asta nu se opreşte mult timp.

Nu ştiu dacă să-i creadă până la capăt pe cei ce dansează

Decât aceia care-au văzut o femeie în vârstă dansând

În fiecare din noi, iar legănarea asta nu se opreşte mult timp,

Până când îţi găseşti ritmul şi suflul şi mişcarea-ncordată

A mâinii, scriind insuportabil de greu şi de blând.

 

 

 

Ligia DAN

  

ORBII

In memoriam Alexandru Muşina

 

Chiar nu aţi înţeles, nici acum,

că toate camerele casei voastre se vor goli, rând pe rând,

precum ochiurile uscate ale unui fagure?

Cum de sunteţi atât de orbi încât să nu vedeţi cea mai glorioasă clădire din oraş,

înconjurată de brazi înalţi, plantaţi expres„să întreţină iluzia vieţii”,

în jurul căreia se roteşte un trenuleţ ca un vierme verde?

Voi nu ştiţi că aici e o lume antifonată

cu perne albe

a cărei promisiune o purtăm în carne?

Aici pulsul îţi bate în gât,

pungile în care te scurgi încet

atârnă grele pe lângă paturi,

iar privirile prăfuite te fixează din niciunde.

Bolnavii din salonul de pe partea stângă

sunt prinşi într-o cursă de cai pe care pariezi

monitoarele piuie şi,

la fiecare schimbare a zigzag-ului de pe ecran,

cu haina udă, lipită de spate,

cu gura scrum,

te balansezi în pantofii ce-ţi par acum

mai mari cu un număr.

Boala e obscenă.

Toate pudorile s-au dus pe apa sâmbetei.

Şi stai în Pampers ca un zeu cu bancnota de 5 lei în cartea de rugăciuni –

dacă mai eşti suficient de norocos încât

s-o mai poţi strecura în buzunarul

infirmierei care urmează să te schimbe.

Afară e atât de cald…,

zambilele au înflorit…,

iar lumea se roteşte pe deasupra capului tău,

doi se înjură într-un giratoriu,

comercianţii îşi fac calcule,

o individă trece ţanţoşă cu ochelarii ei de firmă

şi vorbeşte tare la un telefon cât o hartă.

Îţi aprinzi o ţigară

şi aştepţi semnalul acela.

Ca pe-o bombă.

 

 

 *

Ioan MILEA

Poezie*

maşinii mele de scris

Oh, Flying Fish,

my darling,

ce frumos ţăcăne inima ta chinezească,

aproape că mă intimidezi.

În fiecare zi te bat ca să devii mai voioasă

(dar nu uşuratecă)

şi clapele tale

sclipesc uneori sub degete ca lumina

care atinge solzii peştelui în zbor.

Pentru tine dau seamă

(fişa numărul nu ştiu cât),

aşa că

te rog să nu trădezi nicicând poezia

bătăii

în tactul îndepărtat al inimii.

8 ianuarie 1986,

după obişnuita înregistrare anuală la Miliţie

a maşinii de scris

* În memoria lui Alexandru Muşina, această poezie regăsită, contemporană cu cele din Strada Castelului 104.

 

 

[Vatra, nr. 4-5/2014]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s