Jurnal (continuare)

Alexandru MUȘINA

alexandru-musina1

7. XI.1988

            Sculat la 5. Întorsura. La întoarcere am spus bancuri (plictisitor, în fond, redundant).

            Romi: „poveşti grele” (expresia îi aparţine), despre un brazilian „meseriaş” care era posedat, din cînd în cînd, de spiritul unui doctor neamţ mort în primul război mondial, şi care făcea „cu un briceag”, operaţii la fix, inclusiv pe cornee. Unuia, cu un deget cangrenat, i l-a lucrat de i l-a făcut „de n-a mai rămas nici o urmă!” Eu „şi nici o falangă!”. Poantă rară la subsemnatul, tratată ca atare aici. (Şi pentru „Utopia”). Naiba să-l ia de roman că nu mai demarează!

*

            De fapt, răul cel mare e laşitatea noastră funciară, bovarismul politic, acel mod de a aştepta să facă alţii ceea ce ar trebui să faci tu însuţi. Şi nesfîrşitei şmecherii naţionale, acea jalnică „înţelepciune” de viaţă „orientală”, ideologia dominantă/generatoare de lumea a treia. Nastratin Hogea – un penibil (chiar dacă simpatic uneori – doar prin contrast cu tipi mai jalnici decît el, dacă mă gîndesc bine).

            Întrebare: cu ce-s mai bun decît ceilalţi? (Pe hîrtie, în intimitate, orice poltron intelectual poate produce – şi produce – tot soiul de „minima moralia”. Ei şi!?)

  1. XI

            Nu pot scăpa de presiunile din jur: întreruperi repetate de curent, nervozitatea revendicativă permanentă a Taniei, dezordinea ei – exasperante – şi prostia colegilor. O agresiune permanentă, căreia nu mai ştiu cum să-i răspund; nici „răutatea” mea jucată nu ajută la nimic. Mă opresc aici, idioţii ăştia opresc din trei în trei minute lumina.

*

            Să încerc, în poezie, un manierism „negru”, combinînd porno, chi…, şi expresionisme „exasperate”. Ceva la antipodul „normalităţii” – să văd unde ajung.

*

„Are motoraş la vagin”

  1. XI

            Bineînţeles că nici azi, pînă la 12, nu am putut scrie nimic. Am stat două ore la coadă la raţie la cartofi, apoi era prea frig în cameră…marele talent al acestei societăţi e să te fută încontinuu, din toate părţile. Mi-a venit să urlu cînd am văzut feţele (şi hainele) celor de la coadă: degradate, îmbătrînite, animalizate cumva (iar hainele…nişte mizerii, unii arătau ca nişte cerşetori) – ce mai poţi aştepta de la viaţă? Pe distanţa între utopia în care-am fost crescut – şi în care-am crezut – şi ceea ce văd. Şi simt. (Mă întreb cum şi cît o să mai rezistăm la regimul ăsta sinistru de exterminare). Şi literatura?

*

            Aflu – adineaori au trecut pe la mine Oltea şi Lelia, să cumpere haine (n-au cumpărat!) – că iubitul meu director, cel atît de principial, a furat cîteva maşini de porumb de pe cîmp, cînd a fost cu elevii la cules. De reţinut, eventual pentru „Utopia”.

*

Banc: „Ştii că, mai nou, locurile de veci se plătesc în dolari?”

            „….?….”

            „Fiindcă e vorba de plecarea definitivă în lumea cealaltă”

            Nu mă mai pot aduna să scriu. O ostilitate surdă a Taniei, senzaţia de sfîrşeală fizică şi lipsa unei minime „motivaţii” exterioare. Deşi, pentru un scriitor autentic, astea nu ar trebui să fie decisive. Dar sînt. Aşadar…

  1. XI

            Formaţie de muzică uşoară sud-americană „Los labagistos”. Fost la cenaclu, la studenţi. Dureri de ficat.

  1. XI

            Celebru, în mediul C.F.R., un controlor din Ciulniţa şi-a amendat cu forme în regulă, propria nevastă legitimă.

„Testare

De ovare”

probabil 18.XI

            Două zile, infernale (?!), de şcoală. Apoi, ieri, miercuri mi s-a făcut foarte rău, am zăcut semiconştient, cu coşmare groaznice (între altele, am căzut din pat, m-am lovit la cap, mi-am muşcat limba – dar nu mai îmi amintesc nimic). Probabil fierea, probabil lipsa gravă de calciu. Toate proiectele au fost amînate, inclusiv cele literare.

            Au fost Andrei (întors de la Cluj) şi Petrică. Plăcutele conversaţii inutile. O societate blocată, în aşteptare.

realmente 18.XI (ieri a fost 17)

            Leşinat în continuare. Poante de-ale lui Mircea Ţicudean:

„Abuzel Poponeanu” şi „Clitorella Falluci”

  1. XI ’88

            Zile de trecere. Nici măcar nu mai pot spune că aştept: pentru asta trebuie un minimum de energie. Redus la un punct, un animal vegetînd. Blocaj cvasigeneral al societăţii. Singurele care funcţionează sînt interdicţiile. Deruta fiind generală, majoritatea se cramponează de norme, habitudini, valori din trecut(ul imediat), care nu mai sînt valabile, dar obişnuinţa şi spaima de nou (şi haos) le face să pară că funcţionează. Nu ştiu cum pare lumea asta văzută de la 18 ani. Probabil că „trasarea” socială e, pentru ei, mult mai clară; implicită, normală, nici măcar nu se mai întreabă asupra ei – „chestiunea” fiind – pînă la urmă – cel mai grav delict de „fluierat în biserică”. Generaţia mea riscă să fie prinsă în cleşte de mentalitatea feudală, oarbă, premodernă a celor de dinaintea noastră, aliată cu cea identică (în fond) a celor de după noi. Feudală e mult spus, asta ar presupune o minimă fidelitate în timp – cinic – conjuncturală, de am scos din mediul lui, trăitor într-un mediu de al cărui destin nu-i mai pasă, ar fi mai bine spus.

            Ce pot să spun despre „băieţii” mei: excesivi de egoişti; destructuraţi; trăind în „prezent”; în fond, disperaţi. Şi – iar – ei nu-s cei mai răi (dovadă că au, din cînd în cînd, nevoie de mine).

De la Andrei: „i-a pus-o”, pentru „a posedat-o”

  1. XII

Cati Tutufei, nume de poetă veleitară, participantă la concursuri interjudeţene.

  1. XII

  1. O zi întreagă gospodină (Tania fiind plecată la Bucureşti). Mizerie şi incertitudine, în aşa fel încît nici nu mă mai pot preocupa de cele intelectuale. Problema e: văicăreala ajută la scrierea operei? Răspunsul îl ştie orice imbecil. Sînt pur şi simplu ghinionist? Am nimerit o ţară şi un timp nepropice?

            Între timp, puţoii mei au năvălit peste mine, cerînd apă şi mîncare. M-am executat (cu care ocazie am mîncat iar şi eu). Ce geniu mai sînt?

            La radio, prin filme (video) se freacă milioane de cuvinte, imagini, poziţii, mii de poziţii (şi sexuale, dar şi intelectuale, ideologice etc.)…De nu mai ştii ce să faci, pe unde s-o apuci, ce să mai înţelegi. Cum să-ţi găseşti un „locşor”, să fii „tu însuţi” (dacă există aşa ceva)? Ce să le spui celorlalţi? Ceva cu adevărat substanţial, ca să-i „ajute”? Vax! Vax! Vax!

            Ascult Jimmy Hendrix la „Vocea Americii” şi-mi amintesc – vag, ca şi cum ar fi altă lume, i-ar fi trăit un străin – de anii ’60. „Registrul”: un substitut. Dar, cum trăim mai ales din substitute, jurnalele au ajuns chiar să fie citite cu interes şi de alţii, să devină literatură. Deşi – în principiu – n-ar avea ce căuta în literatură, care e domeniul expresiei semnificative, al întîlnirii în maximum de „expresie” şi adecvare a expresiei între oameni. Jurnalul e ca o „labă” în locul unui act sexual (viciu solitar şi el, dealtfel). Oscialţii, amănunte care nu duc nicăieri, presiune excesivă a contextului, paranoie „comună” (a scrie, presupunînd că ceea ce ţi se întîmplă şi gîndeşti e important în absolut), prezumţie de utilitate publică, etc. Adevăratele personalităţi nu ţin (n-ar trebui să ţină) jurnale. Jurnalul lor e opera însăşi (nu doar literară).

            În loc să scriu la roman, o tot frec aicea.

*

            Pentru „Utopia”: cei doi conducînd-o pe L. seara la tren, spre toamnă, ea plecînd la Bucureşti să se întîlnească cu proaspătul amorez, cunoscut la Neptun, în vară. Atmosfera: cald încă, miresmele munţilor, sentimentul de fraternitate cu o femeie care-ar fi putut fi iubita oricăruia dintre cei doi – ea iradiind fericirea femeii care iubeşte, a unei femei sănătoase şi simple, virgină şi virtuoasă, deşi nu habotnică.

            Luptătorul „Taică-meu mi-a zis cînd m-o dat la şcoală, no, băiatul tatii, dacă mă faci de ruşine prin lume, să nu te mai întorci la casa mea. Şi nu m-am mai întors”.

 

 

[Vatra, nr. 6-7/2014]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s