Poeme de Valeriu A. Cuc

ValeriuCuc

Valeriu are 23 de ani. Locuiește în cămin. Încă studiază filozofia la Cluj. Poate dă la Regie, deocamdată nu știe sigur. A avut o iubită. Nu sunt despre ea poemele.

marți

azi mi s-a oferit o rubrică într-o revistă
și tu te-ai culcat cu altcineva.
aș fi vrut să existe o cauzalitate aici,
sau un fel de relație de excluziune
însă acum, la capătul universului,
geografic, emoțional,
faptele încep să-și piardă orice logică
se îngrămădesc sau se acumulează,
se suprapun sau se îngroapă unele pe altele.

voi scrie săptămânal despre tine
despre singurătate și despre disperare,
despre senzația de înec și despre gesturi
în care mă pierd și apoi nu le văd rostul,
despre sinceritate holografică și despre
plimbări cu orașul încolăcindu-se
printre picioarele noastre umede,
despre căutarea inutilă a unei forme de atingeri
cât mai umane, despre secolul în care
se va fi lichidat sexul, adică inconveniența,
despre femela anglerfish și despre
partenerii ei pe care și i-a încorporat
arătând ca un ciorchine ornat cu capete
pentru ca ea să-și satisfacă nevoia de spermă
și ei să primească acceptul dezvoltării.

voi scrie săptămânal despre tine,
despre ce simt pentru tine
despre câini îmbibați de ploaie și călcați
cu autocamioanele
și niciun cuvânt despre dragoste.

Îmbrăcată în roșul cel mai roșu

Am avut noi și zile frumoase, putem admite asta.
Zile în care tăcerea stătea cuminte în vitrinele goale ale amiezii și
nu simțeam singurătatea orașului ăsta mic,
în care uitam că paranoia e-o funcție socială esențială, privindu-ne
așa cum aș fi vrut să ne privim mereu, cu încredere și slăbiciune.

Am văzut împreună filme în dup-amieze din care rețin doar dup-amiezile.
Sunt copilul rahitic al tribului în fața căruia niște cercetători
au proiectat un film polițist și-apoi i-au întrebat ce-au văzut și
cu toții văzuseră doar o găină, surprinsă probabil din greșeală de camera de filmat.
Sunt copilul rahitic și visez nopți la rândul
aceeași față melancolică a femeii de care se îndrăgostește personajul principal și
prietenii mă privesc ciudat, căci nici ei și nici eu nu știm ce-i melancolia,
încerc să le explic că m-am îndrăgostit de micuța bruneta proiectată pe cearceaful alb
dar nu înțeleg la cine anume mă refer și o tot dau înainte cu nenorocita de găină
căci nu știm nici ei și nici eu ce-i aia îndrăgostire.

A trecut și primăvara aia, așa cum vor trece miliarde peste locurile acestea,
în care am băut apă din pahare, am râs și apoi, tu
îmbrăcată în roșul cel mai roșu, zâmbind, ne-am arătat muie unul altuia,
complice, în fața supermarketului.

Iar lampa mea luminează exact cum luminezi tu,
iar puful din fața blocului e părul tău.

„Asta e cea mai bună soluție,
pentru mine asta e cea mai bună soluție, dar rămâi cu mine până fac duș” și
eu am fugit speriat de emoții chinuitoare
în orașul ăsta tâmpit care mă exploatează cu ploile lui și
senzația aceea de râie
pe care o resimțim cu toții, uneori.

Maybe a bit rougher

Plimbări nocturne cu adolescenții greci,
prin parcurile de copii în care s-a stabilit de la început
că între alcool și comunicare vom face cu toții aceeași alegere.
Aici nimeni nu ne înțelege frica de occidentali,
pe care încercăm să nu o arătăm la masă
iar eu recunosc că nu pricep râsul lor naiv și puțin tembel,
discuțiile interminabile și specificul țării fiecăruia,
numai privirea melancolică a bulgăroaicei de vizavi
cu care n-am schimbat o vorbă, doar câteva zâmbete.
În fond,
orașul pe timp de noapte e la fel ca pe timp de zi.
De aceea n-am înțeles tematica panoramelor nocturne
de care mi-a spus Ștefan într-o seară: „Ei, am și eu obsesiile mele…”
căci holurile hotelului prin care ne-am pierdut căutându-ne
sunt la fel de stupide ca poalele Acropolisului
și plimbările, tot timpul de a doua zi,
în care Na’ama m-a privit cu atâta încredere,
în care, Na’ama, m-ai învățat alfabetul ebraic râzând
căci alfabetul ebraic e la fel ca cel românesc, „maybe a bit rougher”,
cu ochii încrezători ca lentila prin care
ne făceam poze cu pietre cum văzusem că fac turiștii bogați,
pe care apoi le ștergeam pentru ca cei de acasă
să nu ne vadă fețele mahmure împreună.

pe întuneric firește, pentru că mi-era rușine

la fel cum îmi e o infinită rușine de bani
i-am spus că o iubesc mirosind a alcool și
a stat puțin nemișcată privindu-mă fix
crezând că dacă va face un singur gest
sigur o să cadă ceva și-o să se strice
iar apoi mi-a răspuns brusc: „de când?”
cu privirea pe care-o am când mă întorc la cămin
traversând cartierul ei de case cu magnolii
și mi-e foarte frică de câinii
oamenilor bogați din casele cu magnolii

Sfântul Mare Mucenic Hristofor Chinocefalul
s-a născut în anul 249 e prăzmuit pe 9 mai
și e ocrotitorul călătorilor
așa scrie undeva pe internet unde am citit că
într-o relație acela care mimează
indiferența moderată deține puterea
însă lucrurile de care mi-e rușine mă sperie
le înlătur sau le dăruiesc cu bunăvoință maniacală

nimic de primit

tu nu ții la mine
tu nu mă placi
tu ești fetița care
râde când doly
cățeaua bunicii mele
e călcată de toate
cele 16 roți ale TIRului
când alerg după ea
speriat pentru că fuge
din curte după bunica
și zice uite, i-au ieșit și ochii
și râde cu prietenele ei
din clasa a 4-a
cu ghiozdane strălucitoare
cu viața planificată să fie
mult mai interesantă
decât a mea mult mai
fascinantă în ochii
fraierilor ca mine care
stau și plâng pe trotuar
și se apucă de băut
la o vârstă fragedă
înfricoșați de gândul
că vor fi și ei ca doly
ființe absolut irelevante
alergând după un singur
gest uman indeferent
la slăbiciune și la mizerie
ajungând inevitabil
ființe absolut irelevante
care mor la o vârstă
mult prea des întâlnită
în statisticile stupide
abrutizați vorbind singuri
cu creierii făcuți varză
cu ficații inutili studenților
francezi de la medicină
mâncați de dezamăgire
scuipați de singurătate
privind zile întregi
moartea difuză în ochi
spărgând vitrina și
violând manechinul
făcându-și pielea broderie
alergând zile întregi
plângând vomitându-și plămânii
și cărora oricum
uite, le-au ieșit
și ochii
care oricum
nu mai aveau
nimic de privit
nimic de primit

[Vatra, nr. 6-7/2014]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s