Marian ILEA – Ultima noapte de dragoste la Londra

marianilea

Draga mea Ada, aşa cum cunoşti şi cum ţi-am mai spus, la Londra, unde locuiesc, mai precis în cartierul Wembley, îmi merge bine şi ar mai încăpea.

Dar cunoşti foarte bine acest lucru deoarece de o săptămînă stăm împreună într-o cameră din casa asta cu cinci camere, unde sîntem ca şi acasă deoarece mai locuim împreună cu alte patru familii din Baia-Sprie. Ai putut să observi că noi avem baia şi duşul separat de ceilalţi şi doar bucătăria e la comun.

Nu am avut lipsă de intimitate, dragă Ada, în zilele astea care au trecut de la venirea ta la mine. Am făcut sex şi am povestit mult chiar dacă randamentul meu la servici a fost în scădere.

Draga mea Ada, te-am ascultat vorbind în fiecare seară, te-am văzut plîngînd deoarece ai vrut să-ţi descarci sufletul de necazuri pe care eu nu le am şi m-am trezit cu sufletul meu plin de necazurile tale. Eu lucrez de dimineaţă pe autocarul chinezilor. Mă duc la aeroport unde preiau grupul de turişti din Hong-Kong… că ăştia călătoresc mult… rar prind cîţiva chinezi din China. Toată săptămîna asta cît am stat împreună, nu m-am dus cu grupul în excursii ca să dorm în Bath sau la lacul Windermere, că i-am zis patronului că ai venit tu. Mi-a tras cu ochiul şi mi-a arătat ceva urît cu degetul chinezoiul… că am vrut să-i dau în cap cu pumnul. Dar m-am abţinut că-s greu la mînă şi ăla e unul mic de statură.

Draga mea Ada, poate te întrebi, cînd citeşti ce-ţi scriu, ce m-a apucat. Cînd erai în Baia-Sprie vorbeam cu tine zilnic la telefonul mobil. Eu am Iphone şi tu ai Samsung cu touchscreen. După ce te-am auzit povestindu-mi, am simţit că trebuie să-ţi scriu. Tu eşti în pat, că-i noapte, în spatele casei unde stăm acum trec trenuri care nu te deranjează. În dimineaţa asta de luni voi lua de la aeroport grupul de chinezi şi voi porni în călătorie. Întîi în centrul Londrei la muzee, apoi la Trafalgar Square şi către Bath, unde ne vom şi caza la hotel. Apoi la lac şi după aia în Scoţia şi la Stratford-upon-Avon. Joi seara vom fi la bază, vineri altă tură prin Londra, la Westminster, unde, ca să parchezi autocarul, îţi trebuie noroc, la fel ca la Tower Bridge ori la Tate Gallery, unde acum două săptămîni am parcat în spate între clădiri cu locuinţe şi nu m-a lăsat un  băştinaş, chiar dacă i-am explicat că am turişti chinezi în muzeu. I-aş fi tras un pumn şi la acela dar am făcut o tură de doi kilometri în jur. Asta înseamnă în Londra trei ore de mers cu autocarul.

Draga mea Ada, chinezii… că numai din ăştia duc cu autocarul… se opresc la shopping şi vin cu plase pe ambele mîini. Vin cu mîinile întinse că au, din zece în zece centimetri de braţ, cîte o pungă plină. Cumpără numai lucruri de firmă cum sînt genţile Prada şi altele, că lasă cîte o mie de lire la trei ceasuri de cumpărături. De aici se poate observa că au bani şi că-i cheltuie. Cînd i-am întrebat mi-au spus că la ei în ţară toate sînt şi de zece ori mai scumpe.

Draga mea Ada, am încercat pe autocar să fiu un bun ambasador al României în ţara asta plină cu englezi şi alte naţii.

Pun muzică românească pentru chinezi, arăt imagini cu Lacul Bodi şi cu Baia-Sprie la televizorul unde se prezintă de către ghid: Scoţia, lacul Windermere, Bath-ul şi alte oraşe. Cînd sîntem în Londra apar pe ecran toate obiectivele turistice de acolo. La hoteluri unde sîntem cazaţi le vorbesc despre Baia-Sprie. Am avut luna trecută un grup din Taiwan care venea din România. Mi-au spus că e cea mai faină ţară pe unde au fost şi că avem oameni cum nu sînt pe altundeva şi mîncare cum altundeva nu-i! Aşa cred şi eu, cu toate că mărturisirile tale din săptămîna care a trecut m-au pus pe gînduri. Îţi spun drept şi-n faţă că Lacul Windermere, unde voi ajunge în după-amiaza asta, nu are nimic deosebit, adică e un lac ca un vapor, cu un hotel pe unde te plimbi şi-ţi arată ăia pădurea şi apa. Noi avem lacuri mai faine şi-n Baia-Sprie, d-apoi ce să mai zic de un lac cum e Vidraru, de care le povestesc la toţi. Dar au aici zece mii de turişti în fiecare săptămînă, cam cîţi avem noi la Lacul Bodi în cinci ani.

Draga mea Ada, de opt ani, de cînd lucrez la chinezi pe autocar, într-o firmă mică unde mai sînt trei autocare, am observat că pe toţi îi interesează numai banul. „Dă să meargă, repară puţin maşina şi să încasăm”, aşa zic chinezii. Am ajuns să primesc o mie patru sute de lire pe lună, nu-i rău, dau şase sute de lire chirie aici unde stai şi tu şi dormi în patul meu în noaptea asta şi adun bani ca să-mi fac o casă în oraşul meu natal.

Am venit la Londra de lîngă Bordeaux, Franţa, unde am fost şofer în agricultură. Aici e mai bine. Sîntem mulţi care muncim şi ne vom întoarce în ţară. De unde stăm în casa asta lîngă Wembley, fac două sute de metri şi am brutărie românească de unde iau pîine, covrigi şi plăcintă. La zece paşi am magazin românesc cu tăvi cu douăzeci şi doi de mititei Cris-Tim şi ţigări cu trei lire şi jumătate pachetul, plus ţuică pe sub tejghea. Treburile s-au aşezat bine pentru noi şi din pricina asta te-am aşteptat şi pe tine.

Draga mea Ada, lîngă Bath, care e o staţiune cu băi romane, sînt nişte ruine unde a apărut o catapultă şi ca să vizitezi dai zece lire şi vezi ruinele unui castel. Avem şi noi din astea în România da’ n-am pus nimic lîngă ele ca să le luăm banii la proştii care le vizitează gratis. Acuma cînd scriu mă deranjează trenurile care trec pe lîngă casă şi o scutură din toţi rărunchii.

Draga mea Ada, să nu crezi că n-am avut planuri serioase cu tine. La vîrsta pe care o am şi la experienţa mea cu femeile, am dorit o nevastă tînără şi cuminte de la noi din oraş. În Londra am văzut multe, am trăit şi mai multe că nu-s un sfînt, dar familia ţi-o faci nu ca să te distrezi, să petreci, o faci cu seriozitate. Femeile la Londra sînt uşor influenţabile la rele. Aşa am mers eu cu nevasta unui coleg şofer care e secretară aici la ceva liceu şi care e chinezoaică, şi care m-a determinat să am relaţii sexuale cu ea. Lucrurile s-au petrecut aşa că după o jumătate de an a vrut să-l lase pe chinez şi să se mute la mine dar eu nu primesc curve pentru a trăi cu ele. Cum l-a înşelat pe acela aşa m-ar fi înşelat şi pe mine. Poate o să te gîndeşti că în loc să combat aceste lucruri şi apucături de femeie şi chinezoaică, le-am încurajat şi le-am practicat. Aşa şi e căci femeile de-aici nu sînt ca femeile de la noi, din cauza asta te-am ales pe tine pentru treburile serioase ale vieţii.

Draga mea Ada, e clar că astea-s descompuse moral, că poţi profita de ele aşa cum am făcut-o eu şi cu proasta aia care-i nevasta maistrului de la o fabrică de perii de lîngă Wembley, care are casă lîngă noi şi care mi-a spus că s-a îmbolnăvit psihic din cauză că mă vede prea rar, că maistrul ei e pămpălău şi că o ia la pălmi. Bine făcea ăla că o bătea… că merita muierea aia numai să fie schingiuită, că-i şi-n vîrstă şi întreţinea relaţiile alea sexuale în camera şi-n patul unde noaptea dormeau fetele ei făcute cu maistrul ăla.

Ce fel de morală sănătoasă poate fi asta atunci cînd ai o familie? Să mai zic că stăteam cu pămpălăul pe care-l cheamă Herman la discuţii îndelungate pe stradă şi mergeam să bem într-o bodegă de pe-aici şi-mi tot spunea: „Băi, tu ştii că s-a scumpit trenul, că la alimentară băuturile alcoolice costă aproape ca la bodegă şi că el se aprovizionează din timp pentru că la Londra vin alte scumpiri?” Că toate se duc dracului şi că salariul la fabrica lui de perii e tot mai mic.

Draga mea Ada, de cîte ori îl auzeam pe Herman mi se părea că am salariu mare şi că am ajuns să gust din cazanul bunăstării şi deveneam sincer şi te sunam pe tine la Baia-Sprie ca să te aud, să-ţi aud vocea, să vorbim, şi-ţi spuneam că mie la Londra nu-mi comandă nimeni şi fac doar ce vreau eu.

Draga mea Ada, în săptămîna care a trecut nu te-am cocoloşit. De aia am fost combativ şi-n pat în nopţile pe care le-am petrecut împreună. De aia mi-a plăcut foarte mult de trupul tău cel tînăr şi manifestările mele au fost sănătoase.

Draga mea Ada, cînd ajung în Baia-Sprie, am să-l iau la o discuţie pe nenea Adorian Valer, ăla care-i ziaristul oraşului, ca să-l întreb, aşa cum ştiu eu, şi să mă dumiresc despre ce a fost vorba. Că n-are cum să rămînă nepedepsit. Acuzaţiile pe care i le-ai adus sînt grave, chiar foarte grave, aşa că-mi pun întrebarea, aici la Londra, de ce e menţinut în continuare într-o funcţie importantă pentru Baia-Sprie, în fruntea ziarului din oraş. Acest individ scorţos cum l-ai numit tu, făţiş cum îi zic eu în gîndul din noaptea asta, e plin de realizări mărunte, afemeiat care a atras în anturajul lui tinere ca şi tine şi-n loc de ziar e mai preocupat de femeile din Baia-Sprie.

Draga mea Ada, m-am şi gîndit cum o să-i spun: „Eu, Uriaşu Ilie, nene Adorian, doresc să afli că ţi-am cunoscut escrocheriile pe care le-ai făcut cu intima mea prietenă pe care mi-am dorit-o de nevastă şi că doresc să te mut din oraş deoarece viaţa pe care m-ai pus s-o trăiesc la Londra, în singurătate şi pe autocar, mă face să fiu în stare de orice”.

O să i le spun toate astea şi altele pe stradă, la cofetăria din oraş şi la redacţia lui amărîtă de la ziar.

O să ţin să precizez că voi aduce la cunoştinţa tuturor activitatea lui ruşinoasă. Adică, draga mea, cunosc că omul ăsta umbla în Baia-Sprie şi la alte două femei pe care le împrumuta de la soţii lor, că şi eu făceam la fel, dar el le cerea şi bani pe care alea nu-i mai vedeau înapoi.

De la asistenta aia medicală care avea garsoniera cu numărul 188 în blocul de nefamilişti din Microraion Vest, a luat şi-un porc adus de la ţară de la părinţii proastei, că mi-a spus mie asta plîngînd. Chiar dacă va nega faptele astea, ele sînt dovedite.

La fel a făcut cu barmana aia de la băile Dăneşti, era una faină, Piron Ana îi zicea, şi care se ştia cu bărbaţii şi cu gestiunea de la cîrciumă, şi care mi-a spus: „Măi, Uriaşule, cu Adorian e vacs da’ tu mă faci să mă implic în pat”.

Şi proasta de care-ţi zic i-a îngrăşat un porc cu furaje pe care i le aducea el şi erau furate de la alţii care i le dădeau ca să-i cumpere laudele de la gazetă. Cunosc şi alte femei din oraş care furau pentru el, inclusiv carne de pasăre din coteţele lor… în loc s-o dea la familie, o aduceau la ziarul oraşului.

Proastele de care-ţi scriu şi pe care le cunoşteam în calitatea mea de tînăr îi ziceau „Boierul” acestui individ la care-i voi da eu boierie cînd ajung în Baia-Sprie datorită faptului că profilul lui moral de ziarist, soţ şi tată din oraş, nu prezintă nici o garanţie pentru restul muierilor proaste care nu-i sînt neveste.

Draga mea Ada, mi-ai spus în serile astea cît am vorbit şi ne-am cunoscut, ca bărbat şi femeie, şi a fost foarte bine că asta ţi-o scriu… că am experienţă multă, că nenea Adorian Valer ţi-a făcut rost de acte de identitate cu relaţiile lui şi că i-ai plătit. Dar cînd ţi le-a adus ţi-a cerut şi-un aport sexual şi că, fiind virgină, te-ai păstrat pentru mine şi te-ai dus cu el la Lacul Albastru unde i-ai făcut sex oral în pădure şi că ţi-a fost scîrbă adică ţi-a venit să vomezi. Mai bine nu te duceai şi-mi dădeai un telefon. Şi că apoi, cîteva zile, te-a luat cu el de parcă te-ar fi cîştigat la pocker, şi te-a dus într-o garsonieră unde a dispărut ceea ce ai păstrat pentru mine iniţial, şi că nu ţi-a plăcut sexul pe care l-ai făcut, şi că n-ai participat aşa cum ai participat cu mine în patul în care dormi.

Draga mea Ada, nu-ţi ascund că lucrurile spuse de tine mi-au rămas în minte şi mă chinuie. Nu-ţi ascund că mă duc cu autocarul la aeroport pentru prima dată obosit, ca să-i iau pe chinezi, şi mă tem să nu fac vreun accident. Voi fi mai atent ca de obicei la condus. Îi voi aştepta cu pancarta aia deasupra capului ca să mă recunoască atunci cînd vin de la avion. Mă voi odihni în noaptea care vine în hotelul de la Bath. Are patru stele dar e mai prost şi mai murdar ca orice pensiune de la noi din oraş. Pe chinezii ăştia nu-i interesează. Ei dorm, mănîncă, vizitează şi cumpără.

Draga mea Ada, lîngă scrisoarea asta pe care înţelegi de ce ţi-am scris-o, e şi un bilet de avion la o cursă charter care pleacă din Luton la Cluj. Zborul e miercuri. Eu mă întorc vineri cu chinezii. Ai şi bani de drum. Cînd revin, să nu te mai găsesc în locuinţa mea din Wembley. Mi-am dorit o femeie de la mine din oraş ca să-mi fac o familie adevărată după ce muncesc pe toate coclaurile englezeşti.

De supărare, acum două luni, cînd nu mi-ai răspuns patru zile la telefon, am aflat acuma de ce ai făcut asta. M-am adresat pe telefonul meu performant unui site de întîlniri cu fete din Londra. Am şi uitat de el deoarece mi-ai răspuns după zilele alea şi totul mi s-a părut că a fost ca şi înainte de a nu-mi răspunde.

Draga mea Ada, în noaptea asta mi-am reamintit de site. L-am deschis. Am optsprezece mii de propuneri de întîlniri cu doamne şi domnişoare din Londra. Toate au şi poze.

Draga mea Ada, vei observa că am de unde alege. Îmi trebuie cel puţin o lună de zile ca să le studiez pe fiecare, să văd cine sînt şi să nu aleg ca prostul şi fără folos.

Draga mea Ada, ţie îţi doresc să ai drum bun cu actele tale de identitate cu tot şi cînd mă întorc, în concediul meu legal plătit de către chinezi, adică în concediul meu de odihnă, abia aştept să te revăd în Baia-Sprie şi să mă întîlnesc pentru cîteva discuţii cu nenea Adorian Valer ca să-i ascult varianta lui şi să mă lămuresc care-i adevărul în ceea ce te priveşte pe tine.

 

 

 

[Vatra, nr. 7-8/2016, pp. 23-25]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s