Anamaria MIHĂILĂ – O Românie vertebrată: Exerciții de rezistență

romania-vertebrata

Radu Vancu este, de departe, una dintre cele mai reacționare voci ale generației douămiiste. Cu aceeași radicalitate a scriiturii ca în volumele de eseuri sau în cele de poezii, comentariile politice, răspunsurile față de instituția literaturii, tentativele demascate de manipulare socială sunt aprecierile imediate ale intelectualului preocupat de instaurarea stării de normalitate. Printre puținele reacțiile pertinente și greu demontabile față de abuzurile din două sisteme construite în jurul conceptului de putere, fie ea politică ori critică, România vertebrată* e istoria subiectivă a celor mai importante evenimente din ultimii ani: alegerile din prezidențiale și lupta pentru electorat, amenințarea statului de drept și a Constituției, jocurile de interese din spatele literarului sub presiunea autorității.

Volumul cuprinde textele publicate pe laPunkt.ro și Contributors.ro ca manifeste împotriva falsei opțiuni politice (Victor Ponta în lupta electorală cu Klaus Iohannis) și a reușitei lui Nicolae Manolescu de a răsturna rezultatul voturilor pentru decernarea premiului Opera Omnia. Or, Radu Vancu denunță orice atentat la bunul simț civic, la transparență și obiectivitate, cu același discurs mereu tranșant și lipsit de ambiguitate atât în prima parte a cărții, în care analizează starea de fapt a realității imediate, a extraliterarului, cât și în Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”. Decesul unei instituții de prestigiu, unde vorbește despre eșecul USR-ului și veleitățile criticii de paradă.

Reacțiile directe ale lui Vancu vin, fără îndoială, din reflexele puternice anti-socialiste pe care și le antrenează constant. Orice variantă a „comunismului bun” e respinsă, tendințele pro-Rusia sunt desființate, candidații doctrinei de stânga sunt sancționați pentru derapajele grave de la legitimitate și onestitate: „Începând de ieri, Victor Ponta aduce tot mai frapant cu Piotr Stepanovici Verhovenski, socialistul nihilist din Demonii lui Dostoievski. Dintr-un bufon ridicol, «nici prost, nici deștept, destul de modest înzestrat și căzut din lună», cum singur se descrie, Piotr Verhovenski (cu care, iată, Victor Ponta împărtășește mai mult decât inițialele) devine aproape pe neașteptate liderul despotic și, în cele din urmă, criminal al unei grupări socialiste anarhiste care urmărea răsturnarea ordinii de stat în Rusia”.

Fără a idealiza vreuna dintre variantele electorale, Vancu analizează critic candidații cu ironia și luciditatea pe care le apreciam altădată cu privire la Mistica poeziei (și, mai precis, în legătură cu Istoria… lui Alex Ștefănescu). Pedagog drastic și deloc cuminte, el se joacă cu formele didactice într-un catalog al clasei politice. Cu realizările la vedere, candidații sunt descalificați, sunt scutiți de pretențiile lor guvernamentale după ce ratează invetarierea oricărui gest care să îi califice: „Într-o țară normală, cei respinși n-ar avea ce căuta la vot și ar trebui să fie mai consistentă categoria candidaților de notele 5-7 (aproape inexistenți la noi). Avem însă doi candidați cu note peste 7, ceea ce e excelent, pentru că nu s-a mai întâmplat de la Revoluție încoace. Nu trebuie sub nici o formă să-i lăsăm să se cabalizeze reciproc, în favoarea candidatului de nota 1 sau 2”.

În mascarada politică, în care decesul etic e cert, polemica prin discurs e cea mai la îndemână soluție în a pactiza cu miile de tineri din stradă, cu generația „postostalgiei”, născută după ‘90, naivă în entuziasmul ei împărtășit: „E atât de contaminant pathosul acestei generații, atât de tonic, încât îl consider o victorie mai importantă chiar decât rezultatul propriu-zis al votului. Ei vor pune presiune în continuare pe sistem – și abia acest pathos naiv & sentimental va face să funcționeze acel sistem de checks and balances care face, de fapt, funcțională orice democrație reală. Pathosul acestei generații ne face cu adevărat eficienți”.

De departe, România vertebrată e printre puținele texte de adeziune pe care generația actuală le-a primit: un răspuns necesar pentru critica nouă, ieșită de sub autoritatea profesorilor șaizeciști, pentru tinerii reacționari, pentru victimele și supraviețuitorii din Colectiv, ale căror eforturi au alimentat industria mediatică cu materiale despre incoerența și disfuncționalitățile din sistem în schimbul indiferenței și a mușamalizărilor ulterioare: „E miraculos când o țară produce astfel de oameni, a căror umanitate e mai intensă decât instincul de conservare. E cu atât mai miraculos când acești oameni se produc singuri cumva, împotriva țării care-i conține & sufocă… De unde a apărut această Românie? Ce îi produce & alimentează rezervele de umanitate? Cum e posibil ca ea să supraviețuiască intactă în burta Leviatanului populat de alde Oprea, Ponta și toate celelalte formațiuni canceroase? Existența acestei Românii vertebrate în interiorul Leviatanului, captivă, dar supraviețuind intactă, e pentru mine o uimire profundă”. Într-o logică perfect articulată, Radu Vancu nu alege doar cele mai prezente momente din dezbaterile publice, ci selectează, cu o subtilitate remarcabilă, textele cu subiecte incomode, care trimit la pincipalele surse ale cangrenei sociale: corupția, inerția și pasivitatea, falsitatea, birocrația, abuzul de putere.

Repetat în nenumărate rânduri, refuzul lui Vancu de a face parte din USR își găsește justificarea scrisă. Pusă tot timpul pe fondul unei falii generaționiste, lipsa de încredere în instituția condusă de N. Manolescu răstoarnă ipotezele. Fără îndoială că, mai mult decât un act de curaj, denunțarea neregulilor în jurizare într-o comisie supravegheată de acesta seamănă cu un proces de confirmare a unei direcții critice noi, despărțite, în mod evident, de influențele manolesciene. Dar, ceea ce construiește Vancu și criticii contestatari ai rezultatului Premiului de Poezie „Mihai Eminescu” nu e un discurs anti-Manolescu provenit dintr-un soi de Sindrom Torch, ci e, de bună seamă, reacția cititorului de poezie profesionist, care a sesizat inadvertențe într-un proces de votare lipsit de transparență: „în cazul punctual al lui Gabriel Chifu, am impresia că Nicolae Manolescu a încercat un exercițiu borgesian de inventare a unui autor canonic. A fost convins că propria autoritate poate să-l genereze. Prin urmare, a luat un autor de plan secund, coincident cu vicepreședintele USR; a scris despre el în Istoria sa mai multe pagini decât despre Dimitrie Cantemir; i-a dat câteva premii importante: premiul USR pentru poezie, un alt premiu USR pentru roman, un mare premiu al unui festival de literatură organizat de USR (la care organizatorul a luat, deci, și premiul, după cum se vede)… În încercarea de a inventa un Gabriel Chifu canonic, Nicolae Manolescu a făcut, prin urmare, un exercițiu de trafic de prestigiu”.

Cartea lui Radu Vancu e un exercițiu de onestitate și de independență. Mereu atent la contextualizări, anticipând intuitiv variantele de interpretare, scriitorul preia privirea amplificată a chițibușarului interesat nu atât de piesa finală, ci de modul în care aceasta a fost asamblată, de materialul din care s-a lucrat și de resturile lăsate în dezordine după montaj. Până la urmă, România vertebrată face parte dintr-un proces tot mai evident de asumare personală a istoriei recente. Represiunea față de tendințele de manipulare, derogarea oricărei autorități impuse după criterii artificiale, chestionarea incoerențelor din sistemul public, asamblează textele lui Radu Vancu într-un volum perfect coagulat, care își conține răspunsurile polemice și stabilizatoarele de tensiune. Fără îndoială, verticalitatea opiniei și tranșanța argumentului resetează standardele scriiturii politice greu digerabile de până acum.

________

*Radu Vancu, România vertebrată, Editura Adenium, Iași, 2016.

[Vatra, nr. 9-10/2016, pp. 31-32]

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s