Nicoleta CLIVEŢ – Revanşa „operei postume“

Revansa-Postuma-200x200

Posteritatea critică a lui Ion D. Sîrbu nu e doar fecundă, ci şi eficient administrată, în recentul volum Revanşa postumă (Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2016), de Nicolae Oprea. După reeditarea, în 2015, a monografiei Ion D. Sîrbu şi timpul romanului (care, la momentul apariţiei, în 2000, făcea operă de pionierat pe subiect), criticul revine pe teritoriul „sîrbologiei“, nu doar cu certă tragere de inimă, ci şi cu sentimentul datoriei faţă de o posteritate pe care nu doar că o constată ca fiind fertilă, ci pe care şi-o doreşte şi arhivată corect, minuţios, exhaustiv dacă se poate (şi se poate!). E ca şi cum această posteritate i-ar fi fost lăsată, tacit şi temporar, în grijă; e ca o responsabilitate asumată cu maximă seriozitate. O seriozitate cam profesorală uneori, ce ajunge să dilueze câte ceva, esenţial, din fluidul sufletesc ce leagă, fără îndoială, criticul de prozator.

Nicolae Oprea ştie tot ce mişcă pe tărâmul „sîrbologiei“, de la lucrări de licenţă la teze de doctorat, de la acţiunile neobosite ale celor care adună textele risipite de scriitor prin diverse publicaţii sau corespondenţe (pentru a alcătui Memorialul Sîrbu), până la exegezele unor profesionişti: „Despre asemenea studii (şi alte evenimente editoriale şi culturale) mi-am propus să scriu în rama acestei cărţi, spre a lua pulsul revanşei postume a lui Ion D. Sîrbu“ (p. 12), un scriitor plasat fără rezerve „în rândul prozatorilor de prim-plan ai literaturii române postbelice”. (p. 8)

Aspectul mozaicat al Revanşei postume lasă impresia unei Addenda la monografie, cele patru secţiuni urmând, de fapt, chiar structura de tip monografic „viaţa şi opera”; prima parte – Prolegomene – aruncă o privire asupra biografiei celui care s-a dedicat, în ultima parte a vieţii, „operei postume” (s.a., p.18), în timp ce ultima parte – Restituiri şi revalorificări – contabilizează demersurile de recuperare a unor texte publicistice şi epistolare deocamdată necunoscute. O substanţială secvenţă secundă – Eseuri. Accente şi reveniri – aduce câteva analize ce fie completează, fie aprofundează interpretări deja făcute în Ion D. Sîrbu şi timpul romanului; astfel, romanul Adio, Europa! este abordat ca distopie ce urmăreşte „montarea şi demontarea utopiei comuniste” (p. 29), „varianta coşmarescă a societăţii ideale, [ce] delimitează o lume «îndemonită», guvernată de frică, prostie, lichelism, fals şi toate celelalte forme ale maleficului” (p.32), devenite posibile „prin degradarea religiei sau a sistemelor filosofice în ideologie politică sau revoluţie” (p.32). Prototipul acestei lumi este „omul parantetic” (s.a., p.39), un idealist exilat la marginea istoriei, devenit piesă centrală într-o „literatură suferită, îndurată, urmarea unei adânci suferinţe fizice şi morale” (p.39). Celălalt roman postum, Lupul şi Catedrala, face obiectul unei analize comparate cu Istoria ieroglifică; simbolismul pozitiv al lupului conduce spre o altă variantă (utopică) de salvare, cea a revenirii la arhaic: „lupii, eroii lui D. Cantemir şi Ion D. Sîrbu, devin capabili, graţie transformărilor sufleteşti suferite, «să întemeieze o lume»“ (s.a., p.52), oferindu-i astfel criticului posibilitatea de a face un excelent exerciţiu de critică ardeleană, cu plasarea accentului ba pe miza etică, ba pe cea filosofică a scrierilor. Cu toate că nu vede cu ochi buni rezervele celorlalţi „sîrbologi” cu privire la dimensiunea strict literară a operei lui Ion D.Sîrbu, Nicolae Oprea însuşi vorbeşte mai des despre „fibra morală” şi „fibra filosofică” a scriitorului petrilean, decât de calităţile lui de literat.

Cea mai consistentă rămâne, însă, secţiunea a treia, dedicată Posterităţii critice, unde sunt de regăsit verdictele asupra volumelor apărute, din 1999 şi până în prezent, pe această temă. Nicolae Oprea veghează extrem de atent (până la încordare de atent) asupra acestei posterităţi, pe care nu se mulţumeşte să o ştie vie, ci o vrea şi adecvată, autentică, motiv pentru care, asemenea unui Cerber al „sîrbologiei“, stă la intrare şi acordă permisul de liberă trecere doar merituoşilor. Simplii admiratori ai prozatorului se bucură doar de respectul cuvenit dreptului lor la existenţă, dar cam atât.

În această fecundă posteritate critică, Nicolae Oprea nu tratează de la egal la egal cu prea mulţi; printre privilegiaţi se numără Elvira Sorohan (Ion D. Sîrbu sau suferinţa spiritului captiv, 1999), Antonio Patraş (Ion D. Sîrbu – de veghe în noaptea totalitară, 2003), Daniel Cristea-Enache (Un om din Est, 2006). Pe ceilalţi, fie îi recompensează, punctual, pentru hărnicie documentară şi spirit didactic (Toma Grigorie, Mihai Barbu, Clara Mareş), fie îi apostrofează sever pentru „erorile afective” din interpretări, respectiv pentru derapajele rezultate din depăşirea limitelor admiraţiei critice (Lelia Nicolescu). De fapt, inclusiv cei care ajung să răspundă, în ansamblu, exigenţelor lui Nicolae Oprea sunt trecuţi prin aceste două probe: gradul de documentare şi riscul de „eroare afectivă”. Lui Antonio Patraş, de exemplu, i se reproşează atât „documentarea insuficientă, adică minimalizarea documentului bio-bibliografic” (p.118), cât şi „aprecierile superlative” (p.120), produse de necenzurarea simpatiei. Deşi mai echilibrat, Daniel Cristea-Enache păcătuieşte şi el „cu numeroase accente personale”, afişând „calităţi artistice, în sensul impresionismului călinescian”. (p.122) Atunci când întâmpină scrierile confraţilor, Nicolae Oprea are ceva din aerul unui profesor chitit să nu dea 10 încă de dinaintea examenului. Îl dă cu adevărat, fără rezerve, doar Elvirei Sorohan. Pe ceilalţi, îi ia la bani mărunţi în aşa măsură, încât posteritatea critică a lui Ion D. Sîrbu se dovedeşte pe cât de vie, pe atât de plină de carenţe pentru cel care, într-adevăr, a reuşit să dea cea mai documentată şi mai bine temperată exegeză de până acum.

 

 

[Vatra, nr. 7/2017, pp. 31-32]

 

 

 

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s