Vin hoţii tineri! Suntem pregătiţi să-i întâmpinăm?

Hoţul bătrân, hoţul de veac douăzeci era şi uşor de recunoscut şi uşor de prins. El îţi băga mâna în buzunar, finuţ, în troleibuz ori intra noaptea pe fereastră cu o simplă cagulă trasă pe faţă, ca de SPP, încât în primul moment credeai că vrea să te păzească ca pe un ministru, ori cu un ciorap de nailon pe cap, care îl făcea să semene cu o fantomă. Fantomele te pot cel mult viola, în nici un caz nu ţintesc la beneficii materiale. Mă rog, mai putem adăuga la recuzită şi un cuţitoi ruginit, numai bun de plimbat pe lângă mărul lui Adam cu promisiunea că îl decortică. În filmele proaste, hoţul de veac douăzeci era şi muşchiulos, şi puţin brută. Cei mai stilaţi, cei care auziseră că există aşa ceva, purtau şi mănuşi, ca să nu li se poată lua amprentele. Eram gata să spun adio hoţilor romantici, hoţilor buni doar pentru mediul rural, găinarilor, când a început să ningă. Or, în toamnă guvernul a făcut o infuzie masivă de hoți din închisori în socieatea românească. E limpede pentru orice om întreg la minte că oamenii aceia ejectați pe porțile închisorilor nu pot hiberna sub zăpadă, așa că vor face tot posibilul să se întoarcă după gratii, la căldură și mâncare gratuite. Cum cumpărăturile de sărbători echivaleaază cu o deschidere a sezonului de vânătoare, înțeleg întru-totul apelurile la atenție pe care le face poliția pe posturile de Radio și Tv. Frigul și ninsoarea adaugă la actul hoției o notă de disperare. Oricum, hoțul eliberat de Crăciun abia apucă să colinde scurt  ”O ce veste minunată”, eventual să cânte un ”La mulți ani” de Revelion,  dar nu mai apucă să ciocnească ouă roșii de Paști în libertate.

Dar nu despre hoții bătrâni vreau să vorbesc, ci despre hoții tineri.

Hoţul tânăr e mic, slăbuţ, cu ochelari, face jogging, merge la discotecă, fiind un rafinat degustător de Coldplay, Red Hot Chilly Peppers, Black eyed peas ascultate în căşti de pe IPOD (o sculă mică cât un nasture de general, pe care dacă ştii cum să o butonezi poţi face pe ea şi raţă la grătar!). Vorbeşte engleza, e extrem de politicos. Operează cu mare dexteritate atât în Windows, cât şi în Linux.

Hoţul de modă veche se baza pe faptul că îţi ţii banii sub saltea, într-un ciorap, că ai o uşă care cedează de cum îi dai un brânci. Hoţul tânăr se bazează pe faptul că eşti prost. El preferă să te furi singur. Dacă, deocamdată, tânărul hoţ nu te atacă, e pentru că încă nu ai aparatura necesară prin care poţi fi „spart”. Sigur, ai un atu: prostia te face atractiv.

Zilele trecute m-am întâlnit cu un prieten, clujean, care dădea de băut în stânga şi în dreapta pe motiv că a doua zi urma să primească un premiu de 5 mii de euro de la o companie de telefonie mobilă. O voce manierată îl convinsese să cumpere cartele telefonice de 200 de euro, să dicteze codurile la telefon, să le răzuiască apoi primele şi ultimele cifre, să-şi dea contul din bancă în care să-i fie livrat premiul şi în plus să fie discret. Vocea a revenit după un sfert de oră cu vestea că ar putea participa şi la împărţirea unui „report la premii” de vreo trei mii de euro, cu condiţia ca să mai cumpere cartele de o sută de euro, însă omul nostru băuse deja surplusul. Când a sunat la companie, i s-au cerut numerele cartelelor, dar nu le avea pentru că le răzuise. Oricum erau goale.

Și mama, la țară, a fost ținta unui hoț grăbit. Într-o zi a oprit o mașină în fața porții și un tânăr i-a spus mamei că mi-a adus drujba, gata reparată, că o are în portbagaj, dar că nu o lasă până nu-i dă 500 de lei. Mama i-a retezat-o scurt ”- Băiatul meu nu are drujbă!”. Tânărul a zâmbit, a plecat și a oprit la altă poartă. A dat ”Bună ziua” și, agitat, a cerut unui bătrân o mie de lei, căci fiica lui tocmai avusese un accident de mașină. Din nou a dat greș, bătrânul nu avea decât băieți. Hoț prost!

După cum mi-a fost dat să cunosc o familie onorabilă care și-a cumpărat bilete pentru Revelion de la o Agenție de turism inexistentă, într-o cabană care nu există decât în poze. Iar într-o poză, știe oricine, nu se poate dormi, nici chefui.

De aceea zic, să-i întâmpinăm pe hoţii tineri înarmaţi cu încredere în ei, că te fură de nici nu te doare.

[Vatra, nr. 3-4/2019, p. 7]