Dacă izbucnirea pandemiei a blocat timp de două luni aproape întreaga planetă, și a paralizat în continuare unele sectoare de activitate, s-au căutat soluții de compromis pentru a depăși, cel puțin provizoriu, acest impas dificil. Artele spectacolului au avut de suferit în mod deosebit, accesul în săli fiind interzis. Unele producții s-au pretat unor reprezentații scenice, sau au fost concepute ca atare, iar unii artiști au speculat posibilitățile mediului virtual pentru a-și întâlni publicul online, în cadrul unor creații novatoare, care provoacă arta scenică tradițională și o situează într-o zonă de interferență. Producții notabile în acest sens sunt POOL (No Water) de Mark Ravenhill, realizat de Radu Nica, Andu Dumitrescu și Vlaicu Golcea pentru Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, o instalație video creată în perioada izolării (aprilie-mai), care a angrenat eforturile unei echipe care nu a interacționat fizic pe tot parcursul realizării proiectului. Andrei și Andreea Grosu au realizat pentru Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu o variantă filmată a piesei Autobahn de Neil LaBute sub forma unei mini-serii de șapte episoade turnate într-o mașină, pe șosea. Dacă în acest caz, produsul final aduce mai mult a film decât a teatru, proiectul Exeunt al companiei independente clujene REACTOR de creație și experiment îmbină în mod aproximativ egal cele două medii artistice, într-un performance echilibrat, vulnerabil și uman, cu concursul actorilor Bianco Erdei, Cătălin Filip, Oana Hodade, Lucia Mărneanu, Lucian Teodor Rus și Adonis Tanța.

O experiență performativă în direct

Diferența majoră între Exeunt și celelalte proiecte teatrale online constă în faptul că acesta are loc live. Monoloagele scrise de Lavinia Braniște în urma unor discuții cu actorii, urmate de exerciții de creativitate, au fost înregistrate, însă restul performance-ului are loc în direct, iar imaginile sunt prelucrate live, rezultând astfel reprezentații unice și imprevizibile. Cei șase actori interpretează tot atâtea ipostaze ale însingurării și izolării în așteptarea momentului în care comuniunea va fi restabilită și se vor reîntoarce într-un întreg pe care îl reclamă în termeni mai mult sau mai puțin direcți. Textele scrise de Lavinia Braniște mustesc de poezie, de nostalgie, de mister și ambiguitate bine dozate și formulează semne de întrebare pe măsură ce încearcă să le dea și răspunsuri. Fie că e vorba despre relații ce devin din ce în ce mai fragile și amenință să se destrame (Cătălin Filip), despre căutarea unui loc al apartenenței și găsirea unui topos emoțional în care să te regăsești (Oana Hodade), despre identificarea cu învelișul decrepit și imaginea efemeră a bunicii, aflată la vârsta la care trupul devine din ce în ce mai perisabil (Lucia Mărneanu), dileme metafizice și incursiuni în spații cosmice (Lucian Teodor Rus), explorări gastronomice cu rol de liant social (Bianco Erdei) sau exerciții casnice de îmblânzire a solitudinii (Adonis Tanța), Exeunt reușește să redea pe ecrane esența experienței scenice: sentimentul intimității, a cufundării în universul personajului, imersiunea în spațiul de joc, participarea emoțională directă. Deși, în mod intrinsec, prezența unui ecran separă fizic conținutul produsului artistic de publicul său, directețea prezentării și complicitatea jocului în direct cu spectatorul atenuează, uneori până la anulare completă, senzația de separare și antrenează un nou tip de raportare, flexibilă și deschisă. Exeunt e, în cuvintele regizorului Bobi Pricop, un video-poem performativ. Acesta își creează propriile convenții artistice pe măsură ce se desfășoară și provoacă publicul să își găsească resurse de receptare noi în absența unui limbaj comun familiar și reparcurs de nenumărate ori, precum în arta teatrală scenică tradițională.

Dinspre interior spre exterior

Conceput în perioada martie-mai, Exeunt reflectă dilemele și anxietățile perioadei respective, dar reușește să le absoarbă și să le transfigureze în emoții noi, elevate. Frecvent melancolic, dar niciodată prăpăstios, performance-ul lasă loc pentru soluții, optimism și încredere și nu devine o glorificare a angoasei, ci deschide uși către viitor. Titlul (din latină exeo – ei/ele ies, folosit frecvent ca indicație pentru ieșirea din scenă a unui grup de actori) e ilustrativ și imprimă direcția performance-ului: personajele captive în propriile spații fizice și mentale se eliberează în cele din urmă și se reîntâlnesc, în cadrul unui moment sincer și emoționant, filmat concomitent, de fiecare dintre ele, cu telefonul mobil. Poveștile se reunesc la timpul prezent, iar spectatorul devine un co-participant activ la un moment premeditat, dar în fapt irepetabil.

Variat și dens la nivel vizual, pe alocuri caleidoscopic, Exeunt integrează mișcare, proiecții, coregrafie, muzică, efecte video și perspective neașteptate care, bine calibrate și dozate cu atenție, oferă suficientă diversitate încât să fie antrenant, fără a sufoca privitorul și fără a deveni epuizant. Fiind un tip de performance hibrid, Exeunt solicită atenție și concentrare, dar eforturile sunt recompensate pe deplin. La final rămâi cu senzația că ai parcurs un univers familiar, într-un tip de călătorie cu totul nou și că ai fi tentat să repeți experiența la un moment dat.

În final, se afirmă: „Cât de necesară e iminența dezastrului ca să înțelegi că există speranță…“ În contextul actual, afirmația are valoarea unei axiome sau a unei premoniții. Dacă artele performative se flexibilizează și se adaptează prezentului am putea lua această transformare ca pe o invitație la o reevaluare personală și la o reajustare a propriilor limite. Avem toate motivele să credem că se poate și că, în cele din urmă, va fi bine.

Premiera performance-ului a avut loc pe 23 mai.

Regia îi aparține lui Bobi Pricop, iar textele au fost scrise de Lavinia Braniște. Din distribuție fac parte actorii Bianco Erdei, Cătălin Filip, Oana Hodade, Lucia Mărneanu, Lucian Teodor Rus și Adonis Tanța. Responsabil video este Dan Basu, muzica îi aparține lui Eduard Gabia, iar programarea și suportul tehnic sunt asigurate de Mizdan.

[Vatra, nr. 8-9/2020, pp. 36-37]