Nu ştiu dacă este alt verset din Biblie pe marginea căruia să fi curs mai multă cerneală decât versetul 18 capitolul 13 din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul. Până şi faptul că e vorba de Capitolul 13 a fost comentat în fel şi chip. Versetul sună aşa, în traducerea mitropolitului Bartolomeu: „Aici e înţelepciunea, cine are pricepere să socotească numărul Fiarei; căci e număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.”

Nu cred că mai e cazul să spun cuiva, astăzi şi copiii ştiu de pe Internet, că Fiara e răul suprem, e Antichristul. Destul să adaug că anul de naştere al Fiarei a fost calculat în fel şi chip de-a lungul vremii. Nu a scăpat nici o zi de 6 a lunii a şasea, adică iunie, din anii care au avut  terminaţia în 6 ca să nu fie declarate anul, luna, ziua şi ora cele afurisite. Pe calculul acesta a crescut o întreagă literatură, numită escatologică, adică dedicată sfârșitului lumii și accesibilă doar inițiaților.

Ei, bine, în secolul 21 prima dată luată în calcul ca zi de naştere a Fiarei a fost 6 iunie 2006. Din câte îmi aduc aminte din rețetarul acelei zile, ea nu a fost  recomandată pentru nici o activitate, că nu ştii ce poate ieşi. Așa că eu, sistematic, nu am făcut nimic. Atâta doar că am fost mai atent la ce scriu ziarele şi ce spun televizoarele şi radiourile ca să nu mă găsească Apocalipsa nepregătit. Apocalipsa din 2006, dacă bine îmi aduc aminte, a fost mult sub așteptări. Chiar și la rubricile de Horoscop ziua a fost trecută în anonimat. Dacă avem încredere în cititorii noştri în stele, se pare că şi astrele au pierdut la vremea aceea din vedere momentul istoric, au uitat să se aşeze în formaţiuni  prevestitoare de rău. 

În schimb, jurnalele şi talk-show-urile au inventariat o seamă de semne lugubre: a rulat filmul The Omen, (Profeția); s-au înregistrat câteva crime, sinucideri şi un înec; gripa aviară a ajuns la 125 de focare; victoriile legislative ale Răului au fost insignifiante: s-a admis ca  adulterul şi vagabondajul să nu mai fie socotite infracţiuni. Au mai fost câteva semne, dar nu le-am notat.

Cum de nu am uitat evenimentul din 2006? Păi, o Apocalipsă ratată se uită greu!

Nu știu când cade data următoarei Apocalipse. Presupunând că e suficientă o Apocalipsă la 100 de ani, următoarea ar cădea probabil prin 2106. Cum nu o să o mai apuc, aș putea să-i fac un tablou negru, înspăimântător, căci asupra lucrurilor la care nu avem acces avem puteri nelimitate. Tot ce nu putem atinge este la dispoziția imaginației noastre.

Totuși, nu o să-mi risipesc imaginația pe o construcție spăimoasă. Seismograful meu interior e setat (cred că din naștere) să înregistreze doar iminența producerii binelui.  Adevărul este că televiziunile îmi netezesc calea spre bine, fac din mine un omuleț iremediabil optimist. Să zicem că mă uit la un fim trist, să zicem Orele, după Virginia Woolf. Și tocmai când personajul e pe cale să se sinucidă, filmul se întrerupe pentru reclame care te înseninează, îți dau un tonus pozitiv: afli că Slaboficatslim te scapă de colesterol și îți asigură o siluetă de invidiat, că gripa și răceala se răstoarnă ca rădașca în fața produsului Nurofen, că diabetul, că gonartroza, că prostatita, că artrita, că papiloanele, că petele de pe piele, că impotența, că osteoporoza, că reumatismul, că ulcerul, că icterul, că diareea, că hemoroizii, că constipația, că amnezia, că miopia, că gingivita, că psoriazisul, că pitiriazisul, că guta, că tuberculoza, că hipertensiunea, că, în curând, Covid 19, în sfârșit că toate bolile sunt pe cale de dispariție lovite crunt de brava industrie farmaceutică.

Până la următoarea Apocalipsă omenirea va fi perfect sănătoasă. Cred că și Dumnezeu și-a dat seama că pentru o Apocalipsă serioasă e nevoie de oameni sănătoși.

[Vatra, nr. 12/2020, p. 4]