Pictorului Dan Crecan
Peștele pătrat umblă prin somn
Somn ce abia încape-n capul meu pătrat.
Pielea mi-e carouri ca tabla de șah
Parcă ștampilată de-un picior pătrat
Care toată noaptea pe mine a umblat,
Încălțat cu un papuc pătrat.
Ca un ceas de buzunar pătrat
Prins de-un colț cu-n lănțișor de aur
Cam așa e peștele pătrat
Învelit în solzi pătrați de aur.
Între ceilalți pești e ca un taur
Un punct fix bătut cu nestemate
În cireada de vaci mici pătrate.
Printre dealuri verzi, dealuri pătrate
Apa râului s-a segmentat
Și-i ca un caiet cu foi cu pătrățele
Și-ntre foi de apă peștele pătrat
E un cuțit pătrat înfipt pînă-n prăsele.
Sub mal pătrat,
În ochi pătrați
Sclipesc pătrate stele/
Gura mea cu dinți pătrați și impiegați
Laudă aduce peștelui pătrat
În gara pătrată, într-un oraș pătrat,
Unde șeful gării cu chipiu pătrat
Bea și mă înjură
Văzând cum îmi cură
Cum îmi ies din gură,
Cuvinte pătrate, ca un tren marfar:
”Du-te, măi, cu peștii tăi pătrați
La bar!”
[Vatra, nr. 1-2/2021, p. 5]
