Pictorului  Dan Crecan

Peștele pătrat umblă prin somn

Somn ce abia încape-n capul meu pătrat.

 Pielea mi-e carouri ca tabla de șah

 Parcă ștampilată de-un picior pătrat

Care toată noaptea pe mine a umblat,

Încălțat cu un papuc pătrat.

Ca un ceas de buzunar pătrat

Prins de-un colț cu-n lănțișor de aur

Cam așa e peștele pătrat

Învelit în solzi pătrați de aur.

Între ceilalți pești e ca un taur

Un punct fix bătut cu nestemate

În cireada de vaci mici pătrate.

Printre dealuri verzi, dealuri pătrate

Apa râului s-a segmentat

Și-i ca un caiet cu foi cu pătrățele

Și-ntre foi de apă peștele pătrat

E un cuțit pătrat înfipt pînă-n prăsele.

Sub mal pătrat,

În ochi pătrați

Sclipesc pătrate stele/

Gura mea cu dinți pătrați și impiegați

Laudă aduce peștelui pătrat

În gara pătrată, într-un oraș pătrat,

Unde șeful gării cu chipiu pătrat

Bea și mă înjură

Văzând cum îmi cură

Cum îmi ies din gură,

Cuvinte pătrate, ca un tren marfar:

”Du-te, măi, cu peștii tăi pătrați

La bar!”

[Vatra, nr. 1-2/2021, p. 5]