Cînd privești înainte

viața pare făcută din întîmplări

dar într-un tîrziu

întorcînd capul

vezi cum toate se leagă

ca într-o țesătură fir cu fir –

acesta-i destinul

(îmi spunea odată un bătrîn)

acum privesc cum puținul nisip

rămas în partea de sus

se scurge prin gîtlejul îngust

tot mai repede

în partea de jos a clepsidrei

și mă-nfioară gîndul

că după ce ultimul bob de nisip

se va scurge stingîndu-se

ca o stea căzătoare

vor rămîne golul de sus

și plinul de jos

pînă cînd peste noapte

o mînă nevăzută va-ntoarce

cu grijă maternă clepsidra

[Vatra, nr. 12/2021, p. 1]