Dacă ne-ar durea, dacă ne-ar durea tare trupul

de fiecare dată când cineva ar fi

înjunghiat, mutilat, împușcat

lângă noi – sau pe continente îndepărtate

Dacă am simți cum se dărâmă pereții

casei noastre când un obuz lovește un sat din Ucraina

și distruge măruntele locuințe

lăsând la vedere lenjeria de pat pătată de sânge

și sângele ar striga și ne-ar asurzi.

Dacă am orbi brusc când o explozie aruncă în aer

blocuri înalte, teatre și catedrale

transformând în scrum tot ce poate arde

chiar și privirea noastră

Iar incendiul s-ar ridica deasupra pământului

și ar lumina toate cotloanele lumii

și ne-ar arăta așa cum suntem

Niște jivine absurde, creaturi monstruoase

Fantome oarbe, nesimțitoare și surde

în căutarea unei justificări

Dacă ne-ar durea fizic până la os mizeria noastră

frica, lașitatea, inconștiența, tăcerea

când mii de copii mor în Gaza

cruzimea, ura, sălbăticia, pofta de sânge

Dacă ne-ar îneca o suferință oceanică

și toate celulele noastre ar îndura la unison

gustul putred al morții

poate atunci NE-AM TREZI.

[Vatra, nr. 3-4/2024, p. 1]