Teatrul Maghiar de Stat din Cluj și-a încheiat anul teatral 2025 la 13 decembrie cu premiera muzicalului bazat pe romanul lui Magda Szabó, Abigél. Adaptarea scenică îi aparține lui Szomogyi Szilárd, muzica lui Kocsák Tibor, versurile lui Miklós Tibor. Dramatizarea este semnată de Noémi Vajna. Enikő Eszenyi, aflată la a doua colaborare cu trupa maghiară din Cluj, după aceea din 2019 cu Lulu de Frank Wedekind, semnează regia. În direcția ei de scenă a mai putut fi văzut la Cluj Dictatorul, după Charlie Chaplin, spectacol al Teatrului Vigszinház din Budapesta invitat în Festivalul Interferențe. Participarea a fost subliniată de regizoare în amplul interviu din caietul-program al spectacolului (ca de fiecare dată, excelent realizat), unde vorbește despre legătura „profundă și fraternă”, care a luat ființă între cele două teatre.

Romanul Abigél a fost scris de Magda Szabó în 1970, stând la baza unui serial regizat de Éva Zsurzs în 1977. Scriitoarea, poeta, traducătoarea, laureată a Premiului Kossuth, Magda Szabó s-a născut la Debrecen în 5 octombrie 1917 și s-a stins din viață la Kerepes în 19 noiembrie 2007, fiind elevă a Institutului de Învățământ pentru fete Dóczy din Debrecen, unde, peste ani, va studia și Enikő Eszenyi. Disciplina strictă a acestei instituții a constituit, probabil, sursa de inspirație pentru atmosfera romanului. Acțiunea se petrece între anii 1943-1944, în plin Război Mondial, o perioadă dintre cele mai dificile traversată de Ungaria și, de altfel, de întreaga Europă.

Abigél este o statuie ce ocupă un loc de onoare în curtea interioară a Mantulei și care, potrivit poveștilor, îndeplinește dorințele elevelor. Ele sunt scrise pe bilețele și strecurate în vasul pe care doamna de piatră îl ține în brațe. În cele din urmă, binefacerile se dovedesc a veni de la copilărosul profesor König, care, cu iscusință, aduna scrisorile fetelor. Tânăra Georgina Vitag este dusă de tatăl ei, generalul Vitag, la internatul cu reguli severe, Matula, un loc sigur în acele vremuri tulburi. Gina (Kozma Veronika este o apariție plină de farmec, trecând cu talent de la răsfățul fiicei de general la maturizarea forțată de împrejurările vitrege), parcurge un adevărat drum inițiatic. Ajunsă să se confrunte cu rigiditatea cadrului de la Mantula, intră în conflict cu colegele ei: Kis Mari (Román Eszter, de o energie absolut remarcabilă în rol), Torma Piroska (Tőtszegi Zsuza, cu o poftă de joc și o inteligență a rezolvării situațiilor ieșită din comun) și Bánki Anna (Daradics Hannah, o foarte tânără actriță care promite foarte mult) ca, în cele din urmă, ele să-i devină cele mai bune prietene. Traseul ei nu este lipsit de momente periculoase. Tânărul de care se îndrăgostește, Kuncz Feri (Kiss Tamás trece cu dexteritate de la chipul îndrăgostitului la acela al torționarului) devine fascist și încearcă să o transforme, fără nici un fel de scrupul, în obiect de șantaj pentru tatăl ei, generalul Vitag (Farkas Loránd dovedind încă o dată calitățile unui cântăreț admirabil, dar și pe acelea ale unui actor profund întrupează un tată iubitor și un om de o verticalitate exemplară). Fosta elevă a liceului, acum mare artistă, Horn Mici (Györgyjakab Enikő demonstrează, ca de fiecare dată, o înțelegere profundă a situațiilor scenice). Șiretenia și abilitatea puse în joc, o ajută să iasă din situații dificile, fiind un ajutor de nădejde al Ginei. Grupul anti-nazist, care funcționează ca un zid în fața violenței și torturii, îl are în frunte pe Kőnig (Gedő Zsolt, adorabil în rolul profesorului doar aparent năuc, aflându-se exact acolo unde este nevoie de el), Sora Zsuzsana (Vindis Andrea, o actriță ce știe să transforme fiecare rol într-o reușită), Kalmár (Marosán Csaba este dirigintele plin de intenții bune al clasei de fete), dar și sora Erzsébet (Kali Andrea), profesoarele Truth, Hajdu, Gingus (Csutak Réka, Kicsid Gizella, Kántor Melinda – și mama îndurerată a tinerei Anna. Deși în roluri de mai mică întindere, au știința de a crea personaje ce rămân în memorie). Cum rămân în memorie Biró József (Administratorul școlii), sau Kardos M. Róbert (Geamgiul), Doamna și Domnul Batos (Laczó Júlia, Laczkó Vass Róbert) sau Sinkó Ferenc (în mai multe roluri). „Maestrul de ceremonii”, Torma Gedeon primește de la Bogdán Zsolt exact datele cu care trebuie să fie înzestrat un director de școală – seriozitate și asprime dusă, uneori, până la intransigență. Însă severitatea lui are ceva din bunătatea unui tată iubitor și bun, ce veghează ca grupul de eleve să nu se abată de la linia de conduită stabilită la Mantula. Și-apoi mai este și un dansator desăvârșit, fiind un conducător minunat al ansamblului de dănțuitori (de lăudat coregrafia Melindei Jakab, care a reușit să obțină o sincronizare uimitoare a celor de pe scenă), iar cei câțiva pași executați cică, poticnit, duc cu gândul la tangoul, de-acum celebru, de la sfârșitul actului întâi din Unchiul Vanea.

Din motive financiare, cadrul scenic imaginat de regizoare împreună cu scenografa Gyopár Bocsai nu a putut fi realizat, așa încât s-a recurs la soluția ingenioasă a unui decor proiectat, completat cu camere live (conținut vizual: Lukács Gergely; realizarea conținutului vizual: Dubován Viktor), totul iluminat cu mare artă (light Desing: Romeo Groza).

Se știe că muzicalurile sunt spectacole dificile, solicitante, fiind nevoie de multă energie și rezistență fizică. Cântecul, dansul și actoria se întrepătrund într-un demers complicat. Conducătorul muzical Péter Kolcsár a făcut minuni cu actorii, reușind să integreze perfect în ansamblu Corul Maghiar de Copii din Cluj și pe elevii Liceului Kokas Pál.

Regizoarea Enikő Eszenyi a condus totul cu măiestrie. Știința de a lucra cu un număr foarte mare de actori s-a putut observa și în Dictatorul. Cu siguranță formația sa de actriță o ajută să-i „dirijeze” cu mâna sigură pe toți aceia care reacționează cu bucurie și înalt profesionalism la solicitările de care se achită absolut impecabil. Un lucru e sigur: spectatorii, care au umplut sala până la refuz, au intrat cu totul în poveste și au uitat, pe parcursul celor trei ore, de orice fel de probleme.

[Vatra, nr. 3-4/2026, pp. 171-172]