Ce întâmplare în seara asta

când, deschizând un volum de versuri,

am descoperit între pagini, strivit,

un gândac de bucătărie!

Parcă pusesem acolo, ca semn de carte,

un trifoi verde cu patru foi,

sau, dacă bine mi-aduc aminte,

o aurie floare de tei

între două poeme dragi

de Umberto Saba.

M-am gândit, desigur, imediat,

ca orice om trecut prin Bibliotecă,

la tragicul ghinionist Gregor Samsa.

Dar am auzit, îndată după aceea,

scos de Joseph K.,

și cumplitul  strigăt

„Ca un  câine!” 

„Ca un câine”, repet eu acum,

„ca un câine”…

Dar abia șoptit,

temându-mă foarte tare

de periculoasa comparație.

[Vatra, nr. 9/2026, p. 1]