Era cât se poate de firesc ca poezia să ajungă pe Internet, să fie prezentă pe toate rețelele de socializare sau platformele accesibile online. Iar odată ajunsă acolo, să suporte mutații, să treacă prin metamorfoze. Tocmai de aceea, de-a lungul timpului, am și inițiat la Vatra realizarea mai multor dosare tematice dedicate literaturii de pe Internet. Evoluția comunicării online și-a pus numaidecât amprenta asupra modalității de exprimare artistică în toate domeniile, fapt privit ba cu entuziasm, ba cu reticență, în funcție de diversele raportări ideologice. În poezie, o astfel de influență s-a făcut vizibilă prin integrarea terminologiei specifice, a emoticonului și a altor mărci, cum sunt abrevierile și memeurile. La noi, în 2019, se remarca Tudor Pop prin accentuarea limbajului internautic, poeziile sale luând forma mesajelor scrise pe Instagram, la modul „realist” chiar.
Acum, iată, a venit momentul ca rețelele online să devină mămicile unei forme și mai noi de poezie: cea a postărilor de tip TikTok-uri (pe TikTok) shorts (pe Youtube) sau reels (pe Instagram și Facebook). Nu e însă vorba de ceva ca deja anacronicele postări în care diverși internauți recită poezii clasice sau creații proprii, realizate din punct de vedere formal tot după criteriile consacrate, cu acompaniament muzical și cu fond vizual. Ci mă refer la creații cu caracter performativ prestabilit, concepute special pentru online, în sensul că ele sunt făcute ab initio pentru a corespunde perfect tiparului specific, unul care pretinde nu doar text foarte scurt, recitabil în câteva secunde și mesaj concis, ci și sincretism (căci este prezent suportul imagistic și sonor) și raportare la contextul internautic. Bineînțeles, întregul rezultat trebuie să fie în măsură să capteze atenția și să emoționeze. La fel ca și dansul TikTok, o astfel de manifestare exhibiționistă implică năzuința sau expectanța de a fi apreciată, adică validată ca originală și plăcută, atractivă până la limita viralizării. Dar, în același timp, e de luat aici în calcul și o formă de evadare, de deconectare de la realitate, o încercare de compensare sau de ameliorare a ei.
Ceea ce a fost poate mai greu de intuit este mutarea inversă, migrația unor manifestări cu conținut poetic din mediul virtual în cel patronat de Gutenberg. Și nu e vorba de o simplă tipărire pe hârtie a textelor, ci și de ceva ce putea părea imposibil: păstrarea suportului vizual și auditiv. Iar volumul dansuri tiktok pentru ragnarök*, abia apărut, semnat de Julien Britnic, tocmai astfel de experiment face: transferă în mediul tipăriturilor conținut poetic din postări cu destin de efemeride, în ciuda caracterului lor digital. E un transfer care presupune nu simpla reprezentare grafică a cuvintelor, ci și păstrarea semnificațiilor contextuale, a imaginii nontextuale, inclusiv a mișcării, și a ritmului.
Rezultatul este o minicolecție de nanopoeme, cum inspirat le-a numit Ciprian State pe coperta a patra. O tentativă de definire a dansului de tip TikTok nu poate evita referirea la un set de mișcări ritmate, care, atunci când este reușit, atrage atenția prin ineditul său și stârnește dorința imitării. Desigur, definirea suportă interpretări psihologice și sociologice subtile. Din postura de profan, ar fi acum de sesizat, în acest sens, faptul că prin crearea unui astfel de dans și prin imitarea lui e automat livrată starea de bine, odată cu bucuria de a performa în cadrul unui „club” virtual al celor care împărtășesc aceeași pasiune. În fond, la bază stă și un impuls consumerist, alienant, pe care „nanopoemele” îl și denunță (auto)ironic.
Încă de pe copertă e scos în relief chiar și la propriu, nu doar la figurat un personaj care dansează lejer, cu o mină veselă, plin de optimism, a cărui imagine este inspirată din jocuri video și animații ca Naruto și Akira. În fundal, e vizibilă ciuperca unei explozii nucleare. Când cartea este deschisă, se observă că paginile din dreapta alcătuiesc un flipbook ce conține dansul în întregul lui, odată cu apariția și dezvoltarea exploziei nucleare. Potrivirea cu ceea ce sugerează titlul e perfectă, căci sintagma „dansuri tiktok pentru ragnarök” exprimă pe de o parte optimismul, buna dispoziție, pe de alta, scenariul apocaliptic din mitologia vikingilor, ce stă la baza unor jocuri video. Poezia implicată în acest experiment își revendică astfel un rol compensatoriu, se definește ca formă de sfidare a imperiului anxietății în care ne ducem existența consumatorii de scroll digital. Accentul e pus pe denunțarea ironică a iminenței catastrofei consumeriste și, deopotrivă, pe valențele măcar paliative, dacă nu vindecătoare ale creației artistice. Măreția umanului e aici reformulată jovial, constând în capacitatea de performare artistică, în creativitatea cu care sunt filtrate și tratate cultural diferitele evenimente și impresii pe care le numim viață.
Julien Britnic inovează mai ales la nivelul formal. Mesajul devine imposibil de disociat de sincretismul formei. De aceea, singura modalitate adecvată de citare este tocmai fotocopierea, după cum se observă cu ușurință în imaginea de mai jos, deopotrivă ludică și gravă până la limita tragicului, ironică și autoironică, pretabilă la o hermeneutică amplă, cu valențe ideologice de natură estetică și politică.
Prin mutațiile pe care le realizează la nivel formal, dansuri tiktok pentru ragnarök se impune ca proiectul cel mai inovativ din poezia contemporană.
_______
* Apărut la Alba Iulia: Editura OMG, 2026.
[Vatra, nr. 9/2026, pp. 33-34]
