
Preliminarii
Festivalul Internațional ISCM World New Music Days 2026, desfășurat sub tema sugestivă „Columna Infinită”, a transformat Bucureștiul, în perioada 23-31 mai 2026, în capitala incontestabilă a muzicii contemporane mondiale. Acest eveniment prestigios, recunoscut drept cel mai longeviv și influent festival de profil la nivel mondial, a fost fondat în anul 1923 de Societatea Internațională pentru Muzică Contemporană (ISCM). Ediția din 2026 a marcat o revenire istorică a festivalului în România după o absență de 27 de ani, singura găzduire anterioară având loc în anul 1999 sub coordonarea regretatului compozitor Nicolae Brânduș. Organizarea la standarde de excelență a acestei ediții a fost asigurată de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR) și de Secțiunea Națională Română a ISCM (SNR-SIMC), în strâns parteneriat cu ARTEXIM și cu sprijinul Ministerului Culturii. Conceptul artistic și implementarea sa au fost asigurate de o echipă remarcabilă, coordonarea artistică fiind realizată de compozitoarea Diana Rotaru, președinta SNR-SIMC, direcția artistică fiind asigurată de compozitorul Dan Dediu, președintele UCMR. Dedicată aniversării a 150 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși, tema „Columna Infinită” a integrat capodopera brâncușiană ca o metaforă elocventă a undelor sonore, a ascensiunii și deschiderii imaginației artistice spre noi teritorii creative. Pe parcursul celor nouă zile intense de festival, Bucureștiul a găzduit peste 60 de delegați oficiali ai secțiunilor naționale ISCM și peste 80 de compozitori internaționali, evenimentul atrăgând un public record de peste 10.000 de spectatori, specialiști de renume, manageri culturali, dar și melomani dornici să descopere expresivitatea limbajelor muzicale ale prezentului. Amploarea festivalului s-a tradus în 23 de concerte și evenimente artistice în care au fost interpretate 98 de lucrări, dintre care 70 de creații internaționale și 28 de lucrări românești, selectate riguros din sute de partituri trimise din toate colțurile globului.

Aceste manifestări s-au desfășurat în opt dintre cele mai importante și reprezentative spații culturale ale Capitalei: Opera Națională București, Ateneul Român, Sala Radio, Universitatea Națională de Muzică din București (UNMB), ARCUB – Hanul Gabroveni, Control Club, Palatul Tinerimea Română și Institutul Cervantes, spectacole speciale având loc și în cadrul superb al Palatului Mogoșoaia. Printre personalitățile de prim rang care au urcat pe scene s-au numărat dirijorii români Cristian Măcelaru, Cristian Mandeal, Tiberiu Soare și Gabriel Bebeșelea, acompaniați de soliști de excepțională valoare precum violonista Diana Moș, flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, pianista Adriana Maier, violonistul Valentin Șerban, clarinetistul Emil Vișenescu, pianistul și țambalistul Cătălin Răducanu, violoncelistul Mircea Marian, pianistul Marius Boldea. De asemenea, participarea colectivelor artistice de elită, precum Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Orchestra Națională Radio, Orchestra de Cameră Radio, Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, Orchestra de coarde „Concerto” a UNMB, alături de ansamblurile specializate în muzica nouă Arcadia Quartet, Gaudeamus Quartet, Profil Sinfonietta, ATEM și Couleurs, a garantat interpretări de o calitate tehnică și expresivă desăvârșită. Deschiderea oficială a festivalului a avut loc sâmbătă, 23 mai, la Universitatea Națională de Muzică din București, unde ansamblul de percuție PULSAR(T), coordonat de Sorin Rotaru și avându-l ca invitat pe pianistul Daniel Dascălu, a interpretat lucrări de George Balint, Yun-Chen Chang, Liviu Dănceanu, Nicolae Brânduș și Steve Reich, fiind urmat seara, la Opera Națională București, de premiera operei Revoluția de Adrian Iorgulescu, spectacol pus în scenă de regizorul Alexandru Nagy, sub conducerea muzicală a dirijorului Cristian Mandeal, cu o coregrafie semnată de Sandra Mavhima și o distribuție remarcabilă. Ziua de duminică, 24 mai, a mutat atenția la Palatul Mogoșoaia, unde Trio Larson (Andreea Greluș, Mircea Marian și Cătălina Bordeanu) a prezentat lucrări din Australia, România (Livia Teodorescu-Ciocănea), Coreea de Sud, Grecia, Vietnam și Hong Kong, urmat de un concert de muzică electronică ce a pus în valoare creațiile compozitorului Octavian Nemescu și de un recital de flaut susținut de Ion Bogdan Ștefănescu. Seara s-a încheiat la ARCUB cu recitalul celebrului Arcadia Quartet, care a prezentat în primă audiție absolută lucrarea „Faux Flora” de Madli Marje Gildemann Sink (Estonia), piesă comandată de ISCM ca urmare a câștigării premiului Young Composer Award 2023 de către compozitoare.

Luni, 25 mai, programul a continuat cu Adunarea Generală a ISCM, urmată de un recital de clarinet și pian susținut de Emil Vișenescu și Adriana Maier, care au interpretat piese de Ștefan Niculescu, Cristian Morales Ossio, Matic Romih, Ulpiu Vlad, Lina Järnegard, Tiberiu Olah și Petra Stump-Linshalm. Tot atunci, Cătălin Răducanu a oferit un recital extraordinar la țambal și pian, acompaniat de Cătălin Crețu la electronică live, interpretând lucrări de Cristian Bence-Muk, Paul Pankert, Daniel Moreira și Michael Hannan, urmat de un concert Audio-Video cu lucrări de Paweł Hendrich, Louise Harris, Fred Szymanski și Irinel Anghel. Marți, 26 mai, Gaudeamus Quartet a susținut un concert la Institutul Cervantes, cu lucrări de Mark Micchelli, Aurel Stroe, James Hamilton Lowrie, Núria Giménez Comas și Songfeng Tian, urmat de concertul ATEM Ensemble, care sub îndrumarea artistică a lui Gabriel Mălăncioiu și cu aportul electronic al lui Gabriel Almași, a interpretat piese semnate de Asher Lurie, Ida Lundén, Aleksandra Bajde, Anna Pidgorna, Gabriel Almași și Călin Ioachimescu. Ziua de miercuri, 27 mai, a constituit un vârf simfonic al festivalului. La Ateneul Român, sub bagheta dirijorului Gabriel Bebeșelea și avându-l ca solist pe violonistul Valentin Șerban, Orchestra Filarmonicii „George Enescu” a interpretat Uvertura de concert pe teme populare românești, Op. 32 de George Enescu, alături de piese de Eli Tausen á Lava, Béla Bartók, Iannis Xenakis, Dan Dediu (lucrarea „Levante”), György Kurtág și György Ligeti, creând o punte sonoră excepțională între capodoperele istorice și noile compoziții. În aceeași seară, la Sala Radio, Orchestra de Cameră Radio, sub conducerea lui Cristian Mandeal, a oferit un spectacol profund, interpretând lucrarea „Memorial” de Anatol Vieru, „Whence Comest Thou” de Ziv Cojocaru, piesa „Himere” pentru vioară și orchestră de Doina Rotaru, având-o ca solistă pe Diana Moș, și piesa „Escape Velocity” de Yurii Pikush.

Ziua de joi, 28 mai, a fost marcată de un moment istoric de o importanță deosebită pentru cultura română: compozitoarea Doina Rotaru, supranumită marea doamnă a muzicii contemporane românești, a fost aleasă Membru Onorific al International Society for Contemporary Music (ISCM) prin votul unanim al Adunării Generale. În aceeași zi, Corul Bizantin „Psalmodia” al UNMB, dirijat de Nicolae Gheorghiță și având-o ca solistă pe Ribale Wehbé, a susținut un program special de muzică sacră bizantină, iar seara, la Sala Radio, Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, dirijat de Anna Ungureanu, a oferit un recital memorabil ce a inclus premiera mondială a lucrării „Lichtmusik IV” de Samuel Hvozdík (Slovacia), câștigătorul premiului Young Composer Award 2024, piesă scrisă special pentru cor și electronică live. Vineri, 29 mai, New Europe College a găzduit un important simpozion muzicologic internațional coordonat de Valentina Sandu-Dediu și dedicat centenarului compozitorilor Anatol Vieru și György Kurtág, reunind muzicologi de prestigiu precum László Tihanyi, Olguța Lupu, Arnaud Arbet, Laurențiu Beldean, Irina Nițu, George Păiș, László Vikarius, Patrick Zuk și Iulia Mogoșan. Ziua a continuat cu recitalul Dianei Moș și al Adrianei Maier, culminând la Sala Radio cu concertul Orchestrei Naționale Radio sub bagheta renumitului dirijor Cristian Măcelaru, care a interpretat piese complexe de Predrag Radisaveljvić, Helena Tulve, Jixue Wu și Maciej Kabza. Sâmbătă, 30 mai, publicul a putut audia cel de-al doilea concert de muzică electronică, urmat de recitalul ansamblului Couleurs, dirijat de Alexandru Murariu, și de concertul ansamblului Profil Sinfonietta, condus de Tiberiu Soare, care a inclus lucrări de Louis Franz Aguirre, Peter Javorka, Jan Ryant Dřízal și Ștefan Niculescu.
În ultima zi a festivalului, duminică, 31 mai, după un al treilea concert electronic, Orchestra de coarde „Concerto” sub conducerea lui Bogdan Vodă și cu participarea flautistului Ion Bogdan Ștefănescu a prezentat lucrări de Anna Veismane, Lucky Pollock și Viorel Munteanu. Festivalul s-a încheiat într-o atmosferă electrizantă în Control Club, cu un concert-eveniment susținut de proiectul experimental jazz-rock Opening Theory, format din George Păiș (compoziție și sintetizatoare), Ștefan Stoianovici (pian și clape) și Alex Mușat (baterie), un trio bucureștean ce îmbină ritmurile complexe de rock progresiv cu sensibilitatea nu-jazz și sonoritățile electronice dinamice. Tot în cadrul acestei ediții, prestigiosul premiu ISCM Young Composer Award 2026 i-a fost decernat compozitoarei elene Myrtó Nizami pentru piesa sa pentru violoncel solo „Gone in No Time”, confirmând rolul festivalului de rampă de lansare pentru tinerii creatori internaționali. Prin anvergură, rigoare artistică, diversitate estetică și dialogul intercultural generat, ISCM World New Music Days 2026 – „Columna Infinită” a lăsat o amprentă durabilă în conștiința culturală contemporană, demonstrând capacitatea extraordinară a României de a găzdui manifestări de anvergură mondială și reconfirmând Bucureștiul ca un centru esențial pe harta internațională a creației muzicale contemporane.
Iulian Boldea
*
Valentina Sandu-Dediu

Despre Anatol Vieru și György Kurtág într-o neconvențională manieră omagială
Am primit invitația de a scrie despre simpozionul de muzicologie organizat în cadrul World New Music Days, prestigiosul și impresionantul festival desfășurat anul acesta la București, între 23 și 31 mai. La prima vedere, nu pare o temă dintre cele mai palpitante: pe cine ar mai interesa astăzi să afle cum se adună câțiva cercetători pentru a vorbi despre muzică? Și totuși, pentru noi a fost o ocazie importantă de a celebra două personalități remarcabile ale contemporaneității: György Kurtág și-a aniversat centenarul în februarie, iar Anatol Vieru ar fi împlinit o sută de ani în luna iunie.
Astfel, pe 29 mai, la Colegiul Noua Europă, s-au întâlnit cercetători afiliați unor instituții din București, Brașov, Cluj, Budapesta, Berlin și Durham, reuniți de dorința de a contura, fiecare din propria perspectivă, profilul artistic și intelectual al celor doi compozitori. Comunicările au pornit de la cercetări istoriografice, analitice și de arhivă dedicate unor lucrări reprezentative, dar au deschis și perspective biografice, stilistice și estetice, explorând interpretarea și receptarea creației lor, precum și relația de prietenie care i-a legat pe Kurtág și Vieru. Cu stiluri foarte diferite – uneori sobre, alteori animate de pasiunea pentru subiect – intervențiile lui Arnaud Arbet, Laurențiu Beldean, Olguța Lupu, Iulia Mogoșan, Irina Nițu, George-Ioan Păiș, László Tihanyi, László Vikárius, Patrick Zuk și ale subsemnatei au oferit numeroase teme de reflecție și de dialog unei audiențe surprinzător de numeroase și de implicate.
Dacă notorietatea internațională a lui Kurtág nu mai are nevoie de nicio demonstrație, Anatol Vieru încă nu și-a câștigat locul pe care îl merită în circuitul internațional al repertoriului și al cercetării. Poate că unul dintre rosturile acestui simpozion a fost tocmai acela de a stârni curiozitatea față de ideile și muzica sa. Frank Oteri, președintele Societății Internaționale pentru Muzică Contemporană, mi-a mărturisit, la final, că pleacă de la simpozion cu o adevărată fascinație – ba chiar cu o obsesie – pentru Vieru și pentru gândirea sa modală, pe care o vede în consonanță cu anumite direcții conceptuale ale muzicii noi din spațiul american. Nu ne-am fi putut dori un rezultat mai frumos.
Pentru că simpozionul s-a desfășurat în mijlocul unui adevărat vârtej de concerte și alte evenimente artistice, i-am invitat pe directorul festivalului și pe coordonatoarea sa artistică să completeze această imagine a muzicilor noi, care, la București, s-au dovedit mult mai primitoare și mai accesibile decât le-ar putea sugera reputația.
*
Dan Dediu

Cu World New Music Days 2026 la drum. Pseudo-tratat de a asculta muzica nouă
Se închid ochii. Se ascute acuitatea auditivă. Când începe muzica se urmărește învelișul ei: e sus, e jos? E tare, e încet? E repede, e rar? Și mereu așa. La final ne întrebăm: ce am perceput? Ce am reținut? Ce mi-a plăcut? M-a emoționat? Ce m-a enervat? Ce am sesizat? A spus o poveste? Cu ce seamănă? Câte stări a trezit? Are culminație? Sunt abisuri sau explozii afective?
Pot continua cu această rețetă. Dar ea nu e adevărată. E doar un subterfugiu de bufon, pentru a vă capta atenția. De fapt nu se poate da o regulă a ascultării muzicii. Sau poate că singura regulă ar putea fi aceasta: fiecare aude într-o muzică ceea ce e înlăuntrul său. O muzică e ca o oglindă magică. Te vezi pe tine însuți, dar de fiecare dată în altă lumină și în altă formă. Eu mă văd într-un fel, tu te vezi în alt fel.
Așa că nu pot explica cum să ascultăm muzica nouă altfel decât cum am asculta muzica în general. Vorba unui mare compozitor al secolului XX, Alban Berg, care i s-a adresat lui George Gershwin astfel, când acesta a refuzat cu smerenie („Cum, după această muzică să auzim preludiile mele de jazz?”) să-și cânte muzica sa după muzica lui Berg, atonală, disonantă și complexă: „My friend, music is music!”
Într-adevăr, muzica e muzică. O simțim cu sufletul și o primim ca pe un har. Ne bucură și, pentru moment, ne face să vedem ce suntem: o picătură de viață într-un ocean de moarte. „Muzica ne salvează. Agățați-vă de note!” spune dirijorul din filmul Repetiția de orchestră a lui Federico Fellini. Și are dreptate. Agățați-vă de muzică. Restul (iarăși citez…) e tăcere. N-avem ce face. Ne întoarcem mereu în același loc, ca-ntr-un șir fără sfârșit. Columna infinită. „Bine că o ia în sus…”, spune un daimon socratian neistovit.
*
Diana Rotaru

Ocolul Pământului în nouă zile: gânduri post-ISCM World New Music Days 2026
Se poate găsi, desigur, o satisfacție în contorizarea cifrelor după o muncă asiduă, mai ales că trebuie să o și faci, pentru diferite raportări: 24 de evenimente centrate în jurul muzicii noi; patru Adunări Generale ale Societății Internaționale pentru Muzică Contemporană (ISCM); 52 delegați oficiali prezenți la București; 70 compozitori internaționali din 48 de țări și regiuni, selecționați din 480 de înscrieri pentru a fi interpretați în acest festival; 28 de lucrări românești de valoare și impact cultural incluse în program, în afara selecțiilor oficiale; săli pline sau aproape pline; o creștere substanțială a publicului față de alte evenimente de muzică contemporană, nișate prin natura lor și, din păcate, nișate obligat și de lipsa finanțărilor. Ce mi se pare cel mai important, însă, după toată nebunia, este bucuria neegalată de a fiîmpreună (cu confrați din toate colțurile lumii, cu publicul, cu muzicieni fantastici) și de a ascultamuzică împreună. ISCM și festivalul World New Music Days (cel mai vechi și mai amplu eveniment de acest gen) s-au născut acum peste 100 de ani din dorința de a oferi o supapă de evadare din realitatea violentă, prin posibilitatea prieteniei necondiționate prin sunet. Și dacă violența nu a încetat – iată că acum, în 2026, ne aflăm din nou în vremuri înspăimântătoare –, filonul prieteniei s-a păstrat. L-am descoperit în 2010, cu ocazia primei mele participări la WNMD (se desfășura la Vilnius, în Lituania – care va fi și gazda ediției de anul viitor) și l-am redescoperit cu ocazia fiecărei participări. Dar m-a izbit cel mai puternic în acest an, când festivalul meu preferat a avut loc la mine acasă, la București. L-am redescoperit în zâmbetele nedisimulate ale invitaților străini, în entuziasmul publicului care a savurat concertele construite toate ca o poveste, în jurul nod-ventrului „infinit” al Columnei brâncușiene, atât de similară cu istoria acestui festival. L-am redescoperit în walkiria Diana Moș, din strunele viorii căreia țâșnește jăratic; în magicianul Cătălin Răducanu și în plăcerea nebună pe care o varsă în fiecare sunet de țambal sau de pian; în energia contagioasă a Trio-ului Larson; în perfecțiunea de cristal a cvartetului Arcadia și în carnalitatea de catifea a cvartetului Gaudeamus; în ludicul ansamblului Couleurs (dirijor Alexandru Murariu) și în visceralitatea hotărâtă a ansamblului Profil Sinfonietta (dirijor Tiberiu Soare), acesta din urmă cu un nucleu năpraznic de exploziv în percuționistul Vlad Polgar; în carisma flautistului Ion Bodgan Ștefănescu și a clarinetistului Emil Vișenescu; în cinetismul senzual al pianistei Adrianei Maier; în magnitudinea sonorităților Orchestrelor Radio, a Orchestrei Filarmonicii „George Enescu” și a Orchestrei Operei Naționale din București, modelate cu măiestrie de dirijorii Cristian Mandeal, Cristian Măcelaru și Gabriel Bebeșelea; în transparența delicată a vocilor angelice din corurile Madrigal – Marin Constantin (dirijor Anna Ungureanu) și Psalmodia (dirijor Nicolae Gheorghiță); în tinerii din ansamblul de percuție Pulsar(t) și Orchestra de coarde Concerto (dirijor Bogdan Vodă); în seriozitatea șăgalnică a ansamblului Atem și în jubilația nebună a trupei Opening Theory; în maleabilitatea teatrală a soliștilor Operei Naționale (Andrei Petre, Sorana Negrea, Stanca Maria Manoleanu, Teodor Andreescu) și a performerului spiriduș-extraterestru Irinel Anghel; în vraja bizară a sonorităților electronice și în creativitatea stimulantă a lucrărilor audio-video.

Dacă festivalul ne-a oferit ocazia să arătăm evoluția fantastică și bogăția stilistică a scenei muzicale contemporane românești, am savurat și noi, la rândul nostru, deliciul de a descoperi muzici minunat de diferite și incitante care au călătorit la București dinspre toate punctele cardinale. O felicit mai cu seamă pe câștigătoarea râvnitului premiu Young Composer Award, compozitoarea grecoaică Myrtó Nizami care a încântat cu a sa Gone in No Time (2022) pentru violoncel solo transformat, prin interpretarea unicului Mircea Marian (despre al cărui sunet se pot scrie balade și imnuri), în tulnice, în spasme obsesive, în jerbe de armonice.
Ne-am plimbat acompaniați de sunete câteodată prietenoase, câteodată stranii, mereu îmbietoare, prin spații ale centrului cultural București – Opera Națională, Universitatea Națională de Muzică, ARCUB Hanul Gabroveni, Institutul Cervantes, Tinerimea Română și Club Control –, dar și prin parcul superb al Centrului Cultural Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia. Ce a săvârșit însă cu adevărat miraculos acest festival este călătoria în jurul lumii muzicale nu numai în timpul celor nouă zile de festival, dar și în interiorul fiecărui concert. Auditorul s-a trezit astfel voiajor prin programe cu atenție curatoriate și ghidat de niște povestași miraculoși, interpreți dedicați trup și suflet muzicii timpului nostru: o muzică vie, descătușată de ermetism și prețiozitate, o muzică eclectică, fascinantă, curajoasă, actuală. Este oglinda noastră a celor de acum – așa cum muzicile interpretate în primul World New Music Days din 1923 îi reprezentau pe acei artiști adunați împreună, tot din toate colțurile lumii, de imboldul camaraderie. Este supapa noastră de a evada temporar din realitate și de a aluneca, precum Alice, în Țara Minunilor Sonore.
Îl felicit pe directorul artistic, Dan Dediu, pentru curajul de a ne porni pe toți în această aventură; mulțumesc Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (umbrela sub care activează și Secțiunea Română a ISCM), miezul și motorul neobosit al muzicii de acum, care a susținut financiar aproape integral acest eveniment uriaș, pregătit în timp record; mulțumesc prietenilor noștri de la Artexim (co-organizatorul festivalului), UCMR-ADA, Radio România (co-producător) și tuturor partenerilor noștri neprețuiți pe care îi puteți găsi online pe snr-simc.org/wnmd2026. Și mulțumesc mai ales tuturor celor care s-au lăsat prinși în aventura noastră.
[Vatra, nr. 9/2026, pp. 41-44]
