Fetele emancipate ale prozei românești (I)

Argument

Acest dosar al Vetrei e unul de continuitate cu cele apărute în ultimii trei ani, în numărul 9, dedicate poeziei, prozei și dramaturgiei scrise de femei, de o generație foarte talentată de scriitoare, care au îmbogățit peisajul literar autohton, făcându-le vocea mult mai pregnantă, într-un cor dominant masculin, ceea ce nu e de mirare într-o societate cu puternice, încă, reflexe patriarhale. De data aceasta, m-a interesat nu doar cât de diverse, variate, originale sunt aceste voci ale scriitoarelor contemporaneității, ci și când au început ele să se audă, firav, timid, abia perceptibil, la început, lăsate repede uitării, odată cu dispariția lor fizică, chiar dacă inițial au fost primite entuziast de scriitorii și criticii din mainstream, ca apoi să recupereze din nou decalajul și lucrurile să se așeze pe un făgaș mai echilibrat din punct de vedere al vizibilității de gen.                        

Citește în continuare →