Cristina NICOLAESCU – Dezrădăcinare, sine iluzoriu și tehnici narative în proza scurtă a autoarei canadiene Mavis Gallant

canadian art 7

Nuvela, ca gen literar, este relativ recentă în Canada, a apărut doar cu un secol şi ceva în urmă. De atunci, aceasta a dobândit un statut privilegiat datorită succeselor scriitoriceşti şi editoriale. Începuturile au fost marcate de Isabella Valancy Crawford, Susan Frances Harrison, Ernest Thompson Seton la sfȃrşitul secolului al 19-lea. Abia în secolul 20, cu fictiunea modernistă a lui Morley Callaghan, nuvelele canadiene au atins o nouă etapă în jurul anilor 1920 și au continuat dezvoltarea în anii ’60, cu scriitori notabili și colecțiile lor recunoscute internațional. După anii ’60 până în prezent, o perioadă numită de obicei în istoriile literare drept Renaştere Canadiană („Canadian Renaissance”), genul a trecut printr-un proces de diversificare și rafinament, chiar proeminență, astfel încât această formă literară a câștigat un loc special în lumea literară contemporană. Toți scriitorii din această categorie au adus contribuția lor, astfel încât genul scurt de ficțiune a devenit reprezentativ și semnificativ. După cum Reingard M. Nischik îl numește în introducerea cărții sale „Proza scurtă: interpretări”: „Nuvela este astăzi, în general, considerat a fi un gen deosebit de important, în cazul în care nu chiar genul pilot al literaturii canadiene” (Nischik, The Canadian, 1). Citește în continuare →