Călin VLASIE – Poeme

vlasie

 

 [ţipătul]

ţipătul strident şi sinistru

       e al unui păun

       cocoţat pe o coloană

       pictată proaspăt

       în labirintul de la Knossos

în ghidul colorat

       imprimat impecabil

       descopăr ochii tăi

       îngroziţi de spaimă.

căldura e un semn al eternităţii

căldura stridentă şi sinistră.

       [scriu]

scriu aceste poeme

       cu gândul că

       nu vei mai dispărea

       niciodată.

       [soarele]             

răsare soarele

un orgasm perfect.

        [un imbecil crede]

un imbecil crede

       că generaţia mea

       e sleită

doar pentru că eu am scris

       prin anii ’80

       că noi oponenţii sistemului

       eram atunci o generaţie obosită

       de scârbă.

       [te-am iubit]       

te-am iubit atât de mult

       tu dormeai

eu scriam un poem

       gândindu-mă intens

       la tine.

        [logopoem]

poate chiar mai mult

20000 de cute groase

 intrând prin nas

 prin ochelarii groşi

vlasie prostul s-a cocoţat pe dig

 şi a strigat cât l-a ţinut gura

că valul înfricoşător se va nărui în câteva minute

       [ai putea fi]

ai putea fi mai respectuos dragă Boris Epstein,

 pe mama tatălui meu o chema Bocman, Ioana,

 înainte de a se căsători cu Costache

dar nu s-a mai întâmplat nimic de atunci

       [mi se pare]

mi se pare că revăd

 ceva foarte vechi un film sau chiar

 o poveste care nu se mai termină

eu locuiesc într-un creier

 un fel de contor al traficului

 acestor nemaipomenite întâmplări

[am sute, mii de poze]

am sute, mii de poze cu tine în creierul meu,

dar niciuna nu-i mai clară şi mai profi decât

 cea în care te ţin în braţe, te sărut, te mângâi

 şi te răstorn pe marginea cerului

        [nu pot vorbi]

nu pot vorbi mai mult

acesta e secretul meu cel mai mare

 mă gândesc că numai aşa

 pot supravieţui

        [în camera jegoasă de hotel]

„frunze de mărar

 şi frunze de salată verde

 şi conopidă

 şi mult usturoi nepisat

 apoi smântână

 şi alune crude mărunţite

 sau nuci

 toate astea le vei mânca doar cu

 peşte

 carne

 sau fructe de mare

 te vei simţi mai curat

 şi mai tânăr”

iar când vei intra în camera jegoasă de hotel

 ea va străluci atât de tare

încât

       [dragostea mea din tastatura tocită]

ea este atât de frumoasă, iar eu o iubesc cu toată fiinţa mea şi mi-e îngrozitor de teamă că cineva mi-o va lua, că ea ar putea să mă părăsească, ceea ce pentru mine ar fi un dezastru, şi atunci încep să-i pun zilnic mici doze în mâncare pentru ca ea să se urâţească, să se îngraşe, să devină diformă şi neatrăgătoare pentru oricine ar dori să o cucerească definitiv, ea deschide net-ul şi vede doar imagini şi texte despre o lume de care trebuie să fugi, ea crede că aceea e lumea reală, una profund schimonosită, iar singurul său refugiu acceptat sunt eu cu lumea asta a mea care trebuie să i se pară cea mai frumoasă, singura în care poate trăi.

eu trebuie să fac tot ce se poate face ca să o ţin lângă mine, chiar dacă eu ştiu că e demenţial ceea ce fac, iar mie îmi este în continuu teamă că cineva mi-o poate răpi pe ea, dragostea mea din tastatura tocită

        [luna pe jumătate]

 

luna-i chiar pe jumătate, nu-i roşie, nici ivită

 dintr-o întredeschidere a pleoapelor

 nu ştiu dacă e în creştere sau în scădere

 a apărut brusc pe când făceam un viraj

 spre cea mai înaltă stradă a oraşului –

am avut impresia că văd curbura feselor tale

 strălucind pe banca neagră

 din parc, imensul parc din mijlocul pădurii

 unde intram adeseori pentru a ne minuna

 cât de tare strălucesc fesele tale imense

 

       [trage storurile]

trage storurile de la fereastră şi priveşte de-a lungul străzii

nu vezi chiar la colţul trotuarului

 după şirul de maşini parcate

 un prost care se holbează la tine?

nu ţi se pare că mănâncă pereţii blocului

 li casa liftului şi uşa aia de metal ruginită de la intrare?

numai ca să te prindă mai iute în braţe

şi să te ducă dincolo de calea ferată

cam pe unde se termină faleza şi începe câmpul

 cu canguri şi viţeluşi şi răţuşte sălbatice

 şi tot felul de ecrane în care se văd aceleaşi imagini

cu un căpcăun care pluteşte peste umbra lui

 

 

[Vatra, nr. 9/2015]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s