Emilian GALAICU-PĂUN – Silenzio (Stampe)

galaicu (1)

 

Un poem

 o

            r

            t

            a

            l

consumă

aerul

unei limbi

dintr-o

suflare;

după, vine

poezia

să-i facă

respiraţie

gură la

gură –

deloc

întâmplător

 Sărutul

lui Brâncuşi

pecetluieşte

un mormânt.

 

 

 Silenzio stampa

 

La capătul

celor 40

de zile

de grevă –

cea mai

lungă din

Europa

de Est! –,

ultimul

artist al

foamei

şi-a cusut

gura pe

dinăuntru

cu propriile

coarde

vocale.

 

(The rest

is silence)

 

Respice finem

 

Văzându-l

cum trage

să moară,

apropiaţii

se grăbiră

să-i aprindă

între degete

o lumânare

(…şi tot aşa,

lumânare

de la

lumânare!),

atât că

ignoranţi

în materie

de suflet

nu ştiau cum

Dum-

ne-

zeu

să dea mai

tare flacăra.

 

 

 Coup de grâce

 

La cei cca

44 de ani

de posteritate,

poezia lui

Paul Celan

(1920-1970)

seamănă tot

mai mult cu

Romy Schneider

(1938-1982)

puţin înainte

de a-şi pune

capăt zilelor.

 

 

            Jus vita necisque

 

Câte-o naştere

pentru fiecare

(tentativă de)

suicid –

la plecare,

Sylvia Plath

(1932 – 1963)

nu datora

nimic nimănui.

 

 

Vieţi paralele/

morţi în serie

 

Cine cui

trebuia

să i-o pună

care cu cine

să şi-o tragă

– în serie

sau paralel –

ca nici unul

din cei trei:

Jimi Hendrix

(1942 – 1970)

Janis Joplin

(1943 – 1970)

Jim Morrison

(1943 – 1971)

– cel puţin

din respect

pentru legea

vaselor

comunicante –

să nu moară

singur de

supradoză?!

 

 

 Zippo

 

Trupul

flamboaiant

al micuţei englezoaice

Jane Birkin

ţâşnind din mâinile

lui Serge Gainsbourg

(1928 – 1991)

cât să-şi aprindă

une dernière cigarette.

 

 

 Trisecţiunea de aur

 

 1.

 

…şi dacă

maică-sa

l-ar fi

născut

prin

cezariană,

Yukio Mishima

(1925 – 1970)

tot îşi

făcea

seppuku?!

 

 2.

 

…când

înţelepciunea

unei vârste

înaintate

i-a spus

că bătrâneţea

e o ruşine,

Yasunari Kawabata

(1899 – 1972)

şi-a spălat-o

cu sânge.

 

 3.

 

…prieteni

la cataramă

în viaţă,

moartea

i-a prins

la o cingătoare

(aceeaşi)

de samurai –

în chip de

wakizashi*, Mishima

& katana**, Kawabata.

 

* wakizashi (脇差) – sabie japoneză cu lamă scurtă, măsurând între 30 şi 61 cm, purtată de samurai la cingătoare, împreună cu katana.

** katana (刀) – sabie japoneză cu lamă lungă, măsurând peste 60 cm, purtată de samurai la cingătoare, împreună cu wakizashi.

 

 

 Cap sau pajură

 

1.

 

Ultima

orhidee

de la

butoniera lui

Oscar Wilde

(1854 – 1900),

înainte ca

acesta să-şi

schimbe

smochingul

de dandy

pe zeghea

de puşcăriaş –

ca un cocoş

tras al unei

arme de foc

ţintindu-i

n

i

m

a

 

 

Orice

orhidee

trecută

printr-o

butonieră

de frac

se preface

în clitoris,

şi doar

orhideea lui

Marcel Proust

(1871 – 1922)

în prostată

 

 

 CV = WC

 

…după ce

l-au bătut

până când

s-a căcat

cu sânge

pe el, Osip

Mandelstam

(1891 – 1938)

a tras apa

şi a curs

â

n

g

e, 5 l

sângele apă

nu se face

 

 

Patriarhală

 

Pe când

tânăra

văduvă

răcnea

fără sine:

„Gheorghiţăăă,

cui mă laşi?!…”,

pe marginea

gropii

bărbaţii

satului

mustăceau

în tăcere.

 

 

M.M.

 

Într-o palmă

strâng

linia vieţii,

într-alta

o lamă

punând[u-şi]

semnul

„=”-ităţii

de-a curmezişul.

Ghici în

care mână,

Mady Marin

(1956-2003)?

 

 

         Priveghi

 

…acum

şi ochii tăi,

Alexandru

Muşina

(1954 – 2013),

vor spori

albastrul

de Voroneţ.

 

 

Mutatis mutandis

 

Asta da,

solidaritate

de breaslă –

în ultimii ani

Eugen Cioclea

(1948 – 2013)

cerea mereu

de mâncare

şi i s-a dat

din când

în când

de băut.

 

 

Mort beat

 

 1.

 

Nu-i aşa,

frate de cruce

Ioan Flora

(1950 – 2005),

că roua de

dimineaţă

taie greaţa?

 

2.

 

Şapte ani –

şi gata,

Gheorghe Crăciun

(1950 – 2007),

ţi se-ntoarce

pe dos

stomacul

de câine

al mormântului!

 

 

 Diptic fumat

 

1.

…fără

Alexandru Vlad

(1950 – 2015)

aceasta CHIAR

nu este o pipă!

 

2.

 

Om de viaţă,

moartea l-a dat

peste cap –

acum Al. Vlad

trage pe nas

tămâie de pipă

şi bea tutun

de cădelniţă.

 

 

 Greenpeace /

            Pax aeternum

 

În ziua

în care

şi cimitirele

vor deveni

vegetariene,

nu noi, ci

morţii

noştri

iubiţi

ne vor

scoate

de Paştele

Blajinilor

la iarbă

verde.

 

 

 Despărţirea de Goethe

           

Dacă-mi caut

moartea

cu lumânarea

este tot

ca să fac

lumină

mai multă lumină

           

                       

 Bras de fer

 

…dar nici

Iisus

nu-şi

poate

trece

prin

poarta

(de metal)

a raiului

decât

găurile

din palme,

nu şi

cuiele!

 

 

 Pietà

 

Acum

tot

ce-mi

doresc

este

încă 7

ani de

viaţă

şi doar

ca să

pot fi

îngropat

într-un

mormânt

cu mama:

unu-n

braţele

celuilalt

aşteptând

învierea

din morţi.

 

 

[Vatra, nr. 9/2015]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.