Un poem
o
r
t
a
l
consumă
aerul
unei limbi
dintr-o
suflare;
după, vine
poezia
să-i facă
respiraţie
gură la
gură –
deloc
întâmplător
Sărutul
lui Brâncuşi
pecetluieşte
un mormânt.
Silenzio stampa
La capătul
celor 40
de zile
de grevă –
cea mai
lungă din
Europa
de Est! –,
ultimul
artist al
foamei
şi-a cusut
gura pe
dinăuntru
cu propriile
coarde
vocale.
(The rest
is silence)
Respice finem
Văzându-l
cum trage
să moară,
apropiaţii
se grăbiră
să-i aprindă
între degete
o lumânare
(…şi tot aşa,
lumânare
de la
lumânare!),
atât că
ignoranţi
în materie
de suflet
nu ştiau cum
Dum-
ne-
zeu
să dea mai
tare flacăra.
Coup de grâce
La cei cca
44 de ani
de posteritate,
poezia lui
Paul Celan
(1920-1970)
seamănă tot
mai mult cu
Romy Schneider
(1938-1982)
puţin înainte
de a-şi pune
capăt zilelor.
Jus vita necisque
Câte-o naştere
pentru fiecare
(tentativă de)
suicid –
la plecare,
Sylvia Plath
(1932 – 1963)
nu datora
nimic nimănui.
Vieţi paralele/
morţi în serie
Cine cui
trebuia
să i-o pună
care cu cine
să şi-o tragă
– în serie
sau paralel –
ca nici unul
din cei trei:
Jimi Hendrix
(1942 – 1970)
Janis Joplin
(1943 – 1970)
Jim Morrison
(1943 – 1971)
– cel puţin
din respect
pentru legea
vaselor
comunicante –
să nu moară
singur de
supradoză?!
Zippo
Trupul
flamboaiant
al micuţei englezoaice
Jane Birkin
ţâşnind din mâinile
lui Serge Gainsbourg
(1928 – 1991)
cât să-şi aprindă
une dernière cigarette.
Trisecţiunea de aur
1.
…şi dacă
maică-sa
l-ar fi
născut
prin
cezariană,
Yukio Mishima
(1925 – 1970)
tot îşi
făcea
seppuku?!
2.
…când
înţelepciunea
unei vârste
înaintate
i-a spus
că bătrâneţea
e o ruşine,
Yasunari Kawabata
(1899 – 1972)
şi-a spălat-o
cu sânge.
3.
…prieteni
la cataramă
în viaţă,
moartea
i-a prins
la o cingătoare
(aceeaşi)
de samurai –
în chip de
wakizashi*, Mishima
& katana**, Kawabata.
* wakizashi (脇差) – sabie japoneză cu lamă scurtă, măsurând între 30 şi 61 cm, purtată de samurai la cingătoare, împreună cu katana.
** katana (刀) – sabie japoneză cu lamă lungă, măsurând peste 60 cm, purtată de samurai la cingătoare, împreună cu wakizashi.
Cap sau pajură
1.
Ultima
orhidee
de la
butoniera lui
Oscar Wilde
(1854 – 1900),
înainte ca
acesta să-şi
schimbe
smochingul
de dandy
pe zeghea
de puşcăriaş –
ca un cocoş
tras al unei
arme de foc
ţintindu-i
n
i
m
a
Orice
orhidee
trecută
printr-o
butonieră
de frac
se preface
în clitoris,
şi doar
orhideea lui
Marcel Proust
(1871 – 1922)
în prostată
CV = WC
…după ce
l-au bătut
până când
s-a căcat
cu sânge
pe el, Osip
Mandelstam
(1891 – 1938)
a tras apa
şi a curs
â
n
g
e, 5 l –
sângele apă
nu se face
Patriarhală
Pe când
tânăra
văduvă
răcnea
fără sine:
„Gheorghiţăăă,
cui mă laşi?!…”,
pe marginea
gropii
bărbaţii
satului
mustăceau
în tăcere.
M.M.
Într-o palmă
strâng
linia vieţii,
într-alta
o lamă
punând[u-şi]
semnul
„=”-ităţii
de-a curmezişul.
Ghici în
care mână,
Mady Marin
(1956-2003)?
Priveghi
…acum
şi ochii tăi,
Alexandru
Muşina
(1954 – 2013),
vor spori
albastrul
de Voroneţ.
Mutatis mutandis
Asta da,
solidaritate
de breaslă –
în ultimii ani
Eugen Cioclea
(1948 – 2013)
cerea mereu
de mâncare
şi i s-a dat
din când
în când
de băut.
Mort beat
1.
Nu-i aşa,
frate de cruce
Ioan Flora
(1950 – 2005),
că roua de
dimineaţă
taie greaţa?
2.
Şapte ani –
şi gata,
Gheorghe Crăciun
(1950 – 2007),
ţi se-ntoarce
pe dos
stomacul
de câine
al mormântului!
Diptic fumat
1.
…fără
Alexandru Vlad
(1950 – 2015)
aceasta CHIAR
nu este o pipă!
2.
Om de viaţă,
moartea l-a dat
peste cap –
acum Al. Vlad
trage pe nas
tămâie de pipă
şi bea tutun
de cădelniţă.
Greenpeace /
Pax aeternum
În ziua
în care
şi cimitirele
vor deveni
vegetariene,
nu noi, ci
morţii
noştri
iubiţi
ne vor
scoate
de Paştele
Blajinilor
la iarbă
verde.
Despărţirea de Goethe
Dacă-mi caut
moartea
cu lumânarea
este tot
ca să fac
lumină
mai multă lumină
Bras de fer
…dar nici
Iisus
nu-şi
poate
trece
prin
poarta
(de metal)
a raiului
decât
găurile
din palme,
nu şi
cuiele!
Pietà
Acum
tot
ce-mi
doresc
este
încă 7
ani de
viaţă
şi doar
ca să
pot fi
îngropat
într-un
mormânt
cu mama:
unu-n
braţele
celuilalt
aşteptând
învierea
din morţi.
[Vatra, nr. 9/2015]
