Marea
Sunt pe plajă
Nisipul ia forma omoplaților mei
Iar tu deasupra te decupezi pe cer
ca și cum te-aș vedea printr-un imens vizor
Te apleci
și aerul dintre noi devine tot mai greu
Voi înfige adânc mâinile în nisip
agățându-mă de el
Pământul se învârte cu noi iar eu
cu soarele în păr. Voi asfinți peste tine
Iată ce nu îmi puteam imagina. Iar acum văd
Totul. Atât de clar și de la mare. Distanță
Zippo
Iată Alvaro
Că împotriva a totul și toate
Ne întâlnim din nou pe 19 iunie
(singura zi când se deschid cerurile
pentru noi)
Tot la Café Martinho da Arcada
Tu ți-ai pierdut timiditatea
(dar ești în largul meu)
Iar eu am luat o pastilă de xanax
( pe care o voi combina cu vin )
Ți-am adus mici obiecte
pe care va trebui să le ghicești cu
Ochii închiși
Î n c h i d e o c h i i t e r o g !
Le ratezi pe rând
în timp ce țigara se fumează singură
(am emoții pentru ultimul obiect )
Ți-l așez cu grijă în palmă
Apoi îmi retrag mâna încet până când
vârfurile degetelor noastre:
s e a t i n g s e a r d s e s t i n g
D e s c h i d e – m i o c h i i t e r o g !
Neîntâlnirea
Ar trebui să fie ziua întâlnirii noastre
( o singură dată pe an )
Într-un an – o singură dată
Pregătesc totul de la începutul anului
până în iunie. Când aștept un semn
Care nu vine. Mă ridic brusc din pat
îmi pun ciorapii fumée furoul negru
și rochia roz – fanat din dantelă
Îmi pensez ridurile. Îmi accentuez cearcănele
Îmi dau cu ojă pe buze. Ochii se fac că nu văd
Mă înalț pe tocuri
(gleznele îmbătrânesc ultimele)
Și mă așez în fața oglinzii- picior peste picior
Și vorbești cu mine:
Ce ar putea să facă serenitatea dvs. cu tinerețea mea?
Și vorbesc cu tine:
Dar inteligența mea cu frumusețea dvs ?
Iar timpul zboară. Parcă ieri a fost azi
Te văd tot mai n e c l a r
Cineva ne face semn că. E ora
Tu dispari primul. Iar eu fac drumul de la oglindă
la pat. De la pat la oglindă. De la. La.
19 iunie
Practic data de 19 iunie nu există
Ea nu este consemnată nicăieri
Pe dedicația de pe carte e trecut 18
( nu-mi amintesc motivul )
Pe 19 iunie la tine pe wall e postată
de fiecare data fotografia altei femei
Și la mine e altceva.
Nimic nu are legatură cu noi
Întâlnirile au fost
de fiecare dată în alte zile
Doar prima noastră întâlnire
a avut loc pe 19 iunie. Sau
există pentru că am inventat-o eu
Nu mai știu cum arăți
Mă uit la fotografiile tale pe
facebook. Și când nu ești pe
facebook. Realitatea nu există
Oricât aș da timpul înapoi
Oricât aș întoarce imaginația
pe toate fețele. Există o realitate
pe care nu o putem străbate
Și chiar și așa
Când ajungem unul în fața celuilalt
Zidul imaginar
N e d e s p a r t e
Monitor going to sleep
După o noapte albă
Când un vers a făcut ce-a vrut
din tine. Iar tu nu te-ai lăsat
până nu l-ai dat gata. Dimineața
e minunat să te culci cu
soarele cuibărit
între pulpe și glezne
***
În fața unui bărbat timid
Mă simt pierdută
Întămplător
Ce-ar fi
să ne întâlnim acolo unde
Rua Coelho da Rocha dă în Piața Romană
sau în stația Estrela unde tramvaiul 41 oprește
În timp ce eu urc. Tu să cobori
Ne-am recunoaște ?
(Din volumul în pregătire “ Poeme platonice’’)
[Vatra, nr. 12/2015]