Auzi o voce într-un magazin, întâlneşti fără să vrei o privire

  care te atinge pînă-n străfunduri, te înmărmureşte

şi fulgerător ştii, ştii profund, ai dat peste omul vieţii tale

  bărbatul demult aşteptat, îndelung căutat

    ţi-a fost în fine trimis, cînd nu mai credeai că se poate

şi tocmai atunci eşti obosită peste măsură, nu te-ai machiat

     părul nu ţi-e spălat, eşti numai în tee-shirt şi blugi

 

 

În zgomotul magazinului rămâi nemişcată, încerci să gândeşti

priveşti pe furiş către bărbatul acela

– el caută un produs pe un raft, e preocupat, nu te vede –

dar tu ştii, ştii irevocabil, profund

el e omul vieţii tale, simţi fără să înţelegi

intuieşti o transfigurare

Ceva magnetic te leagă invizibil de el, te atrage puternic

încerci să găseşti o apropiere, o cale, te prefaci

că şi tu cauţi produsul acela

 

 

Deja omul vieţii tale a plecat mai departe

iar tu îl urmezi fără grai, nici nu i-ai văzut bine chipul

dar alura lui, chiar din spate, îţi indică enigmatic, definitiv

– el e omul vieţii tale –

îl fixezi cu privirea, dar el nu simte nimic

Şi oboseala ta e din ce în ce mai puternică

un fel de somn se lasă greu peste creier, caşti şi îţi vine

să te întinzi pe jos, printre rafturi, să te lichefiezi

El e omul vieţii tale şi nu ştie, nu simte

iar tu nu erai pregătită, erai adormită, nu mai sperai –

privirea lui te-a atins pînă în străfunduri

ţi-a dat certitudinea aceea intensă, absurdă

bucuria enormă este posibilă

armonia totală este posibilă

El e omul vieţii tale, bărbatul îndelung aşteptat

inima strânsă te doare, ai vrea să vorbeşti

nu găseşti cuvinte, totul pare ridicol

Îl urmezi de la mică distanţă – îţi aminteşti brusc

de parabola celor cinci fecioare nebune

care au uitat să-l aştepte pe mire cu candela plină, aprinsă

când el a venit pe neaşteptate şi le-a frânt inima

 

 

Acum ştii – şi cu pieptul în flăcări

mută ca o umbră cenuşie din lumea cealaltă

îl urmezi pe cel care se îndepărtează vertiginos

printre culoarele magazinului

fără să-i poţi striga, chiar de departe

Eşti omul vieţii mele, eşti împlinirea mea

eşti infinitul meu, dezmărginirea –

Te-am aşteptat cât am putut, m-am pregătit cum am ştiut

– am uitat, mi-am amintit, iar am uitat –

Nu vreau să te mai ratez. Eşti gloria lumii.

Acum eşti aici. Te-am recunoscut. Vino !

[Vatra, nr. 3-4/2016]