Ioan MOLDOVAN – plaur

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Te visez lucios şi cafeniu

În vis eşti mai viu

decât mine

Mai bine

nu mai visez, decât să fiu

doar miere de albine

Nimeni nu mă sună, alo!

Nimeni nu mă cunoaşte în burg.

Trece vineri. Mişto!

Stelele-s plânse ca apele

în amurg

Griji simple şi nesfârşite

îmi amintesc doar fostele amintiri

ca nişte reclame pe clădiri

nemaizidite

Îmi adun lucruşoarele

Le pun în sac şi ies

Revin, golesc sacul, împrăştii tot

Aici nu e de stat şi nu mai pot găsi sarcina de aur

Plus că mă dor picioarele

de viersuit netot

Mă duc unde mă duce acest plaur

înconjurat de trestii nepieritoare

Mă mai uit împrejur

să văd soarele omnivor

care mâine-i alt soare

la fel de impur

Să mă întorc acasă e inutil

prin bălţi în care tot altă lună sticleşte

Sunt doar un gospodar îngrijorat că din creier îi ies scântei

ca dintr-un polizor

pe care un copil orfan ascute brişca-peşte

 

[Vatra, nr. 6/2016]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s