Monika KOȘA – Explorarea sinelui: identitate și povestire în literatura canadiană

canadian art 2

„Literatura este mitologie conștientă: pe măsură ce societatea se dezvoltă, povestirile salemitice devin principii structurale al narării, conceptele sale mitice, zei-soare și altele, se transformă în deprinderi de gândire metaforică.”1 (232) Definiția profund poetică propusă de Northrop Frye plasează literatura într-o sferă transcendentală, dar, în același timp, îi conferă și o nuanță intens umanizată. Conștiința din mitologicul lui Frye constă în tentativa de autodefinire a celor care dau naștere acestei conștiințe colective. Astfel, rolul literaturii nu se rezumă la o simplă furnizare de plăcere estetică, ci, prin complexitatea ei, oferă identitate individului, comunității, unei întregi națiuni. Relația dintre literatură și civilizație este simbiotică, iar povestirea, filtrarea realității exterioare prin percepția subiectivă, devine actul uman fundamental pentru a fasona conștiința mitologică.

Literatura oferă o imagine de ansamblu idiosincratică despre mecanismele interioare ale unei comunități, iar istoria devine un concept maleabil în demersurile ei. În cazul Canadei, acest proces este construcția conștientă și treptată a efortului de a defini identitătea națională. Literatura canadiană anglofonă poate fi percepută ca o pânză pe care scriitorii încearcă să plăsmuiască o reflectare pală a sinelui, în timp ce întreaga metaforă poate proiecta acea căutare a eului personal și colectiv. Prin actul povestirii, istoria devine o transfigurare conștientă și metaforică a modelelor mitice. În plus, pornind de la definiția dată literaturii de către Frye, mitologia conștientă a spiritului canadian se prezintă ca un echivalent al realității demistificate. Imaginația canadiană și capacitatea sa creativă transformă modelele deja existente în realitatea fanteziei, iar prin ficțiune, întreaga tradiție și căutarea identității se transpun în sfera literară, tăinuindu-se într-un înveliș mistic, care acoperă timpul și spațiul concret.

Problematica identității rămâne preocuparea principală a unui mare număr de scriitori canadieni, iar cunoașterea sinelui este condiționată de conceptul de povestire. O portretizare generală a creațiilor unor importanți scriitori canadieni este esențială pentru a ajunge la enumerarea „conceptelor mitice” și pentru sublinierea motivelor și procedeelor literare care ne permit pătrunderea în chintesența canadiană. Edificarea mitologiei conștiente este un proces de definire al sinelui, iar simbolismul din spatele modelului mitic poate oferi o posibilă manieră de interpretare a ontologiei canadiene.

Înainte de a pătrunde în imaginația creatorilor literari pentru a diseca o parte din operele lor reprezentative, este necesar să oferim o circumscriere generală a cadrului teoretic ce vizează descifrarea spiritului canadian. De-a lungul timpului, „sinele canadian” a fost dezbătut de diferiți critici și teoreticieni literari iluștri. Frye ocupa un loc aparte în această galerie, deoarece el identifică un aspect proeminent al spiritului definitioriu canadian, pe care îl descrie prin conceptul-cheie de „mentalitate de garnizoană”. Viziunea lui Northrop Frye despre identitatea canadiană este rezumată de Rosemary Sullivan: „ abordarea identității canadiane este captivantă și exigentă: Identitatea „Cine sunt eu?” începe cu întrebarea „Unde e Aici?” Care a fost răspunsul lui Frye? El a definit mentalitatea canadiană ca fiind o mentalitate de garnizoană, o mentalitate de înfrângere, negare și retragere. Scriitorii canadieni sunt obsedați de tema articulării strangulate. Predominantă este teroarea nemărginită în fața naturii (vasta ei subconștiență); senzația de captivitate în adâncul unui abis absurd atinge cote intransigente în Canada. Tonul canadian este nostalgic, elegiac, melancolic-tonul inevitabil al unei conștiințe egocentrice, închisă într-un mediu demitologizat”. (89) Până acum, conceptele-cheie sunt „mentalitatea de garnizoană” și „articulare strangulată”. A defini eul înseamnă a defini spațiul, adică ceea ce se înțelege prin „aici”. Dar ce anume se înțelege, de fapt, prin„aici”? Un construct mental sau un spațiu perceptibil în mod obiectiv? Această discrepanță între realitatea obiectivă și cea subiectivă duce la conflictul dintre interior și exterior și, drept consecință, se ajunge la incapacitatea de a evada din starea de captivitate. Pierderea cunoașterii mitice poate fi corelată cu pierderea sinelui, iar ciocnirea dintre individ și neant are drept consecință spleenul și închiderea în sine. Mentalitatea de garnizoană izvorăște tocmai din această retragere în universul lăuntric, care funcționează ca un mecanism de apărare împotriva vidului emanat de Natură. În consecință, pentru Frye, această caracteristică izolatoare și care deosebește esența spiritului canadian rezidă în tendința constantă de introvertire. Sentimentul de alienare (geografică și spirituală) poate fi percepută ca sursa viziunii pesimiste asupra lumii, care duce la nașterea mentalității de garnizoană.

Înainte de a trece la ilustrarea acestei mentalități în literatură, este necesar să aruncăm o privire asupra studiului fundamental întreprins de Margaret Atwood, în textul intitulat simbolic Supraviețuire, pentru a observa modul în care mentalitatea de garnizoană se leagă de conceptul de „supraviețuire”. Atwood are ca punct de pornire observația că există o literatură canadiană și că ea se deosebește de diversele literaturi ale altor nații (5). În mod cert, dintr-o perspectivă artistică, literatura poate fi percepută ca o antologie de trăsături esențiale care conturează națiunea pe care o reprezintă. În literatură, ideea de Canada, un centrum mundi extins, reprezintă o versiune interiorizată a realității exterioare, un labirint în care individul devine, în mod simbolic, anihilat în spațiu, un spațiu care este în același timp „aici” și „acolo”, prezent și absent, real și imaginar. Așa cum afirmă Margaret Atwood, Canada este un teritoriu necunoscut pentru oamenii care trăiesc în ea: „Mă refer la Canada ca spațiu mental, ca regiune percepută nu numai pe căi obiective, ci și cu mintea. Este acel tip de spațiu în care ne pierdem. Iar o persoană rătăcită are nevoie de o hartă a teritoriului, cu poziția celei în cauză bine stabilită, astfel încât persoana să vadă unde se află în relație cu orice altceva. Literatura nu este doar o oglindă; este o hartă, o geografie a minții”. (12) Astfel, literatura devine un punct de referință, o hartă care poate revela teritoriul spiritual al unei națiuni. A supraviețui într-un loc care nu este înțeles și încercarea de a evada din mentalitatea de garnizoană este, în mod simbolic, corelativa canadiană a coborârii lui Orfeu în Hades.

Pe parcursul cărții, conceptul de supraviețuire este strâns legat de o „anxietate aproape intolerabilă” care stă la baza întregii mentalități canadiane. Totuși, sensul fundamental al supraviețuirii este exprimat printr-o frază concisă: „a rezista, a rămâne în viață”. Această forță vitală într-un univers ostil poate reprezenta cheia pentru a descifra spiritul canadian. În plus, supraviețuirea capătă un sens dublu: supraviețuire concretă și una internă, ambele fiind explorate la nivel ontic. Drept consecință, teama eșecului și gândirea pesimistă sunt trăsături ce definesc gândirea canadiană, așa cum remarcă Atwood: „Având posibilitatea de a alege aspectul pozitiv sau negativ al unui simbol – marea ca Mamă dătătoare de viață, marea ca mediul în care se scufundă nava ta; copacul ca simbol al creșterii, copacul ca obiectul care îți cade în cap – canadienii vor prefera varianta negativă.” (66) Atwood explică această preferință prin raportarea la ceea ce numește „poziția de victimă” (în cazul Canadei, o „victimă” a istoriei, geografiei, mentalității sau oricărui alt factor intern sau extern), în patru ipostaze sau stadii (31). Atwood argumentează existența acestor poziții prin abundența exemplelor ce indică o postură de victimă în literatura și realitatea canadiană. (36) Căutarea identății poate fi scopul suprem nu numai pentru cei care se află într-o poziție de victimă, dar, în cele mai multe cazuri, și pentru autorii care tratează acest subiect. În aceeași ordine de idei, explorarea conflictului lăuntric al personajelor nu este doar o formă de auto-exprimare, ci și de purificare, căci actul de povestire oferă o alternativă spirituală pentru realitatea copleșitoare.

Conceptele discutate – mentalitatea de garizoană, supraviețuirea și poziția de victimă – sunt trăsături definitiorii ale literaturii canadiene. În ceea ce urmează vom încerca să le exemplificăm, referindu-ne la câteva titluri pe care le considerăm a fi contribuții distincte la explorarea conceptelor-cheie ce formează mai sus expusa bază teoretică, operele alese fiind, în același timp reprezentative pentru autorii în cauză. Astfel, în O poveste a Coiotului despre Columb, Thomas King ilustrează dimensiunea spirituală a mentalității de garnizoană ca alternativă la oprimarea culturală a amerindienilor de către coloniști, recreând textual mitul inițiatic ce dorește să ofere o perspectivă nativă asupra originilor și experienței colonizării. În timp ce păsările aduc soarele și Sfârșitul Verii sunt două nuvele exemplare ale cunoscutului (și recentului trecut în neființă) autor Alistair MacLeod, care pun în lumină dispariția treptată a unui trecut mistic și trezirea mentalității de garnizoană sub forma auto-izolării. Primul dintre aceste două texte examinează problematica sinelui prin figura alegorică a unei entități simbolice, câinele gri, câtă vreme cel de al doilea descrie o îndepărtare realistă de valorile tradiționale, axându-se pe analiza unei societăți închise, care este condiționată de lipsa resurselor materiale și de gândire esențial limitată. Povestirea Bătaia e ruptă din rai a lui Alice Munro ilustrează sinele mut și captează mentalitatea de garnizoană într-un context domestic axat pe relația dintre părinți și copii și dintre frați, iar consacratul roman al lui Margaret Laurence, Divinatorii, schițează încercarea unui personaj feminin de a evada din mentalitatea de garnizoană prin auto-împlinire. Toți acești scriitori au în comun cautarea obsesivă a sinelui și tentativa de a defini acel „aici”, atât pe un nivel concret, cât și pe unul metaforic.

Pe plan spiritual, „aici” reprezintă revenirea la natura omnipotentă și explorarea dimensiunii impunătoare a unei asemenea entități. Altfel spus, acea chintesență canadiană prin excelență poate denota o formă de identificare cu valorile spirituale ale unui spațiu existent. În acest context, supraviețuirea înseamnă însușirea spiritualității la un nivel existențial mai profund. Mai mult de atât, spiritualitatea reprezentată de Primele Națiuni în opoziție cu atitudinea colonială ilustrează această rezonanță cu natura primordială, iar conceptul de povestire ocupă, inevitabil, un loc central în opera literară a celor mai reprezentativi scriitori ce provin din rândurile acestei comunități. Mai precis, motivele literare centrale sunt „transformări metamorfice, întălniri mărețe cu forțe supranaturale, ritualuri șamanice, întrepătrunderea lumii animalelor, a spiritelor și a ființelor umane, crezul în semnificația viselor și a viziunilor spirituale, întâlniri cu spiritul celor morți etc.” (Kolinska, 166) În O poveste a Coiotului despre Columb, tradiția orală (prezentă prin frazele scurte, repetitive, neterminate, colocviale – caracteristice exprimării orale) este transpusă într-o călătorie mitică ce vizează descoperirea originilor. Coiotul, figura centrală din povestea fantastică, apare sub forma unei entități ludice, cu puteri divine, care impune regulile unui joc simbolic în care mitul creației, motivul inițierii și problematica oprimării sunt dezbătute într-o manieră ironico-comică cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu asupra imaginației și a imaginarului Primelor Națiuni. Coiotul, a cărui perspectivă se contopește cu cea a naratorului, devine un „concept mitic”, un creator care generează orizonturi interpretative ipotetice. Aspectul ludic completează narațiunea disruptivă, iar întreaga poveste se metamorfozează într-o căutare de adevăruri ontologice. Structura narativă aparent incoerentă și repetitivă este în concordanță cu aspectul temporal disruptiv și subiectivitatea istoriei, expunându-l pe Coiot drept modelul suprem de creator și creație. Utilizarea structurilor ironice este metoda lui Thomas King de a evada din anihilarea culturală a Nativ Americanilor de către națiunile străine. Simbolurile care apar în jocul Coiotului au o semnificație revelatorie: ele reprezintă forța imaginativă a Primelor Națiuni. De exemplu, mingea, un element apreciat de Coiot, este privită ca un lucru neînsemnat de către europeni, putând simboliza microcosmosul guvernat de Coiot, cu rezonanțe spirituale, în opoziție directă cu materialismul reprezentat de (anti)erou, Columb. Coiotul ființează și des-ființează prin forța cuvintelor, iar gândirea devine actul creator ce poate defini sensul lui „aici”.

„Aici” este o bestie gri și o mină murdară, cel puțin, așa cum îl vede Alistair MacLeod în povestirile sale. În nuvela În timp ce păsările aduc soarele, teme precum identitatea, moartea, societatea, superstițiile și relațiile interpersonale sunt examinate într-o manieră singulară. Utilizând diverse tehnici literare moderne, naratorul plasează sensul lui „aici” și, implicit, eul în conștiința personajelor, prin figura animalului gri. Atmosfera mitică care umbrește discursul narativ eclipsează hotarul dintre ficțiune și realitate, trecut și prezent, timp și spațiu.

Ilustrarea spaimei primare față de creaturile mitice poate fi interpretată ca o altă instanță a mentalității de garnizoană. Vocea naratorială accentuează zbuciumul continuu pentru a lăsa în urmă trecutul și pentru adaptarea în noul mediu demistificat. Întreaga poveste se învârte în jurul lui „cù mòr glas”, echivalentul în galeză pentru câinele mare și gri. Marele câine gri, care, la rândul lui, se metamorfozează într-un simbol mistic pentru întreaga condiție umană, dă naștere și imortalizează teama de a fi anihilat de forțe mistice. Prezența câinelui transcende discursul narativ, iar creatura devine un Cerber deghizat ce sălășluiește în Hadesul pământesc. Pe de altă parte, identitatea galeză este întruchipată în imaginea câinelui: expresiile în galeză sunt utilizate doar în preajma animalului. Structurile mitice și identitatea galeză, reînviate în figura câinelui, devin o povară spirituală pentru conștiința ființei umane moderne: „Este dificil să nu știi ceea ce știi.” (MacLeod, 46). Această afirmație este culminarea mentalității de garnizoană prin renegarea constantă a forțelor superioare, mistice.

Fluxul conștiinței alternează cu flashback-uri, iar discontinuitatea temporală este și ea sugestivă, subliniind structura fragmentară a existenței umane. Prezența griului ca leitmotiv simbolic al nuvelei poate fi interpretată în mai multe moduri: griul poate simboliza o percepție predominant negativă asupra vieții, o trăsătură specifică spiritului canadian în concepția lui Margaret Atwood; totodată, poate funcționa ca o referință la monotonia existenței umane sau poate reprezenta starea tranzițională dintre viață și moarte, acceptare și negare, supraviețuire și anihilare, continuitate și extincție. În realitatea demitizată, dominată de figura câinelui gri, se regăsesc închise simbolurile și valorile întregii umanități.

O altă nuvelă care tratează problematica supraviețuirii, pe o scală diferită însă, este Sfârșitul Verii, unde monotonia este și mai accentuată prin expunerea paradigmei minerilor, o comunitate restrânsă, captivă în mentalitatea de garnizoană. Primul paragraf al operei fixează ambianța generală a nuvelei: aerul de sfârșit de vară, îmbibat cu mirosul morții. Descrierea elementelor în decompoziție poate fi percepută ca o manifestare latentă a viziunii pesimiste asupra existenței. Comunitatea din satul îndepărtat din nuvelă nu este influențată de niciun factor extern: „nu sunt turiști. Numai noi.”(6) Utilizarea pronumelui „noi” în locul formei de singular sugerează mai degrabă o conștiință colectivă, decât axarea pe sinele personal. Această identificare cu celălalt înlocuiește eul personal cu „Noi”, ca identitate colectivă, iar spațiul concret și izolat oglindește lumea interioară a minerilor. Povestirea ca act colectiv, precum și muzica sunt singurele metode de prezervare a identității, prin unirea unor timpuri apuse cu prezentul demistificat: „Acestea sunt cântecele pe care le fredonăm acum, sub soarele arzător, și ele sunt cele pe care le vom lua cu noi atunci când vom pleca. Poate că ne-am reîntors la cântecele galeze pentru că sunt atât de permanente și neschimbătoare și ne vorbesc într-un mod atât de familiar.”(10) Hotarul dintre trecut și prezent este condiționat de acest familiarism al limbii galeze, iar supraviețiurea prin limbaj este un reper sigur în prezentul schimbător.

Divinatorii, romanul revelatoriu al lui Margaret Laurence, se situează în scrierile despre căutarea identității, expusă dintr-o perspectivă feminină. Autenticitatea romanului este reflectată prin explorarea unei crize existențiale profunde, filtrată prin conștiința lui Morag. Călătoria lui Morag spre auto-cunoaștere este marcată de prezența râului, care deschide și încheie romanul, având simbolistică duală: ca element vital și armă a morții. Kurag rezumă esența romanului astfel: „am putea spune că voiajul lui Morag spre auto-cunoaștere urmărește în mod deliberat o stabilire a unei identități canadiane prin îmbinarea istoriei personale cu cea națională, astfel încât ea nu se afirmă doar ca povestea personală a lui Morag, ci ca o istorie a națiunii. Ea, fiind persoana victimizată a unei crize de identitate, efectuează o „călătorie exploratorie” către auto-cunoaștere. Călătoria ei este complexă, o căutare a sensului vieții”. (6) Victimă a destinului, Morag simbolizează ființa care încearcă să se elibereze din mentalitatea de garnizoană, folosindu-se de puterea cuvintelor și de literatură: „Obișnuiam să cred în cuvinte, în puterea lor de a făptui orice. Magie. Vrăjitorie. Chiar și un miracol. Dar nu, doar câteodată.” (6) Asocierea cuvintelor cu forțe supranaturale poate constitui o încercare de a transcende realitatea obiectivă pentru a ajunge la o mai profundă înțelegere a universului. Traumele din viața personajului (amintirile dureroase din copilărie, moartea părinților, relația amoroasă eșuată cu Jules, divorțul și încercarea repetată de a fi o bună mamă și o scriitoare de succes), o transformă într-o figură herculeană: „Laurence o înzestrează pe Morag Gunn cu trăsături eroice, așa cum Canada trebuie să-și inventeze eroii naționali (…) Morag a creat un mit național prin respingerea lui Brooke, colonizatorul, și prin acceptarea lui Jules, Metisul. Din statutul ei de orfană și prin conștientizarea timpurie a reprimării culturilor scoțiene și metise s-a născut dorința de a explora ascendența ei”. (Kumer, 5) În completarea observaţiilor anterioare, voiajul concret și cel interior al lui Morag este o micro-reprezentare a unei căutări a identității naționale. Istoria personală și cea colectivă se dizolvă lent în trecerea timpului: „Privește în față în trecut, și în spate în viitor, până la tăcere.” (Laurence 399)

Validarea istoriei personale ca revelatoare de adevăruri universale și cercetarea poziției de victimă poate fi ilustrată și prin opera lui Alice Munro. O artistă completă, Alice Munro este un maestru al nuvelelor, tratând diferite aspecte cotidiene, și totuși profund filosofice, ale existenței. Printre nuvelele ei formidabile, Bătaia e ruptă din rai se remarcă prin modul unic de a expune problematica identității. Căutarea sinelui se desfășoară într-un univers sfâșiat de probleme domestice, iar viața de familie este catalizatorul mentalității de garnizoană. Pe o scară mai generală, oscilarea între suferință și neputința de a produce o schimbare poate fi corelată cu identitatea canadiană, pierdută în geografia mentală. În Bătaia e ruptă din rai, universul fictiv este un câmp de bătălie unde supraviețuirea este privilegiul celui mai puternic.

În realitatea canadiană apăsătoare, familia și implicit originea nu reprezintă repere sigure, ci o sursă contaminată de lipsa de comunicare și superficialitate. Panorama socială este descrisă în detaliu, iar critica subtilă a limitației tipologiilor este subînțeleasă. Personajul principal, Rose, a cărui conștiință este scanată în mod repetat, este modelul primordial al copilului abuzat. Incapacitatea lui Rose de a înțelege timpul cronologic denotă o altă formă de expresie a traumelor și ascunde o dorință lăuntrică de a îngropa amintirea bătăilor rupte din rai: „Timpul prezent și trecutul, trecutul dubios, melodramatic din poveștile lui Flo, erau separate, cel puțin pentru Rose. Oamenii din prezent nu se puteau încadra în trecut.” (10-11) Refuzul de a accepta verosimilitatea trecutului și separarea segmentelor temporale ajung să devină alte manifestări literare ale mentalității de garnizoană. Rose se închide în propriul ei univers interior și refuză o înfruntare directă a suferințelor din trecut. Prezentul vid nu oferă consolare, ci devine o confirmare permanentă a trecutului. Căutarea identității și a unui sens este scopul suprem, dar în același timp, autoarea reușește să surprindă și să cuprindă complexitatea naturii umane. Schimbarea perspectivei, focalizarea diferită, flashback-urile și discursul indirect liber contribuie la accentuarea complexității temei tratate.

Operele discutate mai sus sunt doar o posibilă ilustrare a modului prin care spiritul canadian este reflectat în literatură. Thomas King (re)creează și mistifică istoria întregului continent și deconstruiește legenda omului alb, ca reprezentant al rasei supreme, prin caricaturizarea lui Columb. Referințele ironice și limbajul ludic setează structura mitică care guvernează discursul narativ, iar supraviețuirea este tratată într-o manieră tragi-comică. În timp ce păsările aduc soarele și Sfârșitul Verii oferă o abordare diferită a subiectului și se axează pe latura emoțională și mistică ce fundamentează, măcar în parte, spiritul canadian. Structurile lingvistice poetice redau mentalitatea de garnizoană prin care Alistair MacLeod surprinde sensibilitatea canadiană. Limba galeză și experiența mitică rămân singurele arme împotriva puterii distructive a istoriei și a modernizării. Povestea Ei în capodopera lui Laurence, Divinatorii, devine etalonul pentru călătoria oricărui individ către auto-cunoaștere, prezentată într-o realitate canadiană inumanizată, în timp ce Bătaia e ruptă din rai a lui Munro oglindește drama unei copile abuzate, fără posibilitatea de a depăși mentalitatea de garnizoană. Fiecare personaj din operele enumerate mai sus este o victimă în propria sa închisoare lăuntrică, iar actul narativ apare ca o formă de regăsire a sinelui. O singură întrebare rămâne însă fără răspuns: este posibilă găsirea esenței unei națiuni în universul fictiv? Poate un discurs narativ să reflecte spiritul metamorfozat al comunității canadiene? Răspunsul potrivit poate fi găsit în operele discutate sau nu, depinzând de natura interpretării. Cu toate acestea, toți acești autori sunt piloni fundamentali în construirea moștenirii culturale a canadienilor, iar contribuția lor este de importanță majoră în crearea mitologiei lor conștiente.

Referințe: Atwood, Margaret. Survival.House of Anansi Press Inc, 1972; Kolinska, Klara. The Development of the Independent English-Canadian Literary Imaginary, 2009; Kumar, T. Jeevan: JourneyTowardsSelf-Discovery: A Study ofMargaret Laurence’sTheDiviners, The Challenge Vol. 22 No. (July 2 – Dec), 2013; Laurence, Margaret. The Diviners.The New Canadian Library, 1978; MacLeod, Alistair. As Birds Bring Forth the Sun.McClelland & Stewart Ltd., 1992; Munro, Alice. Alice Munro’s Best: Selected Stories.McClelland&Steward, 2008; Northrop Frye, “Conclusion to a Literary History of Canada.”The Bush Garden: Essays on the Canadian Imagination, ed. Northrop Frye. Toronto: House of Anansi Press Limited, 1971; Sullivan, Rosemary. “Northrop Frye: Canadian Mythographer.”Northrop Frye’s CanadianLiterary Criticism and Its Influence, ed. by BrankoGorjup. NY.University of Toronto Press, 2009.

Note:
  1. Citatele și titlurile incluse aici au fost traduse de către autoarea prezentului studiu.

 

 

[Vatra, nr. 6/2016]

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s