Corp de literă
Și dumneavoastră veți ajunge din iubit –
un bărbat din hârtie de scris și citit. Astfel că
după moarte veți avea mult timp. De trăit.
Veți fi răscolit.
Veți simți o anume plăcere la răsfoit
Levitație
Dacă îl privesc pe el
parcă mă văd pe mine
Dacă mă gândesc la el
parcă mă gândesc la mine
Mâna mea se oprește
la un centimetru de pieptul lui
Gura lui se oprește
foarte aproape de gura mea
cât să-i simt respirația.
Sticla se aburește
Corpul lui deasupra corpului meu.
L e v i t e a z ă
la un centimetru distanță.
Și această lipsă de atingere păstrează vie.
Dorința
Patul de scris
Mă întrebi ce fac. L e n e v e s c
Cât e ziua de mare și noaptea de lungă
cu o ceașcă de cafea și cu poza ta în pat
(mă duce cu gândul la portretul lui Dorian Gray)
Acoperită toată de hârtii șifonate
scrise/ nescrise/ rescrise/ adnotate/ sfâșiate/
b u c ă ț i
Scriu adevărat despre ceea ce nu este
Cu ochii fixați pe peretele alb. Aștept și.
Refuz să se întâmple
Visul
30 de ani 360 de luni 10 800 de zile
Mai ales de nopți – numărate pe degete
în care am dormit pe jumătate de pat.
Cealaltă jumătate fiind rezervată unui bărbat.
Dorm cu spatele la el. Nu mă-ntorc niciodată
de teamă că nu-l mai zăresc.
Și atunci nu mai pot să: v i s e z
Întâlnirea
Am venit la întâlnire
toată numai femeie
Udă până la piele și cu rujul
tremurând pe buze
(deși e iunie plouă și e frig ca-n martie)
Tu mă aștepți la o masă
cu o carafă de vin roze
(de atunci masa ta a rămas rezervată)
Sărbătorim 100 de ani
de singurătate sau
un an de dezînstrăinare
(cum îți place să-i spui)
Ești tot numai tristețe și
la mii de ani lumină. Distanță
(deși dacă aș întinde mâna te-aș putea atinge)
Tristețea ta mă sfâșie.
Sunt o femeie sfâșiată
vorbesc râd gesticulez
până când (brusc) îmi cade fața.
La miezul nopții ne despărțim
parcă nu ne-am fi întâlnit.
N i c i o d a t ă
Așteptarea
Într-o zi (cât un secol) te-am așteptat
până când. N-ai venit
Cafe Martinho da Arcada
Stăm la masa celor patru mari cuvinte
life # death # love # sex
Eu iau viața și moartea de partea mea.
Tu iei iubirea și sexul de partea ta
(din greșeală piciorul meu se atinge
de piciorul tău. De frică îl retrag)
Tu pui sexul înaintea vieții.
Eu pun iubirea înaintea morții
și bem o cafea
(acum piciorul tău se apropie de
piciorul meu )
Dăm apoi viața pe iubire.
Și mai bem o cafea
(genunchiul meu între genunchii tăi)
Sexul stă la originea vieții. Spui
( Retrag ușor genunchiul )
Sexul stă la originea morții. Spun
Și de-aici ne certăm
P.S. Între 28 ianuarie și 28 februarie niciun semn
Să nu uit
De curând
m-am retras într-o cameră
pe care o împart cu mine
nu beau nu fumez nu pierd nopţile
Îmi pun bileţele pe toate obiectele
Să nu uit: să îmbătrânesc frumos
Tot timpul stau la pândă să prind cuvintele
care-mi trec prin minte şi se duc.
Şi duse sunt.
Citesc bileţelele de pe obiecte
Să nu uit: să am grijă de mine
Dacă uit eu nimeni nu o să ştie
Important e să nu mă distrug
Să nu uit
Ultimul poem
19 iunie 1914, Lisabona
Tocmai când voiam să renunț
în ziua aceea de 19 iunie am început să scriu
treizeci și ceva de poeme.
Pe nerăsuflate
Aceea a fost cea mai minunată zi din viața mea
Pot să spun cu mâna pe inimă
că mă recunosc în fiecare vers.
Și sunt singurul
Sunt cel pe care l-ai căutat întotdeauna
Al dumneavoastră,
Ricardo
( Din volumul într-o continuă pregătire Poeme platonice)
[Vatra, nr. 9-10/2016, pp. 20-21]
