Alexandru VLAD – Petre

alexandru-vlad1

Imediat după ce mulţimea a început să iasă din capelă, unii luând din coroanele de flori ce se ridicau într-un morman uriaş, alţii praporii sau crucea, alţii ieşind fără să ştie ce să facă cu mâinile, vârându-le în buzunare şi după aceea scoţându-le imediat, unii şoptindu-şi câte două cuvinte, aşteptându-se ca să se înşire în convoi, formând convoiul în urma preotului şi familiei şi au luat-o pe aleea cimitirului, imediat după aceea, cum spuneam, am dat colţul şi l-am găsit pe Petre. Fuma.

– Gata? mă întrebă el.

– Gata, i-am confirmat eu.

A stat un moment şi a ezitat. Ştiam ce-i trecea prin cap.

– Păi, eu zic s-o ştergem. Nu prea-mi plac chestiile astea. Şi acuma e totuna.

Înţelegeam. A fost şi primarul, ţin eu să-i spun.

– Ştiu, pe lângă mine a trecut, dar nu m-a văzut. Se grăbea, întârziase. Este pe aici o scurtătură pe undeva, dac-o găsim. Ne scoate direct în oraş.

– Discursurile au fost frumoase, ţin eu să-i adaug.

Dădu din mână: Ştiu. Sunt specialişti.

Am luat-o în jos încercând să ne descurcăm prin labirintul de alei. Am fost norocoşi, câţiva din cei care fuseseră la înmormântare se strecuraseră la maşinile care-i aşteptau în mica parcare de jos.

– Vii în oraş? mă întrebă un cunoscut în timp ce se urca la volan.

– Venim, am spus eu.

M-a privit nedumerit, dar a deschis uşa din spate. Ne-am strecurat amândoi pe banchetă. Pe drum n-am vorbit, se păstrează tăcere în astfel de momente, firesc, nimeni nu se grăbeşte să deschidă discuţia.

– S-a vorbit frumos, spuse până la urmă omul. Eu n-am răspuns, nu era neapărată nevoie. Petre se uita pe geam afară.

– Aici e bine? întrebă omul şi opri în faţa Casei Studenţilor. Eu trebuie să mai trec pe la birou.

Era bine. Am rămas amândoi pe trotuarul larg. Lume multă şi grăbită, deocamdată nici un cunoscut, rămăseseră toţi sus în cimitir.

– Ce facem? mă întrebă el.

Mai încăpea vorbă? Ne înţelegeam fără cuvinte. Mai rămăsese timp pentru o cafea, a treia pe ziua de astăzi.

– Mergem la cafea, am sugerat eu.

– Cam aşa mă gândeam şi eu. Mai ales că acum nu riscăm să ne întâlnim cu nimeni care să ne bată la cap. Toţi sunt încă la înmormântare.

– Cum a fost? îl întreb.

Se opreşte din mers, înţelege întrebarea, se gândeşte, apoi:

– Nu pot să-ţi spun, şi nici n-ar avea rost. Aici – fiecare. O să vezi tu când îţi vine rândul.

Am luat-o spre centru, el înainte cu mersul acela al lui care părea întotdeauna grăbit. Chiar şi când mergeam la cafea el o lua la pas grăbit de parcă ar fi fost vorba de-o urgenţă. Un pic aplecat, părea zgribulit.

– E frig, sau mi se pare mie?

Nu prea suporta frigul, mai ales în timpul tratamentului şi după tratament.

– E destul de frig, l-am asigurat eu.

N-am avut noroc să nu întâlnim pe nimeni cunoscut. Un tip bondoc, cu mustaţă, era în faţa noastră la câţiva paşi şi Petre mă prinse de braţ:

– S-o lăsăm mai încet, nu vreau să mă întâlnesc cu tipul ăla. Trebuia să-i fac…

Dădu din mână, nu mai avea importanţă ce anume trebuia să-i facă. Am luat-o la dreapta pe lângă Institutul de Istorie, apoi la stânga şi iată-ne în faţa cafenelei. Mai trebuia să trecem strada, m-am uitat dacă vin maşini şi am făcut un pas pe carosabil. A refuzat să treacă prin alt loc decât pe trecerea de pietoni.

– N-are rost să riscăm. Cu nebunii ăştia de la volan nu se ştie niciodată.

Pe celălalt trotuar, ghinion: grăsunul cu mustaţă ajunsese şi el aici, dar m-a văzut numai pe mine. Petre a răsuflat uşurat şi a zâmbit.

Am ajuns la cafenea, am deschis uşa de sticlă şi ne-am privit satisfăcuţi, cafeneaua era aproape goală, erau locuri berechet. Dar a preferat ca de obicei masa din spate. Nu-i plăcea să stea în vitrină, să ne vadă toată lumea ca la panaramă.

Televizorul cafenelei mergea fără sonor, un ecran mut pe care se perindau ştiri care nu ne interesau.

S-a apropiat chelneriţa, care ne cunoştea foarte bine.

– Poftiţi.

– Două cafele, am cerut eu.

Ea m-a privit uimită:

– De ce două?

Apoi a ridicat din umeri ca în faţa unui excentric. La urma urmelor, dacă două voiam, ea două o să-mi aducă.

 

 

[Vatra, nr. 11-12/2016, p. 7]

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s