Aakash SINGH RATHORE – India: abandonarea multilateralismului

Aakash-Singh-Rathore

 

Ce e nou în politica indiană din ultimul an?

Uitându-ne mai întâi la politica externă, putem nota în 2016 o despărţire decisivă a Indiei de multilateralismul său tradiţional şi o întoarcere tot mai acomodantă spre Statele Unite. Într-un gest fără precedent, primul-ministru al Indiei, Narendra Modi, a hotărât să nu participe la summit-ul Mişcării Statelor Nealiniate din 2016. India a fost unul din pionierii acestei mişcări şi nici un prim-ministru nu a lipsit vreodată de la vreo întâlnire. Statele Unite au fost încântate de acest gest, prin care India nu doar că a desconsiderat ţările în curs de dezvoltare şi lupta lor împotriva hegemoniei americane, dar a şi insultat ţara gazdă Venezuela. Ministrul de externe al Indiei, pe care mulţi îl suspectează că ar fi un pion al serviciilor americane, a apărat această abandonare a cooperării multilaterale şi orientarea către un bilateralism India-SUA astfel: „Blocurile şi alianţele sunt mai puţin importante astăzi, când lumea se îndreaptă către o ordine mai puţin stabilă”.

Pe frontul domestic, o altă evoluţie grăitoare este suprimarea violentă de către guvern a protestelor politice ale celor neafiliaţi (studenţii şi populaţia în genere). Prima parte a anului 2016 a fost martora unei „Primăveri indiene”, cu proteste studenţeşti răspândindu-se în toată ţara. La cea mai bună universitate de ştiinţe sociale din India, Jawaharlal Nehru University (JNU) din Delhi, şi la alte universităţi de top, precum Universitatea din Hyderabad, proteste studenţeşti masive au tulburat campusurile; liderii studenţeşti au fost arestaţi, în unele cazuri exmatriculaţi din universităţi, şi mulţi protestatari au fost agresaţi de poliţie. Acum protestele s-au risipit, şi pare clar că odată cu reducerea protestelor a venit şi reducerea libertăţii de exprimare, a libertăţii de adunare şi, în general, o răcire a opoziţiei.

Ce-i nou în societatea şi economia indiană din ultimul an?

Evenimentul cel mai mediatizat din economia indiană a fost recenta „demonetizare” a celor mai mari bancnote, de 500 şi 1000 de rupii. Pe 8 noiembrie la ora 20:00, primul ministru a apărut la televiziune şi a anunţat că de la miezul nopţii, bancnotele de 500 şi 1000 de rupii nu vor mai fi recunoscute ca monedă legală! Planul era ca toate aceste bancnote să fie depuse în conturi bancare, ceea ce se putea face până pe 31 decembrie 2016 (cea mai mare parte din populaţie nici nu are conturi bancare, aşa că a le deschide era primul pas în încercarea de a-ţi salva banii). În cele din urmă, bancnote noi (de 500 şi 2000 de rupii) vor fi tipărite – ceea ce începe să se întâmple abia acum. Până atunci, noroc bun! Nu a existat nici o dezbatere în parlament şi se spune că doar cinci dintre apropiaţii primului-ministru ştiau de acest plan super-secret de revoluţionare a tranzacţiilor financiare. Primul ministru susţine că prin această operaţiune se vor elimina banii negri de pe piaţă, va fi neutralizat efectul bancnotelor false, vor fi scoase la lumina sistemului de taxare toate tranzacţiile din India şi vom ajunge la o Indie fără numerar [cashless]; altfel spus, o evoluţie spre e-banking şi o abandonare a economiei tradiţionale în numerar. Deocamdată nimeni nu prea ştie cum să interpreteze această demonetizare. Din moment ce 86% din valoarea monetară indiană era în bancnote de 500 şi 1000 de rupii, economia indiană a fost afectată la toate nivelele. Ca de obicei, săracii au fost cei mai dur afectaţi, însă sondajele continuă să arate o susţinere generală şi o anumită toleranţă pentru gestul unilateral al primului-ministru.

Ce este nou, interesant şi relevant în cultura indiană din ultimul an?

Cinemaul comercial indian, Bollywood-ul, continuă să lanseze zeci de filme extravagante [flashy], cu succese şi încasări tot mai mari pe plan domestic, dar şi internaţional. Ele rămân la fel de insipide şi stupide ca întotdeauna. La un nivel abia ceva mai elevat, scriitorii anglofoni indieni continuă să domine scena în literatura cosmopolită, cu carte după carte despre mirodenii, poveşti de dragoste pe schema castă-şi-identitate şi obişnuitul bazar exotic, primite cu apreciere din partea criticii în SUA şi UK. Dincolo de această relatare cinică, a fost vreo realizare culturală remarcabilă în India anului 2016? Din păcate, nimic nu-mi vine în minte.

La ce proiecte lucraţi actualmente?

Anul precedent a fost unul într-adevăr devastator pentru universitatea mea (JNU). Cu toate astea, a fost unul remarcabil de fructuos pentru munca mea. Patru noi cărţi vor apărea în 2017. Mai întâi, Hegel’s India: A Reinterpretation, With Texts, în care aduc o critică interpretării tradiţionale a textelor lui Hegel despre India (care presupune că scrierile sale ar fi doar o altă manifestare a orientalismului de secolul XIX) şi arăt că, dimpotrivă, analizele lui Hegel asupra artei, religiei şi filosofiei indiene demonstrează o legătură puternică şi profundă cu propria sa gândire. Următorul titlu care va apărea e Indian Political Theory: Laying the Groundwork for Svaraj. Cartea aceasta încearcă să fundamenteze şi să dea o direcţie noii discipline a teoriei politice indiene, care altfel tinde să pară o simplă derivaţie şi imitaţie a teoriei politice anglo-americane. Cea de-a treia carte care stă să apară e o analiză filosofică a genului literar al autobiografiei. Se intitulează The Flesh Made Word: Autobiography and the Body, şi încearcă să analizeze modul în care diverşi autori (cum ar fi Nietzsche, Gandhi, Ambedkar, Hemingway, Elie Wiesel, Yukio Mishima şi alţii) se reprezintă pe sine ca subiecţi fizici în autobiografiile lor şi ce anume spun aceste reprezentări despre ei ca „întreg” (corp, minte, suflet, spirit ş.a.m.d.). În fine, spre sfârşitul anului 2017, un al patrulea titlu va fi lansat, The Philosophy of Law: A New Approach to Indian Jurisprudence. Ceea ce cartea despre svaraj încearcă să realizeze în teoria politică indiană, cartea despre filosofia dreptului încearcă să facă în jurisprudenţa indiană – şi anume, să cultive o teorie a dreptului non-derivativă şi ancorată în evoluţia şi practicile juridice indigene.

* * *

Aakash Singh Rathore e Visiting Professor la Şcoala de ştiinţe sociale a Universităţii Jawaharlal Nehru din New Delhi, director al International Research Network for Religion and Democracy (www.irnrd.org) şi coordonator al colecţiei Religion and Democracy: Reconceptualizing Religion, Culture and Politics in a Global Context de la Oxford University Press.

 

[Vatra, nr. 1-2/2017, pp. 98-99]

 

Stația următoare: Bulgaria, cu Stefan Krastev

Vezi și: Domenico MELIDORO – „Italia face primii pași spre conștientizarea propriei multiculturalități”

Aakash Singh RATHORE – Marxism și postcolonialism

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s