Domenico MELIDORO – „Italia face primii pași spre conștientizarea propriei multiculturalități”

domenico-melidoro

Ce-i nou în politica italiană din ultimul an?

Dezbaterea politică italiană din ultimele luni a fost dominată de referendumul constituțional programat pe 4 decembrie. Se va vota pe niște probleme complexe de natură constituțională (abolirea parțială a Senatului, eliminarea bicameralismului paritar, reducerea numărului de parlamentari, redefinirea raportului dintre stat și regiuni etc.). Cu toate astea, întrucât Președintele Consiliului de miniștri Renzi a investit foarte mult în victoria lui „Da” (adică în aprobarea reformelor propuse), referendumul s-a transformat într-un vot în privința Guvernului. Dacă va câștiga „da”, guvernul Renzi va fi întărit și Renzi însuși își va consolida conducerea atât la nivel intern, cât și internațional. În caz contrar, Guvernul ar putea să cadă și s-ar deschide o criză politico-instituțională foarte gravă. Lui Renzi i-ar putea urma un Renzi-bis (desigur, ar fi vorba de un guvern mult slăbit) sau un guvern de unitate națională cu misiunea de a conduce țara până la viitoarele alegeri generale din 2018. În orice caz, va urma o perioadă de instabilitate care va face greu de gestionat grava criză internă și internațională.

Ce-i nou în societatea și economia italiană din acest ultim an?

Din păcate, în ce privește economia, nu există mari noutăți. Italia traversează de ani buni o criză profundă și nu par încă să existe semnale concrete de revenire. Desigur, criza economică italiană e parte dintr-o criză globală care durează deja de aproape un deceniu. Cu toate astea, ritmul de creștere al Italiei e mai scăzut decât al altor țări europene. Nici guvernul Renzi nu a reușit până acum să repună în mișcare țara. Așa-numitul Jobs Act (pachetul de reglementări în chestiunea muncii) nu a produs efectele sperate: șomajul, mai ales în rândul tinerilor, rămâne la un nivel foarte ridicat. În plus, crește sărăcia absolută: în Italia anului 2015 existau mai bine de 4 milioane de săraci. Din 2005 până astăzi nu au existat vreodată atât de mulți. În ce privește societatea și drepturile civile, discursul e diferit și mai puțin sumbru. Recent a fost aprobată o lege care reglementează uniunile civile dintre persoane de același sex. Italia, chiar dacă măcinată de contradicții, s-a pus în mișcare pentru a recupera întârzierea față de celelalte țări europene în ceea ce privește recunoașterea drepturilor homosexualilor. Legea are anumite limite (de exemplu, căsătoria și uniunea civilă dintre homosexuali nu au fost echivalate), dar constituie cu siguranță un pas înainte față de situația precedentă.

Care sunt evenimentele relevante din cultura italiană a ultimului an?

Italia face primii pași către o conștientizare colectivă a propriei multiculturalități. În ultimii ani, țara începe treptat să-și asume pluralismul cultural care o caracterizează. Imaginea Italiei ca țară monoculturală catolică se clatină în fața unui pluralism de fapt ce nu poate fi negat.

În Italia, trebuie să spunem, imigrația e un fenomen relativ recent. În decursul a puține decenii, țara noastră s-a transformat dintr-o țară de emigrație (chiar dacă emigrarea din rațiuni economice nu a luat sfârșit) într-un spațiu în care trăiește un număr tot mai mare de imigranți. Datele vorbesc de la sine: din 2001 până în 2011 procentul de imigranți din populația italiană totală s-a triplat aproape. Imigranții reprezintă circa 9% din ansamblul populației din peninsulă. Dintre statele OSCE, doar Spania a înregistrat o creștere similară a numărului de imigranți.

Sunt încă multe de făcut în procesul de incluziune socială și economică a imigranților și în lupta cu xenofobia și islamofobia, cu toate că unele semnale pozitive sunt imposibil de negat. De exemplu, în scurt timp ar trebui să fie adoptată o nouă lege privind cetățenia care îi recunoaște ca italieni pe fiii imigranților care au frecventat școlile italiene.

La ce proiecte lucrați?

De puțin timp am terminat traducerea în italiană a unei cărți despre raportul dintre resursele de petrol și instituțiile politice (Leif Wenar, Blood Oil). Sper că va ajuta la a introduce în Italia unele teme adesea subestimate de către opinia publică.

În acest moment sunt angajat în ultima fază a procesului de scriere a unei cărți intitulată Dealing with Diversity, care va apărea în 2017 la Oxford University Press. E o lucrare în care analizez modul în care instituțiile se raportează la diversitatea culturală din societățile liberal-democratice avansate.

În mediul extra-academic, împreună cu alți reprezentanți ai lumii politice și culturale italiene, am fondat de curând un ong (ReGenerations) care se ocupă cu imigrația și pluralismul cultural. În acest moment, lucrăm pe problema prevenirii radicalismului religios și încercăm să producem niște contra-narațiuni ale fenomenului terorismului.

____

[Domenico Melidoro este cercetător în cadrul Center for Ethics and Global Politics de la Universitatea LUISS Guido Carli din Roma. Autor al volumelor Multiculturalismo. Una piccola introduzione (2015) și Dealing with Diversity (2017, în curs de apariție)]

 

 

Traducere din italiană de Alex Cistelecan

[Vatra, nr. 11-12/2016, pp. 76]

 

 

 

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s