(ARTA RĂZBOIULUI) XXVIII
să radem Cartagina
de pe faţa pămîntului
am ras-o şi s-a ridicat din nou
şi iarăşi se va ridica
ca şi cum am spune unui zeu invizibil
MORITURI TE SALUTANT
publicul e acasă dacă învingem ne aclamă
prin generalul nostru vom fi ori morţi
ori insignifianţi iar dacă nu
învingem
atunci VAE VICTIS asta e
o lume unde nu e loc pentru învinşi
şi-oricum în cărţi numele noastre n-or să intre
* * *
mîţa paraschiva a crescut
la şcoală nu va şti
niciodată cu certitudine
dacă e o biată orFELINĂ
sau dacă nu cumva maică-sa
a dat-o acolo să-şi facă
şi ea un rost în viaţă
locul ei preferat e pe dulap
pe nişte cutii cu fişe
& alte hîrtii
apoi cum natura
(şi biblioteca) au oroare de vid
dacă momentan lipsesc cîteva cărţi
de pe raft cu solemnitate
le ia imediat locul
nu umblă
după şoareci fie ei şi de bibliotecă
– n-o lasă convingerile ei
pacifiste progresiste feliniste
de pe birou îşi ia să se joace
(ea susţine că îşi exersează
caligrafia) doar pixuri de preferinţă
inscripţionate
în semn de supremă
angajare intelectuală şi-a băgat
coada într-o carte deschisă pe masă
* * *
mîţa paraschiva şi-a tras
un set de cărţi de vizită
Patty ppisica visurilortale D |
se întinde se linge se culcă
pe o pernă
visurile ei să apară
într-un clip publicitar
cu hrană pentru pisici
pînă atunci profitînd
de un moment de neatenţie
a luat de pe farfurie
o felie de pîine unsă cu pate
(de foie gras s-o fi gîndit)
şi conştientă de silueta ei
zveltă a lăsat pîinea deoparte
lingînd pateul într-o deplină
uitare de sine
* * *
mîţa paraschiva vrea să fie utilă
contribuind la călcatul rufelor
şi-a dat repede seama că lăbuţele ei
sînt prea mici pentru teancul de haine
de pe pat aşa că se implică cu tot corpul
îmbinînd astfel ingenios munca & relaxarea
s-ar crede că ţoalele ar fi o preocupare
obsesivă pentru ea nicidecum
cîndva a fost îmbrăcată într-o hăinuţă
pe măsura ei decupată elegant să-i iasă coada
şi în mai puţin de un minut şi-a
scos-o
rezolvînd astfel din mers dilema activistelor
pentru drepturile animalelor
care mai degrabă ar umbla goale
decît să poarte blană
black cat blues
mîţa paraschiva miaună
tocmai i-ai pus mîncare în bol
o miroase întoarce capul spre tine
şi miaună se întoarce
spre litieră
miaună iar timid
(i-ai făcut curat şi acolo)
dar cine ştie ce-i în capul ei de mîţă
se urcă-apoi pe tine
şi-ncepe să toarcă
îţi spune pe mîţeşte
că te iubeşte
* * *
mîţa paraschiva e aristocrată
chiar dacă la prima generaţie
umblă cu coada pe sus de-abia-ţi aruncă
o privire cînd miaună
îi dai de ruşine o bucăţică de măslină
o ronţăie distins de parcă ar fi băut
mai înainte un martini
amintindu-şi totuşi de copilăria ei maidaneză
cînd crede că n-o vede nimeni se apucă
să scotocească prin coşul de gunoi
după ambalajul măslinelor al căror miros
o scoate din minţi
* * *
o urmă de mîţă pe plaja unei insule pustii
e tulburătoare în felul ei
ca atunci
cînd sună telefonul în mijlocul
orei vrem pisică?
hai că au găsit-o copiii
în curtea şcolii acum o ţin fetele
de la secretariat dar e ceva provizoriu
a ajuns la noi strînsă la piept
sub haină şi pentru că era într-o vineri
i-am spus paraschiva
* * *
deschide ochii pe jumătate se întinde
ezită dacă să se dea jos din pat
sau să se întoarcă pe partea cealaltă
mîţa paraschiva e o doamnă se linge
cu graţie linge apoi cu distincţie
picătura de cafea prelinsă
pe ceaşcă pe farfurioară
se ghemuieşte pe pernă
reluîndu-şi atribuţiile
de spirit protector al casei
* * *
din cînd în cînd mîța paraschiva
pare să-și fi redescoperit
rădăcinile
are apucături de panteră stă la pîndă
sub masa din bucătărie și cînd ai treabă
la chiuvetă îți sare în spate
de acolo
pe frigider unde face un pic
pe sfinxul cînd consideră
că și-a terminat schimbul de gardă
e înapoi la tine în spinare ca să se întoarcă
în pat
la odihnă
[Vatra, nr. 5-6/2017, pp. 10-11]
