Daiana GÂRDAN – Poveşti interconjugale

mihai radu extra

Se poate observa, în proza autohtonă a ultimului deceniu, o mişcare de revizuire a temelor erosului – sexualitatea, cuplul, căsnicia – în sensul unei radiografieri detabuizante. Pe fondul unor configurări de imaginar social problematic, romanul douămiist şi post-douămiist pa să pună în pagină ceea ce am putea numi o criză a cuplului, a instituţiei familiei şi relaţiilor cu alteritatea. Miza acestui imaginar trădează, de fapt, o încercare de expunere brută a unor fisuri în realitatea de zi cu zi a cuplului, într-un discurs realist concentrat pe detalii terestre aproape inexistente în literatura predecesorilor. În continuarea acestui ,,ritm” romanesc, stabilit de volume precum Luminiţa, mon amour a lui Cezar Paul-Bădescu (2006), sau de mai recentul Căsnicie al lui Dan Coman (2015), ambele apărute la Polirom, vine şi cel mai recent roman al lui Mihai Radu, Extraconjugal.

Roman al căsniciei în genere şi al familiei în speţă, Extraconjugal* este construit pe planuri alternative, unde cel primar (şi cu care debutează cartea) este cel al familiei – părinţii şi sora lui Robert (protagonistul şi instanţa narativă) –, iar cel secundar aparţine căsniciei personajului central. La intersecţia celor două planuri se află un al treilea, al amintirilor din adolescenţă ale lui Robert. Extra-conjugalul subzistă, în economia romanului, doar ca plan alternativ în spaţiul căsniciei lui Robert. Există, în romanul lui Mihai Radu, o deficienţă ritmică în alternarea lumilor pe care le propune cititorului, o trecere greoaie de la un tablou la altul, o cadenţă care produce rupturi acolo unde s-ar cere o desfăşurare fluidă. Personajele celor două dimensiuni par să nu se întâlnească cu adevărat niciodată, nici măcar în scenele comune (sau mai ales în acestea). Acest lucru se observă în ansamblul general al romanului, singurele bucăţi care fac excepţie fiind ultimele două capitole, cuprinzând o serie de episoade tensionate în care vocea naratorului pare să se modifice brusc de la cinismul fin (aproape forţat) din restul romanului la o voce cu valenţe mult mai puternice.

Cele trei planuri ale romanului se articulează în jurul figurilor feminine. În primul plan, naratorul – cu profil de obsesiv – încearcă să recupereze tot ceea ce poate fi de recuperat mai întâi din figura maternă, apoi din figura surorii sale (Camelia), văzută, de cele mai multe ori, drept o extensie a mamei: „Mama fusese îngrozitoare în copilăria noastră, cu interminabilele ei reprize de plâns, moştenite apoi de Camelia”. Prima parte a romanului se concentrează, încă de la început (,,Ieri am aflat că mama are o boală cu transmitere sexuală”), pe portretizarea mamei şi a surorii şi pe interogarea relaţiei naratorului cu personaje feminine: ,,Până la urmă de ce mă enervează atât ce spune mama? Din cauză că ştiu că orice va spune, în scurt timp o să mă enerveze? Din cauză că şi ea ştie toate astea?”. Resortul acestor interogaţii vine din veste-şoc care deschide romanul: ipoteza adulterului posibil al unuia dintre părinţi devine pentru narator mecanismul de legitimare al unui discurs introspectiv (uneori pretenţios, cu deschideri filosofice), ce gravitează în jurul raportului dintre el şi familia sa, dintre căsnicia sa şi căsnicia părinţilor: ,,Niciodată nu m-am gândit la mine şi la ei, la toată familia, ca la un om mai mare care păşeşte peste ani, având în buzunarul de la piept, ca buletin de identitate, o poveste cu bunici şi străbunici. (…) Întregul familiei mele, familia mea ca întreg, iată ceva ce nu a fost vreodată un obiect de interes. (…) Nu-mi pusesem vreodată problema dacă tata şi mama erau un cuplu. Pentru mine, ei erau aşa de când lumea şi pământul. Se născuseră soţ şi soţie.”

Mai proeminentă decât figura mamei (şi mai bine construită, sub raport caracterial) este cea a Alexandrei, soţia, lângă şi pentru care trăieşte aceleaşi pulsiuni bipolare, ce traversează întregul spectru al reacţiilor, de la iubire la ură: ,,Dragă Ve, cu ani în urmă, când tu erai mică şi dormeai la prânz, mă-ta era foarte nenorocită. Te iubesc foarte mult. Cam la fel de mult pe cât o urăsc pe vaca despre care am amintit mai sus.(…) deci haide să-ţi zic cum arată moartea: duminică după-amiaza, noi toţi – eu, vaca, tu, mătuşa –, casa asta, strada asta şi străzile din jur, vezi, noi suntem moartea acum, la prânz, când ni se aud doar digestiile, o moarte care pierde vremea la marginea oraşului”. Fractura căsniciei celor doi e cauzată de relaţiile extraconjugale ale lui Robert, redate prin episoadele de criză în care Alexandra rememorează şi recită textele erotice trimise de soţ către amantă prin e-mail. Disoluţia relaţiei vine însă, pentru Robert, din zone mai profunde ale fiinţei, dintr-o dorinţă de eliberare dintr-un context care nu-l mai cuprinde: ,,M-am gândit atunci că, în momentul în care doi oameni nu mai vor să fie împreună, ei renunţă la orice comportament pe care l-au dobândit prin faptul că au fost împreună. Mi-am imaginat atunci că fiecare şterge în el chestii, arde hârtii, cum fac contabilii când aud procurorii pe scări sau cum se întâmplă, în timpul războiului, în sediul unui cartier general care e abandonat în mâinile duşmanilor…”

Tema paternităţii are un rol secundar în ambele situaţii „extraconjugale”, relaţia lui Robert cu tatăl reducându-se la un număr mic de episoade, uitate parcă la montaj. Deşi mai complex asumată, propria postură paternă şi plasarea existenţială a lui Robert în raport cu Ve, fiica sa, este şi ea redusă la o scuză legitimatoare: Robert vrea să rămână tatăl lui Ve (nu doreşte ruperea căsnicia cu Alexandra), dar nu pare să-şi asume în mod real această ipostază pe parcursul naraţiunii. Aşa cum Camelia rămâne o extensie a mamei, Ve rămâne o extensie a Alexandrei, dar una la care naratorul nu este dispus să renunţe. Situarea lui Robert în raport cu Ve se configurează de cele mai multe ori ca o privire de pe margine: ,,Aş da orice să plec în oraş acum. Aş face-o poate şi numai pentru a-i confirma Alexandrei teoria. Ce teorie? O teorie simplă, că ei vreau să plec, că nu îmi place cu voi, adică nu-mi place cu ea şi cu tine, că prefer să mă distrez cu alţii, cu altele, o viaţă a mea despre care voi să nu ştiţi nimic”.

 Ritmul naraţiunii devine mai alert abia înspre finalul romanului, când enigma adulterului este desluşită şi planurile par să se intercaleze. Mihai Radu nu reuşeşte nici din acest unghi să construiască, din păcate, o voce mai credibilă. Inserţiunile filosofice, reminiscenţele de imaginar burlesc (vizibile mai ales în caracterizările personajelor episodice, expresii ca ,,un om ca o băltoacă”, ,,chelia – ceva mlăştinos, un mediu bolnăvicios, mult «-os», din sulfuros, nămolos şi ploios”), momentele de introspecţie sau meditaţie (numeroase şi nu întotdeauna reuşite) sacadează naraţiunea: ,,M-am aşezat în lumina farurilor şi m-am simţit pierdut, orb. Aveam credinţa că m-aş descurca perfect să conduc şi fără nici un strop de lumină, accelerând într-un fel de somn mai complicat, ghidat doar de indiferenţa contextului şi de alte terminaţii nervoase ale miezului nopţii, fiind, în fond, prea departe de locurile în care se construieşte timpul oficial al lumii şi unde se fac marile naraţiuni, cele care vor rămâne peste timp”. Pasajele meditative nu doar că eşuează în dezamorsarea acţiunii, dar nici nu plusează în construcţia imaginarului: retorica devine, astfel, fadă şi redundantă.

Punctul forte al volumului lui Mihai Radu rămâne, în fond, dinamica relaţiei conjugale dintre Robert şi Alexandra, care reuşeşte să suspende nu de puţine ori registrul gratuit înalt şi să angajeze alert naraţiunea. Problema centrală a „Extraconjugalului” e că vizează problematici mai complexe de atât, lăsând la o parte dictonul – aplicabil, măcar uneori, şi construcţiei romanului – less is more.

_________

*Mihai Radu, Extraconjugal, Polirom, Iaşi, 2017

 

[Vatra, nr. 7/2017, pp. 25-26]

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s