Daiana Gârdan – Notițe la teoria literaturii

După studiile despre romanul românesc apărute în primul deceniu al anilor 2000, Carmen Mușat revine în peisajul criticii literare autohtone cu un volum dedicat de data aceasta traseului și limitelor teoriei literare. Apărut la editura Polirom în 2017, Frumoasa necunoscută. Literatura și paradoxurile teoriei* se autopropune drept un demers care „nu oferă răspunsuri și nu reia sintetic și pasiv, în genul manualelor, răspunsurile altora la întrebările pe care literatura le provoacă”, ci reprezintă o „pledoarie personală pentru capacitatea teoriei literare de a oferi căi de acces în lumile posibile ce iau naștere, prin intermediul limbajului, la intersecția vieții reale cu ficțiunea”. Personal și autobiografic este, așadar, unghiul din care Carmen Mușat pornește în acest excurs, care debutează, în argument, cu fraza „La început au fost poveștile pe care părinții sau bunica mi le spuneau, ori de câte ori îi rugam”, în încercarea de a răspunde, printr-un plonjeu în autobiografic, la întrebarea ce este literatura și de ce nu putem trăi fără ea. Citește în continuare →

Daiana Gârdan – Antimodernii martiri și Lovinescu

oana soare antimodernii

Ultimii doi ani au dat pe piața critică poate cele mai relevante revizitări teoretice (extrem) contemporane ale modernității românești văzute în context european. Mă refer aici la volumele Teodorei Dumitru, Modernitatea politică și literară în gândirea lui E. Lovinescu și Rețeaua modernităților. Paul de Man – Matei Călinescu – Antoine Compagnon, ambele apărute la Muzeul Național al Limbii Române în 2016, dar și la mai recentul și amplul studiu pe care ni-l propune Oana Soare despre antimodernitate și antimodernii autohtoni. Citește în continuare →

Daiana Gârdan – Portret de grup cu scriitori și ultrași

dinu gutu interventia

Peisajul literar românesc al ultimului deceniu, dominat de autobiografism și realism hardcore, a dat pe teritoriul prozei o serie de volume reprezentative în acest sens, dintre care cap de serie rămâne până la ora actuală Soldații. Poveste din Ferentari a lui Adrian Schiop, publicat inițial la Polirom în 2013. Romanul lui Schiop, pe lângă că reușește performanța de a compila strălucit mai toate trăsăturile prozei douămiiste, așa cum se (auto)generează ele în proza și critica extrem-contemporană, produce, la foarte scurt timp după publicare și până în prezent, un soi de feedback cultural (amintesc și ecranizarea romanului, în regia Ivanei Mladenovic) foarte puternic. Romanul de debut al lui Dinu Guțu, Intervenția*, poate fi clasat și el drept o atare reacție în lanț la mizerabilismul aproape impecabil pus în pagină de autorul Soldaților. Citește în continuare →

Daiana Gârdan – Sherlock Holmes și spectrele teoriei

cosmin ciotlos coperta

Pe arena bătăliilor actuale de (re)profesionalizare a criticii și teoriei literare autohtone – în sensul reconfigurării discursului critic de la cel impresionist la cel sincronizat la noile direcții occidentale – apare la Humanitas un volum care resuscită un deconstructivism oarecum datat și o „lupă” orientată pe decupaje, montaje și detalii mai mult sau mai puțin relevante în economia unei discuții despre opera unui autor deja disecat din varii direcții. Volumul în cauză, Elementar, dragul meu Rache. Detalii mateine sub lupă*, care reprezintă și debutul în carte al lui Cosmin Ciotloș, propune un excurs detectivistic prin opera lui Mateiu Caragiale și un close-reading menit să releve „sensuri noi și implicații neașteptate”, așa cum îl recomandă Ioana Pârvulescu pe coperta a patra. Citește în continuare →

Daiana Gârdan – Modern, contramodern, antimodern

Teodora-Dumitru-Reteaua-modernitatilor

Problema modernității rămâne până în ultimele decenii un subiect actual și departe de a fi epuizat în discuțiile criticii și teoriei literare naționale sau străine. Cu o miză recuperatoare, printr-un demers polemic, diferit de cel analitic din Modernitatea politică și literară din gândirea lui E. Lovinescu, Teodora Dumitru revine în același an cu un volum* dedicat celor trei autori fundamentali pentru studiul modernității (literare) – Paul de Man, Matei Călinescu și Antoine Compagnon, ce urmărește modalitățile prin care cei din urmă se revendică de la primul autor și, mai departe, raporturile dintre teoriile acestora. Citește în continuare →

Daiana GÂRDAN – Literatura română a secolului al XIX-lea: vehicul și monument al memoriei culturale

doris-mironescu-coperta

Se poate remarca, la sfârșitul secolului al XX-lea și primul deceniu din noul mileniu, o tendință a criticii de a compila, în volum, serii de articol cu caracter mai degrabă publicistic, de cronică literară, decât științific/academic. După 2010, însă, acest trend pierde teren în fața volumelor care adună studii academice publicate în reviste științifice indexate în baze de date internaționale, care reușesc să depășească granițele naționale spre export cultural. Cel mai funcțional model care deschide acest dialog este volumul lui Andrei Terian, Critica de export. Teorii, contexte, ideologii, publicat în 2013 la editura MLR, care însumează o serie de articole științifice ce se adresează în primul rând unui public internațional și reușește astfel să producă o schimbare de paradigmă pentru formulele criticii tinere. În siajul acestor tendințe vine și volumul lui Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică*, care cuprinde și el o serie de studii cu caracter academic, pretabile unui public universitar internațional. Citește în continuare →

Daiana GÂRDAN – Poveşti interconjugale

mihai radu extra

Se poate observa, în proza autohtonă a ultimului deceniu, o mişcare de revizuire a temelor erosului – sexualitatea, cuplul, căsnicia – în sensul unei radiografieri detabuizante. Pe fondul unor configurări de imaginar social problematic, romanul douămiist şi post-douămiist pa să pună în pagină ceea ce am putea numi o criză a cuplului, a instituţiei familiei şi relaţiilor cu alteritatea. Miza acestui imaginar trădează, de fapt, o încercare de expunere brută a unor fisuri în realitatea de zi cu zi a cuplului, într-un discurs realist concentrat pe detalii terestre aproape inexistente în literatura predecesorilor. În continuarea acestui ,,ritm” romanesc, stabilit de volume precum Luminiţa, mon amour a lui Cezar Paul-Bădescu (2006), sau de mai recentul Căsnicie al lui Dan Coman (2015), ambele apărute la Polirom, vine şi cel mai recent roman al lui Mihai Radu, Extraconjugal. Citește în continuare →