Sondajele despre încrederea în Biserică

Evenimentele din viața Bisericii Ortodoxe Române pot fi urmărite meteorologic – emisiuni TV, articole în presă, articole de blog, târnosiri, sfeștanii, caterisiri. Sau pot fi urmărite geologic : evoluția numărului de credincioși în statistici.

În octombrie 2017, un specialist în sondaje de opinie afirma că, pentru prima oară, încrederea în Biserica Ortodoxă Română scădea sub 50 %. Evenimentul a suscitat surpriză : pentru institutele de sondaje, Biserica și Armata erau două instituții relativ inerte, care nu făceau absolut nimic, și în care încrederea societății era nestrămutată ; în alte instituții, care chiar aveau ceva de făcut, sau a căror activitate era măsurabilă – poliție, justiție, parlament, primării – încrederea era mică. Cea mai mică încredere era în chirurgi : rezultatul activității lor e imediat evaluabil. Rezultatele activității armatei (în timp de pace) și ale Bisericii sunt greu de văzut și greu de cuantificat. A compara încrederea în armată (care nu poate fi verificată decât în război) cu încrederea în poliție (a cărei eficiență sau ineficiență poate fi măsurată zilnic) e imposibil. Aceste sondaje nu-și au rostul decât pe termen lung, comparând încrederea în armată din 1990 cu cea din 2017. Sau încrederea în Biserică din 1990 cu cea din 2017.

anul	1996	2004	2005	2009	2011	2012	2014	2015	2016
încredere	85 %	89 %	83 %	84 %	77 %	74 %	62 %	56 %	58 %

 (surse multiple)

Date pentru ani multipli :

1996-2004	Barometrul de opinie publică, mai 2004, Fundația pentru o societate deschisă, MMT
1990-2008	European Values Survey, ICCV, Grupul românesc pentru studiul valorilor sociale, newsletter, nr. 5, iulie 2009
1990-2012	Claudiu D. Tufiș, Valorile românilor, ICCV, Grupul românesc pentru studiul valorilor sociale, newsletter, seria 2013-2014, nr. 2, iunie 2013
1996-2000	Barometrul de opinie publică, mai 2000, Fundația pentru o societate deschisă, Metro Media Transilvania

Încredere în Biserică :

82 %	martie 1995	ICCV
83 %	oct. 1996	CURS
85 %	mar.1997	MMT
76 %	dec. 1997	CURS
86 %	oct. 1997	LUAS
86 %	noi. 1998	MMT
83 %	oct. 1999	CURS
88 %	mai 1999	MMT
85 %	mai 2000	MMT
82 %	toamna 2004	Eurobarometru
83 %	toamna 2005	Eurobarometru	direct
76 %	toamna 2006	Eurobarometru	direct
77 %	toamna 2007	Eurobarometru	direct
89 %	ian. 2009	IMAS
84 %	feb 2009	CCSB
79 %	dec 2010	CCSB
81 %	ianuarie 2011	IMAS	nec.
74 %	sept. oct. 2012	CCSB
66 %	febr. 2013	CCSB SocioPol
75 %	oct. 2013	Sociopol	telef.
63 %	iulie 2013	Inscop	direct
65 %	nov. 2013	Inscop
78 %	febr. 2014	Avangarde	direct
62 %	martie, oct. 2014	Inscop
63 %	dec. 2014	Avangarde
63 %	sept. 2014	Inscop
60 %	decembrie 2014	Inscop	direct
66 %	decembrie 2014	IRES	telefon
62 %	mai 2015	Inscop	direct
74 %	mai 2015	Avangarde	direct
63 %	iulie 2015	Inscop
56 %	noiembrie 2015	Inscop
61 %	sept. 2015	Inscop	direct
56 %	decembrie 2015	Inscop	direct
58 %	martie 2016	Inscop	direct
58 %	febr. 2016	IRES
44 %	mai 2016	Avangarde	București
89 %	febr. 2017	Avangarde	telefon
sub 50 %	oct. 2017	IMAS	?

Foarte puține studii cuprind date demografice. Unul singur, sondajul INSCOP din 2013, e defalcat pe nivele de școlarizare. La o încredere totală de 67 %, au încredere în Biserică 80 % din cei cu studii primare, 69 % din cei cu studii medii, și 57 % dintre cei cu studii superioare.

Sondajele din febr. 2014 și mai 2016 al Avangarde sînt outliers. Al doilea e făcut doar la București, iar întrebarea nu se referă la încredere, ci ”aveți o părere bună sau proastă ?” Frazarea (și metodologia) poate fi apărată, dar rezultatele nu sunt direct comensurabile cu celelalte. O diferență de la 70 % la 44 % pune sub semnul întrebării seriozitatea institutelor de sondaj și relevanța lor generală. Sondajele electorale sunt confirmate sau infirmate la alegeri ; sondajele privitoare la încrederea în instituții sunt eminamente subiective, fără miză, extrem de instabile și neverificabile. În ce privește încrederea în Biserică, avem diferențe de ± 10 % în același an, la același institut de sondaj. Ce înseamnă ele ? Nu mare lucru.

„La capitolul instituții sociale sau private, românii au indicat că au foarte mult încredere în Biserică, 63,9% răspunzând în acest sens [în iulie] față de 66,1% la sfârșitul lunii mai.” A vedea creșteri sau scăderi de popularitate într-o diferență de trei procente e ridicol, când marja de eroare însăși e de 10 %. Ele nu înseamnă nimic. Sau, ca să-l cităm cu pedantlâc pe Aristofan, nephelococcygia.

Ce înseamnă ”încredere în Biserică ?” Înseamnă, în România, ”personal, Biserica nu mă deranjează”. În ce constă încrederea în Biserică ? Mă încred că un chirurg mă va opera bine, că militarii știu să utilizeze un radar. Mă încred că piloții nu sunt beți. Am încredere că Biserica va….. ?

Sondaje detaliate despre religie în România

Există și sondaje relevante, detaliate, despre practicile reale ale populației.

Atitudini religioase la români, sinteză de Raluca Popescu și Claudiu Tufiș, pe baza datelor cercetării Religie și Comportament Religios, sondaj făcut de International Brand Consultants, iunie 2011.  Date previzibile : pentru 35 % dintre ortodocși, dar pentru 74 % dintre neoprotestanți, religia este ”foarte importantă”. Peste 60 % dintre români cred în creaționism, două treimi în miracole, 57 % cred că Biserica nu greșește. 27 % din populație cred în astrologie, zodii și horoscoape. Întrebările sunt de obicei irelevante, vagi și stângace.

Tineri în România. Griji, aspirații, atitudini și stil de viață, Daniel Sandu, Cătălin Stoica, Radu Umbreș, realizat de CURS pentru Friedrich Ebert Stiftung, 2014 (grupul de vârstă 15-29 de ani).

3,1 % din această categorie de vârstă sunt neo-protestanți. 2 % sunt atei, dar, la întrebarea dacă cred în Dumnezeu, 5 % răspund că nu (ceea ce e interesant). 7,1 % din tinerii din mediul urban cred că Dumnezeu nu există, iar 17 % din același mediu nu sunt siguri. Autorii studiului observă judicios că ”întrebarea Care este religia ta? din tabelul 7.1, a fost interpretată cel puțin parțial ca referire la cultură și nu neapărat la ritul religios în sine.” Avem deci în mediul urban 17+5 – 22 % tineri atei și agnostici, un procent mai mare decât reiese din alte studii. Un tânăr urban din patru nu este religios. Din păcate, o întrebare importantă, frecvența mersului la biserică, a spovedaniei și a postului e împărțită în ”foarte des, des, rar, foarte rar” iar răspunsurile sunt, prin urmare, inutilizabile. Autorii ar fi trebuit să utilizeze ”săptămânal, lunar, anual”. 16 % din mediul urban se spovedesc și țin post ”des și foarte des” (whatever that means). Acest grup ar trebui considerat ca fiind nucleul dur al practicanților.

41 % spun că abstinența sexuală e demodată, 46 % cred că avorturile ar trebui interzise sau permise doar în cazuri de urgență ; 36 % din total cred că avorturile nu trebuie limitate. 49 % cred că persoanele homosexuale nu sunt acceptabile, 23 % cred că da. Relativ self-serving, 17 % dintre bărbați cred că abstinența bărbaților e bună, dar numai 13 % dintre bărbați cred că abstinența fetelor e bună.

IRES, România credincioasă, percepții și comportament religios, raport de cercetare (august 2015) arată interes pentru detaliu : 59 % se spovedesc, iar 55 % din aceștia se spovedesc mai mult de o dată pe an ; 26 % o dată pe an. Dintre ortodocși, prin urmare, 47.79 % se spovedesc cel puțin anual. 22 % merg cel puțin săptămînal la biserică (messalisants, în vocabularul tehnic al sociologiei religiei) și 36 % de câteva ori sau o dată pe an (pascalisants). 18 % merg mai rar decât odată pe an sau niciodată la biserică.

aprilie 2016, IRES, telefonic : 23 % se spovediseră în postul Paștilor, 38 % urmau s-o facă, 10 % țineau tot postul, 36 % nu posteau.

aprilie 2017, IRES,telefonic : 45 % țin postul Paștilor, jumătate se spovedesc). Sondajul e făcut pe linii telefonice fixe ; o parte a populației, mai tânără și mai mobilă, care are doar telefon celular, a fost probabil sub-eșantionată. Din păcate, nu avem o defalcare pe sexe, nici una pe urban/rural, nici pe grupe de vârstă, nici pe nivel de școlarizare, nici pe zone geografice.

Sondaje internaționale comparative

Studiul Pew

Sondajele relativ detaliate nu sunt făcute în România, ci în străinătate : astfel, diverse media din România (activenews, ortodoxinfo) comentează datele studiului Pew Research (mai 2017) : fără să se întrebe de ce Biserica ortodoxă din România nu sprijină studii asemănătoare.

Biserica e ostilă sondajelor de orice fel. Între anii 1995 – 2005, sondajele finanțate de Fundația Soros erau comentate în media ortodoxe cu ostilitate : ”Soros iar atacă religia ortodoxă”.

Studiul Pew, Religious Belief and National Belonging in Central and Eastern Europe, primește și răspunsuri care deranjează. ”E necesară o Rusie puternică pentru a contracara influența Occidentului ?” 52 % dintre români răspund că da. E un procent care indică un conservatorism social intens. Tot 28 % din români spun că democrația nu e totdeauna cel mai bun sistem politic, și că uneori și un sistem autoritar poate fi bun. 46 % din români mai sunt de acord cu ideea că guvernul ar trebui să răspândească valorile religioase, și 58 % cu ideea că statul ar trebui să sprijine financiar Biserica, ceea ce arată că ei nu înțeleg și nu consideră necesară separarea dintre stat și religie. 32 % dintre românii anchetați au fost de acord că ”romii n-ar trebui acceptați ca cetățeni ai țării noastre” și 23 % au spus același lucru despre evrei.

20 % dintre români merg rar sau de loc la biserică, 36 % din locuitorii republicii Moldova, 64 % dintre maghiari, 61 % dintre ruși și 79 % dintre cehi. 71 % dintre români se împărtășesc, 58 % declară că postesc ; dar numai 30 % din ruși se împărtășesc și doar 27 % postesc (ceea ce arată că religiozitatea rușilor e relativă). 25 % din români (și abia 14 % din ruși) citesc măcar lunar din Biblie acasă.

63 % din părinții români afirmă că copiii lor primesc educație religioasă în afara familiei, de parcă religia n-ar fi materie predată la școală, dintr-a-ntâia până-ntr-a doisprezecea. Și, straniu, abia 11 % dintre ruși afirmă același lucru, deși în Rusia, de asemenea, religia e materie obligatorie.

72 % dintre români cred că soția trebuie să asculte de bărbat. Până și în violenta și machista Rusie, doar 36 % sunt de aceeași părere. S-au găsit și 17 % de români care au fost de acord că ”în familia ideală, soțul lucrează, iar soția e casnică și îngrijește copiii”.

Atlas of European Values, partea despre religie

Cât despre deochi, vrăjitorie și talismane, 23 % dintre români citesc horoscopul și merg la ghicitoare (deși am fi vrut să aflăm detalii). Atlas of European Values, parte din European Values Survey, ne informează că 43 % din români cred în talismane – ceea ce dovedește o ortodoxie șubredă. E cel mai înalt nivel din Europa. Românii sunt cei mai superstițioși europeni. E interesant răspunsul la întrebarea ”degree of connection to the divine without churches or religious services” 66 % dintre români sunt de acord, ca grecii, portughezii și irlandezii. Biserica, prin urmare, nu e percepută ca un intermediar necesar. 38 % din români sunt de acord cu ideea că ”există delimitări clare între ce e bine și ce e rău” – ceea ce, cunoscându-i pe români și morala lor circumstanțială, știm că este fals. Până și germanii, trăitorii-după-reguli prin excelență, sunt de acord doar în proporție de 21 %.

”Politicienii care nu cred în Dumnezeu nu sînt acceptabili” spun 48 % dintre români, de departe cel mai mare procent din Europa (Austria 22 %, Italia 17 %, Grecia 37 % Bulgaria 32 %).

Că aceasta e o naivitate și că românii sunt, în continuare, stupid people descris de Silviu Brucan în 1990, o dovedesc zecile de scandaluri de politicieni corupți care s-au succedat în ultimii 27 de ani în România. (Folosim expresia stupid people în sensul tehnic al cuvântului, cel folosit de psihologi – persoane care au pus mâna pe cablu, s-au curentat, dar încearcă și a doua, și a treia oară, fiind siguri că va fi altfel).

Persoane care merg la slujbă cel puțin săptămânal : România 29 %, Moldova, Ucraina 14 %, Rusia 8 %, Polonia 54 %, Cehia, Germania 12 %, Franța 11 %, Spania 21 %, Italia 35 %, Sârbia 9 %, Bulgaria 8 %. Dacă România se numără printre țările bisericoase, celelalte țări ortodoxe, Rusia, Ucraina, Bielorusia, Sârbia și Bulgaria, cu un procentaj de 8 – 9 %, sunt printre țările cu asiduitate mică. Chiar Cehia, cea mai agnostică țară din Europa, le depășește, cu 13 %. Această anomalie o explică Ștefan al Petrei : ”biserica-i în inima omului”. Din păcate, nu există un sondaj pe grupe de vârste.

Revenind la datele din studiul Pew, 60 % dintre români sunt împotriva avortului (trebuiau separate răspunsurile în bărbați și femei) și 41 % contra sexului premarital. 82 % dintre români sunt contra drogurilor, ca 81 % dintre cehi – ceea ce n-are sens, în Cehia, marijuana e quasi-legală și acceptată de moravuri.

72 % dintre români cred că e necesar să fii credincios ca să ai valori morale, mult mai mult decât în toate celelalte țări est-europene. (Până și bigoții polonezi cred, 59 % dintre ei, că poți fi bun și moral fără să crezi în Dumnezeu).

 Doar 51 % dintre greci spun ”homosexuality is morally wrong” – ceea ce se reflectă și în atitudinea politică. În 2015, Parlamentul grec a aprobat căsătoria pentru persoanele de același sex, cu 193 pro și 56 contra, ceea ce indică o scădere a influenței Bisericii ortodoxe în societate și în viața politică. O treime din cohorta 18-34 ani din România sunt de acord cu căsătoria pentru homosexuali.

România în context european și internațional

Există o Europă laică. Persoanele care nu cred în nimic sunt în Franța 40 %, Cehia 37 %, țările scandinave și protestante Suedia, Norvegia, Danemarca, Estonia și Olanda, Marea Britanie, Britanie, între 34 % și 22 %. La celălalt capăt, Irlanda, Italia, Grecia și România, sub 5 %.

Un studiu întreprins de Jon D Miller și colab. de la Universitatea din Michigan (publicat în Science, 11 aug. 2006) urmărește credința în evoluție din diverse țări. În România, abia 55 % din populație crede în evoluționism, urmată de Grecia, Bulgaria, și, desigur, Statele Unite. Ele sunt ultimele de la coada cozii.

Caterisirea preotului Cristian Pomohaci, îndepărtarea episcopului de Huși, Corneliu Bârlădeanu, și cartea autobiografică, Spovedania unui preot ateu, de Ilie Toader, au marcat anul 2017. E un deficit de imagine, desigur. Deficitul de imagine trecător se corelează însă și cu o eroziune numerică pe termen lung.

Statistici

Există o scădere numerică a ortodocșilor și o creștere a neoprotestanților penticostali (Ce ne spune recensamântul din anul 2011 despre religie ? document pdf publicat de Institutul Național de Statistică în oct. 2013, fără autor). Penticostalii cresc de la 0.97 % din populație în 1990 la 1.92 % în 2011. Numeric, cresc de la 220 mii la 364 mii. Au priză în general printre tineri (vârsta medie, 30 ani, în comparație cu ortodocșii, 41,3 ani) și se răspândesc mai ales în mediile cu educație redusă. Și au o natalitate mai mare ca ortodocșii, sunt un grup tânăr și dinamic. (15 % sub 15 ani în grupul ortodox, 30 % sub 15 ani în grupul penticostal). Penticostalismul e, în primul rând, un fenomen rural.

Creșterea penticostalismului e complicat de cuantificat. Există în România o emigrație masivă, iar penticostalii emigrează și ei. Dacă ortodocșii nu au alt sprijin în afară de rețelele familiale, penticostalii se pot baza pe comunitățile deja instalate în alte țări. Putem presupune că emigrația penticostală e mai intensă, din cauze obiective și subiective : obiectiv, penticostalii sunt mai prezenți în segmentul tânăr al populație, mai mobil și mai dinamic, și cu educație elementară, necalificați, cei cărora le e mai dificil să-și găsească un loc de muncă și pentru care soluția emigrației e eficientă.

E interesant că majoritatea penticostalilor se găsește în zona mănăstirilor seculare ale Bucovinei : Arbore, 5000 ortodocși, 1000 penticostali, Dragomirna, 2800 ortodocși, 900 de penticostali, Pătrăuți, 2200 ortodocși, 1700 penticostali, Marginea, 6600 ortodocși, 1500 penticostali, Sucevița, 2000 ortodocși, 500 de penticostali, Volovăț, 2600 ortodocși, 2100 penticostali.

Arbore, Dragomirna, Pătrăuți, Sucevița, Volovăț – centrele istorice ale ortodoxiei – se golesc de ortodocși. Jumătate din locuitorii Volovățului, cu biserică ctitorită de Ștefan cel Mare, în 1502, sunt penticostali cărora biserica de cinci ori seculară și religia sa nu le mai spune nimic. Ortodoxia se erodează cel mai mult în zonele în care prezența ei e cea mai încărcată simbolic și istoric.

Religia pe nivele de studii

Religia	superioare	liceale	primare + gimnaziale și neabsolvite	gimnaziale	primare	primare neabsolvite
ortodoxă	1223	3644	9858	4588	3386	942
	7.23 %	21.5 %	58.33 %	27.14 %	20 %	5.6 %
Penticostal	3.76	31.07	179.5	84.3	69.6	25.6
	1.48 %	12.32 %	71.23 %	33.45 %	27 %	10.15 %

După cum vedem, penticostalii au de cinci ori mai puțini absolvenți de universitate, de două ori mai puțini absolvenți de liceu, și cu 30 % mai mulți absolvenți ai școlii primare. Cu cît un grup e mai școlarizat, cu atît e mai indiferent la penticostalism, al cărui nucleu se regăsește în grupul cu școala primară neterminată. În comparație, baptiștii au aceleași proporții de studii ca și ortodocșii.  Un succes major îl are penticostalismul printre romi : 10 % din penticostalii din România sunt romi, aprox. 36 000. Penticostalii se răspândesc preponderent în mediul rural.

Există mai multe forțe centrifuge care destramă ceea ce ar fi trebuit să fie o ierarhie piramidală trainică : o forță centrifugă conservatoare, care a refuzat sinodul din Creta, din vara lui 2016 ; un număr mic de călugări pe care Biserica a trebuit să-i dezavueze tacit, pentru legionarism – Teodot de la Petru Vodă, printre alții ; preoți susținuți de comunitate, care au fost caterisiți pentru motive nespuse, în urma unor procese opace. Există o situație ambiguă : pe de o parte, elitele intelectuale ortodoxe conservatoare din România condamnă valorile de toleranță occidentale, pe de altă parte, ar dori să se delimiteze de vocile ortodoxe conservatoare din mănăstiri, care au același discurs anti-occidental intolerant, dar de sorginte rusă, putinistă.

În Republica Moldova, un asemenea sondaj e dificil de interpretat. Biserica ortodoxă se află scindată în două, o mitropolie subordonată patriarhului din Moscova, a doua, patriarhiei din București. Încrederea în prima e, în primul rând, o opțiune politică, pentru Rusia și împotriva Uniunii Europene ; încrederea într-a doua e o opțiune pro-România și pro-Uniunea Europeană. Totuși, câteva date :

,

77 %	ian. 2001	Soros, Barometrul de opinie publ.
79 %	nov. 2004	Soros, BOP
80 %	2009	Asociația Sociologilor și Demografilor
59 %	sept. 2015	IRI	Bis. Moscova
50 %	sept. 2015	IRI	Bis. română
75 %	dec. 2015	BOP	direct
78 %	apr. 2016	BOP
69 %	febr. 2017	iData – Date Inteligente	tineri
65 %	mar. 2017	IRI	Bis. Moscova
61	mar. 2017	IRI	Bis. română
68 %	mar. 2017	BOP
66 %	iun. 2017	EU Neighbours East	”religious authority”

Fast forward în Brazilia și o să vedeți de ce

În secolul XIX, mai ales în a doua jumătate, America Latină se afla într-un război civil latent. Ca și Europa occidentală, America Latină se laiciza. După 1850, guvernele latino-americane liberale, sub influență masonică, sunt anticlericale și secularizează averile Bisericii catolice.

Juan Amores Carredano, Iglesia y Estado en Latinoamerica durante el siglo XIX, (în Ernesto Garcia Fernandes, ed. El poder en Europa y America : mitos, topicos y realidades, Euskal Herriko Unibertsitatea, Bilbao, 2002) Yves Solis, Franco Savarino ed. El anticlericalismo en Europa y América Latina. Una visión transatlántica, Centro de estudios de historia religiosa, Lisboa, 2011 sunt două dintre numeroasele studii dedicate subiectului.

În a doua jumătate a secolului XX, între anii 1960-1980 teologia catolică latino-americană a început să condamne exploatarea, oligarhia, inegalitatea și sărăcia din zonă, într-un context mondial favorabil (decolonizarea Asiei și Africii) și într-un context local extrem de ostil, dictaturile militare din Argentina, Brazilia, Chile și Paraguay. Și teologi, și episcopi, Gustavo Gutiérrez, Juan Luis Segundo, Oscar Romero, dom Helder Camara – au articulat o teologie care denunța sărăcia. Ea a fost percepută ca influențată de marxism, și ca atare denunțată de Vatican. Regimurile dictatoriale au arestat, închis, torturat și ucis preoți, călugări, călugărițe și episcopi asociați teologiei eliberării.

Ostilitatea guvernelor în sec. XIX, în numele progresului, persecuțiile reacționare suferite din partea dictaturilor, între 1960-1980 au făcut ca Biserica să își piardă rolul spiritual, rolul simbolic și pe cel social. Vidul creat a fost ocupat de penticostalism. Acesta a crescut intens după anii 1980, după ce dispariția dictaturilor a suprimat controlul statului asupra societății.

Argentina	8 % protestanți
Bolivia	17 % protestanți
Brazilia	15 % penticostali și alții
Chile	18 % protestanți
Columbia	13 % protestanți
Ecuador	11 % penticostali și alții
Guatemala	42 % penticostali și alții
Salvador	31 % penticostali și alții
Nicaragua	21 % protestanți
Mexic	11 % protestanți
Paraguay	8 % protestanți
Venezuela	17 % protestanți

Penticostalii sunt grupul religios cu cea mai rapidă creștere ( în lume 74 milioane în 1970, 480 milioane în 2000, date după http://pneumareview.com/worldwide-growth-of-pentecostals-and-charismatics/ : o creștere de șase ori în trei decenii. Doar două sute de milioane după alte surse, independente). În America Latină, penticostalii și harismaticii au crescut de unsprezece ori între 1970-2000, de la 12 la 141 de milioane.

Pentru creșterea procentuală a penticostalismului în America Latină, vezi și

http://www.atlasofpentecostalism.net/ cu date probabil inexacte. Pentru date independente, dar nu neapărat mai precise, http://www.pewforum.org/2011/12/19/global-christianity-regions/

Un studiu al Pew Institute constată scăderea catolicismului în America Latină :

http://www.pewforum.org/2014/11/13/religion-in-latin-america/ (din 2014)

	Grupul în care a crescut	grupul căruia îi aparține acum
catolici	84 %	69 %
protestanți	9 %	19 %
neafiliați	4 %	8 %

O descriere sumară a unor cauze pentru care populația părăsește catolicismul, în https://qz.com/342810/why-the-catholic-church-is-losing-latin-america-and-how-its-trying-to-get-it-back/ din care unele sunt relevante și pentru România. Un studiu mai detaliat, Naomi Conrad, Disputed Lands: the Rise of Pentecostalism in Latin America, 2010, online.

Un bun predictor al răspândirii penticostalismului sunt războaiele civile : țările din America Centrală care au avut războaie civile, Honduras, Guatemala, Nicaragua, Salvador au cea mai intensă prăbușire a catolicismului. Există o corelare între împușcarea arhiepiscopului de Salvador, Oscar Romero, și scăderea catolicismului la 50 % în această țară. În Nicaragua și Honduras, catolicismul a scăzut cu 30 % între 1995 și 2013. În schimb, Venezuela, Argentina, Uruguay și Chile sunt țări în curs de laicizare, în care populația practicantă scade de la 39 % (Venezuela) la 27 % (Chile).

Pentru europeni, America Latină e asociată cu statuia lui Cristo Redentor din Rio de Janeiro, carnavalurile (care, măcar nominal, marchează începutul postului catolic) biserici catolice baroce, procesiuni și pelerinaje. Este doar o imagine veche, din literatură, filme și broșurile turistice. În realitate, populația e laicizată, și câteva elemente din religie sunt decupate ca talismane magice purtătoare de noroc. La virgen de los sicarios a lui Ferdinando Vallejo e despre un ucigaș plătit columbian al cartelurilor de droguri, care are, în același timp, un cult fervent pentru Maria Auxiliadora, sfânta Maria Ajutătoarea.

Religia – există oare indicatori obiectivi ai religiozității ?

Biserica ortodoxă, ierarhii și diverși intelectuali publici afirmă că predarea religiei în școală, și religia în general, are un efect benefic asupra societății. Dacă da, se poate oare măsura acest impact benefic ? Aici, însă, promotorii ortodoxiei nu mai sunt de acord. Însușirile religiei – spun ei, sunt mystice, lăuntrice, harice, apofatice, negrăite, duhovnicești. Ele – spun ei – nu se pot măsura cu șublerul, prăjina, osciloscopul sau barometrul.

 Există totuși măsuri obiective : rata violurilor, rata violenței în familie. Decesele în urma violenței în familie (138 în 2011 în România). Rata divorțurilor, rata adopției copiilor orfani, rata avorturilor. Ele sunt, toate, măsuri obiective ale armoniei religioase. Sunt ele mai mici decât înainte de 1990, pe vremea regimului ateist comunist ? Aceasta ar fi o măsură diacronică. Sincronic, putem compara rata violurilor (și a violenței conjugale etc.) în comparație cu țări secularizate, ca Cehia. (Cehii cei agnostici au o rată a violului de 4.6 la 100 000, pe când românii, de 4.5 în 2009, de exemplu). Există, prin urmare, metrici care pot stabili gradul de moralitate al unei societăți, și corelația – dacă există – între comportamentele societății și religiozitatea acesteia. Rata avortului măsoară mai bine religiozitatea societății decât procentul de locuințe care au icoane. Scăderea vânzării produselor de carne și mezelărie în perioada posturilor (dacă există) e o măsură mai bună, cuantificabilă și observabilă, decât auto-raportarea postului de către subiecți.

Din zecile de proiecte privitoare la violența domestică, Biserica nu e implicată în nici unul. Am putea compara cele trei milioane de semnături strânse de Biserică pentru interzicerea prin Constituție a căsătoriei homosexuale (problemă relativ neimportantă) cu tăcerea Bisericii privind faptul că certificatele medico-legale trebuiesc plătite. O femeie bătută de soț sau violată trebuie să-și plătească certificatul medico-legal, ceea ce e o problemă reală în cazul femeilor casnice și din mediul rural, care adesea nu au bani. (38 lei, atâta costă ; o zi de muncă, la țară).

Natalitatea ar trebui să fie alt indicator – dar Cehia seculară, Polonia care a interzis avortul și România ortodoxă au exact aceeași rată a natalității. De 40 de ani încoace. Biserica nu influențează în nici un fel opțiunile societății în această privință.

Au trecut 27 de ani din 1990. A murit o treime din populația pre-revoluționară, care a fost înlocuită de generația tânără, care a făcut religie în școală. Putem să spunem că populația, în ansamblul ei, e una care a studiat religie la școală. Și ar trebui să fie mai morală, în ansamblul său, ca cea de dinainte. Ar trebui să fie mai corectă și mai afabilă decât cehii sau francezii, liber-cugetătorii de serviciu ai Europei. Ceea ce nu se vede nici în sondaje, nici în statistici.

Relația dintre poporul român și Biserica ortodoxă e ca cea dintre un soț alcoolic și o nevastă mustăcioasă. El se face că nu observă, ea se face că nu observă. Societatea nu cere nimic Bisericii. Biserica nu oferă nimic măsurabil societății. Situația societății din România e una de anomie, în sensul lui Merton, o situație în care idealurile morale ale societății sunt complet deconectate de funcționarea ei reală.

Concluzii : statisticile contra sondajelor

Sondajele sunt, în societățile anomice, inutile. Mafioții sicilieni își botează copiii, își cunună fiicele, și se înmormântează cu preot. Răspunsurile sunt indiferente sau complezente. Ele ar trebui înlocuite cu măsuri statistice obiective: rata infracționalității, rata criminalității, rata divorțurilor, rata avorturilor, violența intra-familială, donații, măsuri cuantificabile. De asemenea, sondajele privind religia ar putea fi înlocuite cu sondaje privind atitudinea față de divorț, contracepție, avort.

Va fi apoi necesară o comparație a acestor parametri cu parametrii comparabili din țări ne-religioase, comunități neo-protestante, alte țări ortodoxe, pentru a vedea dacă, într-adevăr, există o influență pozitivă a ortodoxiei asupra societății.

 

 

[Vatra. nr. 9-10/2017, pp. 49-54]