Ion Mureșan – Poem ploaie

muri 2

Se înserează.

și plouă al dracului de tare.

Eu stau pe ruinele minții mele și beau vodcă.

Beau și caut și caut de-a lungul și de-a latul limbii române

un cuvântnefolositor,

un cuvânt inutil.

Unul pentru care să merite să trăiesc

până mâine.

Și nu găsesc niciunul.

De atâta ploaie,

numele se îngălbenesc și cad de pe lucruri

și de pe oameni

cum cad toamna frunzele în păduri.

De atâta ploaie,

înțelesurile se veștejesc în cuvinte

și cad din ele

cum cad toamna frunzele în păduri.

De atâta ploaie,

trupul meu se surpă.

Acum a ajuns o grămadă de moloz.

Stau în vârful ei îmbrăcat în palton negru și

flutur spre cer un stegulețnegru și

croncănesc ca o cioară:

– Doamne, ține sufletul meu sensibil sub nori!

 

 

[Vatra, nr. 10-11/2019, p. 6]

 

 

 

Un comentariu

Lasă un răspuns la viorelbucur Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.