Basarabia necunoscută, proiectul enciclopedic al cercetătorului Iurie Colesnic, a ajuns deja la 11 volume. Se împlinesc 30 de ani de redescoperire a Basarabiei, periplul istoriografic al autorului pornind de la punctul zero: anul 1989, când despre noi nu se știa mai nimic, dincolo de discursul oficial al politicii. Iurie Colesnic a încercat să umple un mare gol: lipsa reperelor naționale, criza de personalități modelatoare. Așa a demarat un proiect amplu, de cursă lungă, cu recuperări de nume și biografii de excepție, cu scoaterea dintr-un anonimat nemeritat a figurilor ilustre ale trecutului, care au participat la constituirea personalității naționale, la configurarea destinului nostru istoric. Întrucât primele ediții ale Basarabiei necunoscute sunt demult epuizate, cercetătorul, împreună cu editura Cartier, au găsit soluția editării a trei volume de sinteză, care să adune cele mai relevante nume din volumele anterioare. Anul acesta a apărut prima ediție de sinteză*, cu o colecție de 34 de destine care au marcat istoria culturală a românilor basarabeni. Radiografiile lui Iurie Colesnic sunt ample și clarificatoare. Autorul e un căutător acribios prin arhive, prin dosarele personale ale personalităților de care e interesat, un neobosit arheolog al biografiilor marilor basarabeni pe care tinde să-i acopere uitarea. El face săpături în biografia de creație a personalităților, dar și în istoria lor umană, în traseul lor existențial. Portretul conturat este generos, cu informații inedite, adunate de prin arhive, cu aprecieri din dosarul exegetic, dar și cu observațiile și judecățile personale ale autorului. Datele biobibliografice sunt însoțite și de o impresionantă iconografie și documente facsimilate. Iurie Colesnic nu ocolește niciun detaliu care poate întregi, clarifica, nuanța imaginea personalității prezentate. Multe din informațiile din Basarabia necunoscută sunt inedite, scapă Dicționarelor și biobibliografiilor cunoscute.

Cercetând, spre exemplu, biografia lui Alexandru Robot, autorul și-a completat sursele, căutând informații noi la fiul cercetătorului Simion G. Cibotaru, care a elaborat prima ediție critică a scriitorului. Ediția a plătit un anumit tribut timpului, dar rămâne și azi o importantă sursă de documentare despre creația lui Robot. Iurie Colesnic a recuperat de la fiul istoricului literar un registru bibliografic care înglobează articolele publicistului de până și după sosirea lui la Chișinău. Volumul Basarabia necunoscută oferă în premieră lista publicațiilor lui Robot din presa vremii. Autorul nu-și poate ascunde dezamăgirea că acest poet, atât de apreciat și încurajat de marii critici George Călinescu, Perpessicius, Eugen Lovinescu etc. – în același timp, un publicist de vocație, un romancier de neocolit – , în Moldova sovietică a putut cunoaște un declin atât de strident al creației sale. Placheta lui, publicată postum, A înflorit Moldova… e de un dogmatism ideatic și primitivism stilistic de neconceput pentru un poet rafinat, ca cel al Somnului singurătății…

În pofida accentelor încărcate de decepție, Iurie Colesnic e un „avocat” al personalităților prezentate. Aprecierile lui sunt străbătute de o empatie vie, caldă, cordială pentru acestea. Pe alocuri, prezentările iau forma elogiilor, cum e în cazul lui Emil Loteanu, pe care l-a cunoscut personal și l-a apreciat în mod deosebit. Deși Emil Loteanu a rămas în memoria noastră culturală în calitate de mare regizor, Iurie Colesnic insistă și asupra calității lui de poet. Eseul lui are titlul: Emil Loteanu – cel mai plenar poet al vremurilor noastre. Este, evident, o exagerare, pe care însă autorul o îndreptățește cu percepția lui personală admirativă asupra versurilor, susținută de convingerea că „cine a citit cărțile lui de poezie, acela a simțit că Loteanu s-a născut nu cineast, nu prozator, nu telestar, ci poet”. Mai departe autorul dezvăluie „secretele” lui Loteanu, punând la baza predilecției acestuia pentru poezie sentimentul de dragoste pe care i l-a trezit eternul-feminin și anume prima învățătoare de la școala primară. Iar pasiunea pentru film, din mărturisirile fratelui său, Marcel, i-a provocat-o un film privit cu mama la Cernăuți. Prezentarea conține și o seamă de amintiri despre întâlnirile lui Colesnic cu Loteanu, cu ample evocări ale discuțiilor și colaborărilor dintre ei. Despre Loteanu se vorbește că era de o duritate de fier cu actorii. Pe cât de solar și prietenos era în relațiile cu semenii în afara platoului de filmare, pe atât de neîndurător era pe platou. Colesnic găsește o bună justificare pentru asperitatea profesionistului: îl compară cu un chirurg care taie în carne vie ca să vindece. Portretele personalităților pe care nu a avut cum să-i cunoască personal se constituie din receptări alternative ale istoricilor, din mărturiile rudelor și contemporanilor. Nu lipsesc nici inserturile anecdotice, care dau savoare unei biografii, cum e cazul portretului lui Ion Inculeț, „condimentat” cu o dezvăluire a istoricului N. Popovschi despre o anumită duplicitate a firii acestuia. Istoricul povestește că într-o zi ar fi venit la Inculeț o delegație din Ismail pentru a-l ruga să medieze la Ministerul Finanțelor acordarea unei sume de bani de care aveau nevoie. Inculeț a simulat, chiar în fața lor, o discuție telefonică cu Ministrul, în care ar fi rezolvat cu succes problema delegației. Dacă despre astfel de nume celebre ale istoriei noastre aflăm unele detalii inedite, o parte din personalitățile aduse în paginile Basarabiei necunoscute sunt cu totul necunoscute contemporanilor. Așa e cazul, spre exemplu, al lui Dominte Timonu, ziarist transnistrean, angajat la revista Viața Basarabiei. Colaborarea lui la revista interbelică i se pare lui Iurie Colesnic deosebit de importantă pentru istoria literaturii noastre. De la Dominte Timonu se păstrează observații impresionante despre Chișinăul anului 1941, devastat de război. Reflecțiile lui sunt o pagină de recuperare a imaginii Basarabiei bolșevizate: „Trec cu inima înfiorată pe străzile bătrânului nostru Chișinău. Pășesc tăcut, ca într-o catedrală. La stânga și la dreapta sunt ruine, case devastate, pârjol și jale. Nu se observă însă nimic din toate acestea. Sentimentul revederii, faptul că te afli iar pe uliţele frumoaselor amintiri e mult mai puternic și mai impresionant decât distrugerile barbarilor. Ceea ce au realizat bolșevicii rămân doar niște răni pe trupul Basarabiei și dovada cea mai fidelă în fața istoriei despre civilizația pe care intenționau s-o răspândească în lume…”. O altă personalitate despre care autorul crede că Basarabia mai are a o descoperi este Romulus Cioflec, prozator și publicist, „unul dintre ardelenii ce au stat la leagănul mișcării de eliberare națională din Basarabia. A fost omul care nu s-a sfiit să pună umărul la formarea Partidului Național Moldovenesc, la consolidarea elitei culturale basarabene”. O moștenire prețioasă care rămâne de la Romulus Cioflec este lucrarea Pe urmele Basarabiei… (București, 1927) – o privire asupra Basarabiei anului 1917. Chișinăul văzut de Cioflec „e bine rânduit, croit în felii pătrate, cu străzi largi, drepte, zidit solid, din larg și pe pantă, să fie curat și plin de soare…”.

Un alt nume care se cere în mod imperativ recuperat din negura istoriei este și Mitropolitul Gurie Grosu, o mare conștiință românească a Basarabiei, un scriitor încă necunoscut cititorului basarabean. La fel se cade să procedăm și cu personalitățile Manuc-Bei, Gavriil Bănulescu-Bodoni, Nicolae N. Alexandri, Elena Alistar, Pan Halippa, Ștefan Ciobanu, Ștefan Gonata, Pavel Ștefan Leonard, Grigore Constantinescu, Nicolae Donici, Ion Teodorescu-Sion, Iosif Naniescu, Alexei Șciusev, Vladimir Okușko, Alexandru Conunov, Pavel Lebedev, Nicolae Titulescu, Olga Crușevan, Vasile Harea, Jean Bobescu, Iosif M. Parhomovici, Theodor Kiriakoff, Alexandru Bassarab, Ieremia Cecan, Olga Vrabie, Gheorghe Rașcu, Gheorghe Lupașcu, Nadia Russo – fiecare în parte având o contribuție esențială în articularea conștiinței naționale, în dezvoltarea culturală și artistică a Basarabiei. Portretele lor sunt evocate cu detalii generoase, conturate cu admirație și căldură.

Cartea lui Iurie Colesnic concentrează o Basarabie în miniatură, printr-o hartă a personalităților care au marcat destinul colectiv al basarabenilor, au participat fiecare în parte – mai mult sau mai puțin – la facerea istoriei.

________

* Iurie Colesnic, Basarabia necunoscută, Ediție în trei volume (I), Chișinău, Cartier, 2019.

[Vatra, nr. 10-11/2019, pp. 48-50]