Orice bărbat…

 

Dacă este cu adevărat sincer, dacă poate fi sincer,

orice bărbat va recunoaște că preferă destinul

încrucișat de Apollo și Dyonisos, rătăcind prin

codri, taverne și vii înălțîndu-se spre cer, din strugurii cărora

nimfe dezgolite vor stoarce vinul cu picioare desculțe,

vor prefera acest destin celui al unui crucificat din deșertul

chinuit mii de ani de soarele dogoritor, de cealaltă parte

a mării noastre fără odihnă și fără de moarte…

Dar de bună seamă, și dintre vii, dintre livezile

de smochini și măslini, dintre pîlcurile de chiparoși.

își pot înălța steagurile cu franjuri culorile negre

ale masochismului, ale urii de sine – oricît de ușor

e un destin eroic, un bărbat nu va fi în stare să îl evite!

23 August 2019, Herssonissos Village

 

Obsesia cuvintelor

 

E învelită în galben ca floarea ce poartă acest nume,

întinsă pe prosopul albastru deschis, cu marea turcoaz fundal,

face un fel de opinie separată față de hoardele invadatoare –

un calm al chipului de care aș vrea să mă pot molipsi

și acea relaxare profundă pe care o au doar cei aici

născuți și cei care au puterea să se identifice cu cei

născuți aici – și nici măcar nu pot exprima în cuvinte

sentimentul, trăirea care mă cuprinde, cuvintele,

ele par goale, calpe, iar eu simt ceva care se află

dincolo de ceea ce pot spune cuvintele. Sau dincoace.

Și nici nu mai știu unde este dincolo, unde dincoace.

Noi, cei care lucrăm cu cuvintele, sîntem obsedați de ele,

de sunetele lor și de ascunsele lor semnificații…

Și tot noi sîntem cu totul neputincioși cînd ne lovim

cu fruntea, cu toată ființa de golașele lor frontiere…

25 August 2019, Hersonissos Village

 

 

Vacanță sub acoperire

 

Problema rusului cam de vîrsta mea, cu un vag aer de

kagibi sub acoperire, de altfel stă sub umbrelă, are ochelari

de vedere umbriți, citește un Le Carre pre muscălește tocmit

problema sa este cum să-și fotografieze diva astfel încît

să nu iasă în fotografie gabaritul său de morsă simpatică…

Privește ca un cercetaș plaja, malul mării, boscheții piperniciți

și brusc pe chip îi apare un fel de iluminare – cuvintele, gesturile

de o fermitate de catifea trimit diva undeva în spatele unei

limbi alungite de piatră, care coboară în mare – click o dată,

click de două ori, clickuri în rafale ca de kalașnikov…

Ea se întoarce și privesc amîndoi ecranul luminos al aparatului –

niciodată n-am văzut mai multă bucurie, mai multă satisfacție

pe două chipuri lipite tandru unul de celălalt și privind ceva…

Parcă ar fi reușit să facă un prizonier mut să vorbească!

22 August 2019, Hersonissos Village

 

 

Modelul și întruchiparea

 

Încă îi puteam zări vestigiile unei frumuseți insulare perfecte,

poate a fost creată după înaltul arhetip al zeiței ieșite din mare –

acum, modelul era ascuns, ca și cum unei amfore din vechime

i s-ar fi adăugat înapoi lutul desprins de meșter la facerea sa…

Și cel mai bine văd aceste vestigii cînd, pe sub rochia subțire,

își  schimbă costumul umed de baie cu altul uscat – deodată,

e un miracol care plutește ancorat într-un singur picior…

25 August 2019, Hersonissos Village

                         

 

Lui Jules Lequier

 

La patruzecișișapte de ani, cînd a luat oceanul în piept

pentru ultima sa călătorie, filosoful libertății primise un semn,

avea ce să piardă, nu doar insolita sa „frunză de carpen”,

întortocheatele sale gînduri despre alegere și predestinare…

Oricît de fermecătoare sînt valurile Egeei, oricît de hipnotic

este freamătul ritmic, muzical, al apelor sale în seara ce vine,

la aproape șaizecișișapte de ani, semnele nu se mai arată,

nu mai este nimic de pierdut – și nici ceva de cîștigat…

Și așa se petrece vremea care mai este în gînduri golite

de un sens adevărat despre alegere și predestinare –

și astfel, nimic nu se mai întîmplă decît întoarcerea

neabătută a nimicului în nimicul cel mare…

Tînăr, am transpus frunza de carpen în cuvinte vulgare.

aici, niciodată, el nu și-ar fi început călătoria din urmă.

30 August 2019, Hersonissos Village

 

 

 

[Vatra, nr. 3-4/2020, pp. 9-10]