Nina Corcinschi – Provocările arheice ale literaturii

Apariția în 2018 a volumului Romanian Literature as Word Literature, coordonat de Andrei Terian, Mircea Martin și Christian Moraru a modificat vectorul hermeneutic al literaturii române de pe verticala ei – pe orizontală. „Lumificarea” (Mircea Martin) literaturii române nu mai mizează pe procesele organice interne de evoluție a istoriei literaturii. Fără a anula completamente specificul național al unei literaturi, această abordare din perspectiva globalizantă a „word literature” redefinește profilul literaturii române prin rețele, sincronizări, linkuri externe,  pentru a-i descoperi noi aspecte de identitate artistică.

O provocare legitimă a acestei abordări vizează literatura din Basarabia, ale cărei reprezentări artistice sunt puternic conectate la noțiuni precum tradițional și național, în virtutea unor condiții istorice particulare. Literatura basarabeană are o specificitate care nu poate fi decontextualizată, analizată în sine, ignorând factorul istoric, social, antropologic. Ce ar avea de spus, spre exemplu, poezia lui Grigore Vieru, dacă e scoasă din contextul epocii în care a fost scrisă? Sau proza lui Ion Druță? O perspectivă restrictiv estetică, care să ignore neliniștile epocii, interdicțiile  de creație, limitările cadrului cultural, care au produs o anume literatură, ar anula tocmai specificitatea acestei literaturi.

Corelațiile inevitabile dintre național și estetic ale literaturii basarabene sunt dezbătute cu nuanțări multiple de către criticul Andrei Țurcanu în volumul Critice. Arheul Marginii și alte narațiuni (Cartier, 2020). Autorul plasează discuția într-un context larg, subsumând esteticul în diacronia factorilor sociologici și antropologici. E o abordare care încearcă să pună într-o perspectivă unică mecanismul complicat de interferare a rețelelor de viziune artistică cu cele de mentalitate istorică, socială și de sensibilitate etnică. Urmărită în strânsă legătură cu circumstanțele celor două veacuri de „îmbrățișare frățească” a Basarabiei de către imperiul de la Răsărit, literatura basarabenilor își dezvăluie ceea ce autorul numește arheul marginii, un spiritus loci cu notele distinctive și manifestările sale literare (și culturale) specifice (nu însă neromânești sau antiromânești!) în raport cu literatura română de peste Prut. Astfel, arheul marginii este pentru Andrei Țurcanu „criteriul axiologic, ontologic de raportare multiplă și conexiune a noastră cu lumea și cu timpul, proba de rezistență a artisticului”.

Odată cu analiza unor fenomene literare generale, a unor epoci, a unor autori sau a unor scrieri concrete, conceptul se nuanțează, își descoperă resorturile „canonice” de românitate profundă. E o românitate basarabeană de margine, locală, motivată  și modelată de tensiunile a doi centri politici de spiritualitate și civilizație, antagonici, Centrul Național cu atracția sa identitară și utopia de Patrie Ideală, și Centrul Imperial, expresie a alterității absolute, dizolvante, dar și cu reflexele exceselor de sensibilitate, cu tentația de categorii spațiale și axiale gigantești și viziuni absolutizante.

„Arheul marginii”, un concept (tri)polemic

Pe o Basarabie aparte, cu viziuni ale absolutului resuscitând adâncimi primordiale, se axează arheul marginii din critica lui Andrei Țurcanu, un concept cu o direcție polemică triplă.

Criticul îi găsește, mai întâi, justificarea ontologică în confruntările dramatice cu puterea de coerciție a Centrului imperial și manifestările ei locale pseudomorfotice. Expresia literară a acestor constrângeri, mutații și bulversări ale arheului marginii e regăsită și analizată cu meticulozitate în două romane emblematice ale literaturii basarabene: Viața și moartea nefericitului Filimon de Vladimir Beșleagă și Hronicul Găinarilor de Aureliu Busuioc. În primul roman se produce o fractură a arheității în celula familială și în conștiința de sine a românului basarabean. Romanul lui Busuioc surprinde parabolic disoluția socială a românității Basarabiei, substituirea simbolică a Centrului ei tradițional (reprezentat de satul Roșcovăți) cu pseudomorfoza imperială a acestuia (cătunul Găinari). Vidat de conținutul său autentic, fisurat de dușmăniile unui „făt canibalic” (Nichifor Fătu este numele unui personaj, al cărui ideal absolut este Stalin), arheul național, arheul marginii e substituit de o margine-mutant, o margine-strigoi.

Există și o altă raportare a acestei arheități de margine cu Centrul identitar național. Andrei Țurcanu evocă imaginea câtorva scriitori singulari, Alecu Russo, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Constantin Stere, Paul Goma şi Antonie Plămădeală, care au avut în literatura și cultura română un rol de fermenţi și stimulatori ai arheităţii naţionale. Misionari profetici, aceşti „basarabeni ai marginii” contrapun –  cu o intransigenţă morală și o forță creatoare covârşitoare – Centrului Național criteriile absolute ale Patriei Ideale. În moliciunile comode ale Centrului, ei se manifestă cu forţa stihială a străfundurilor ignorate, uitate, cu energia esenţelor tari româneşti, salvatoare, vii încă într-o „margine pe metereze” în luptă cu un imperiu inexorabil, capabile să cauterizeze tot ce este fals, anemic, străin firii naţionale și să stimuleze noi orizonturi de așteptare. Situarea în lumina orbitoare a criteriilor absolutului, remarcă Andrei Ţurcanu, a însemnat mereu și asumarea unei condiţii de „singuratici tragici”. „«Masa de creațiune» a acestor basarabeni vine mereu – ca un nesaţiu de afirmare naţională – să restabilească osia în derivă a românismului, să aşeze, prin forţa Adevărului, Patria Ideală în centrul acestei patrii geografice «turcite», iar prin aceasta s-o redea spaţiului cultural căruia ea aparţine de facto – Europei”. Prin aceste figuri paradigmatice, crede criticul, marginea de Est a românității a exercitat, în anumite momente, o influență substanțială asupra creativității naționale. Aceste personalități au adus cu sine expresia României profunde, arhetipale, neocultate de interese politice de conjunctură, neviciate de ideologii în vogă sau de lentoarea autosuficienței. Patosul absolutizant, fibra de revoltă paroxistică, grandoarea vizionară se activează la atingere cu Centrul. În România, aceste figuri purtătoare de românism reprimat la marginea imperiului devin „vârf de lance” a românismului exprimat și trăit la limită, cu sentimentul absolutului. Poemul mesianic Cântarea României de Alecu Russo, Etimologicum-ul lui Hasdeu, publicistica și romanul lui Constantin Stere În preajma revoluției, romanele cu tematică concentraționară ale lui Paul Goma, dar și bisericile, mănăstirile, clădirile istorice reconstruite ori construite din nou de Antonie Plămădeală și studiile sale istorico-literare, precum și cercetările ecleziastice – toate acestea, scrie Andrei Țurcanu, sunt dovada viziunii gigantești specifice spiritualității basarabene, a „caracterului și deschiderii ei spre universalitate”.

Atât prin raportările la Centrul imperial, cu efectele pseudomorfice și izomorfice ale acestuia, cât și prin impulsionările Centrului național, arheul marginii, ca expresie a profunzimilor naționale cu specificările lor locale inerente, vizează constant o transgresiune a localismului, o resuscitare a adâncurilor identitare și, implicit, o ieșire către europenitate. De aici și o a treia țintă polemică a conceptului – închiderile literaturii basarabene într-o tradiție minoră folclorizantă, într-un etnocentrism cu devianțe ideologice păguboase, în ceea ce Alexandru Ivasiuc definea prin expresia „împăcare în pitoresc”. Un pitoresc etnografic mai general sau – la scriitorii de după 2000, îndeosebi la cei stabiliți în România – de epataj lingvistic, comportamental ori nostalgic comunistoid. Nuanțele acestor disecări critice se întrevăd începând cu literatura șaizeciștilor. În proza șaizecistă este regăsit „firescul uman”, printre clișeele timpului criticul identifică și „o linie melodică uitată parcă, dar atât de autentică și de proaspătă în murmurul ei imemorabil”. Regăsirea lirismului, o achiziție importantă a șaizeciștilor,  degenerează, după anii ᾿60, în „împăcarea în lirism”, „stagnarea în lirism” – un proces de ideologizare comunistă, prin cultivarea atitudinii de reverii pășuniste, respingerea modernității, uitare în clișeu, lentoarea patetismului.

Narațiuni (post)moderne din perspectiva Arheului marginii

Acestui localism al tradiției etnofolclorice sau al egolatriei exacerbate, Andrei Țurcanu îi află contraponderea în basarabenietatea unei artisticități specifice, cu rezonanțe de umanitate pierdută și regăsită în degringolada globalistă actuală. Arheul Marginii, crede criticul, transpare în două romane ale Tatianei Țîbuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi și Grădina de sticlă, într-un joc dramatic și subtil dintre identitate-alteritate-pluralitate. Dincolo de geografic și social, drept element coagulant, liantul care ține în cumpănă componentele local-național-european este o sensibilitate inconfundabilă, solară, care așterne peste rănile deschise ale umanității o aură de îngânare românească, o expresie distinctă de dor și alean basarabean.

Pentru  Andrei Țurcanu, atât actul de creație, cât și cel de pură hermeneutică, de lucidă reflecție critică, sunt angajate ontologic, cercetătorul reorientează spiritul critic spre o umanitate generoasă, în care se citesc toate semnele marii culturi.  Analizele la cărțile lui Theodor Codreanu, Mircea Platon, Adrian Dinu-Rachieru sunt studii ample despre reprezentările etico-estetice ale arheului național. Despre contextualitatea psihologică, sociologică, antropologică a actului literar și a celui hermeneutic.

Un critic al literaturii cu mize ontologice, un „avocat” al scriitorilor arheului marginii, Andrei Țurcanu se dorește el însuși un continuator al marilor mize, un promotor al valorilor absolute, un Cavaler al Adevărului.

Un capitol al cărții este dedicat „epopeii” de aducere acasă a lui Paul Goma. Puțini știu demersurile lui Andrei Țurcanu de a-i face dreptate scriitorului nostru de la Paris. Capitolul „Avatarul eminescian” Paul Goma e o „narațiune”  aproape  kafkiană, în care deformările de caracter ale basarabenilor se arată într-un mod hidos. „Cazul Goma” e o amară probă de clivaj dintre fantasma patriei ideale și realitățile terifiante ale țării reale, pentru care Goma e doar o sâcâitoare bătaie de cap. Această patrie ideală e chiar „Basarabia rainică”, cum o dezmierda scriitorul. Basarabia reală e cea comisarnică, care se sperie de patosul lui justițiar, se îngrijorează „politic corect” dacă nu cumva Premiul Național pentru literatură la care a fost propus de Academia de Științe și Uniunea Scriitorilor e prea mult pentru un „oarecare” Goma. Basarabenii (liberali!) de la putere refuză să-i ofere o casă. Un sacrificiu de o viață a scriitorului cântărește prea puțin pentru o casă, la bătrânețe, în Chișinău.

Periplul obținerii cetățeniei scriitorului „des-țărat”, cutreieratul străzilor capitalei în căutarea unei locuințe pentru Goma, demersurile la diferite instanțe, bătutul cu insistență în uși la funcționari, primari, șefi de stat, flech-mob-urile organizate etc. denotă o determinare radicală, disperată a lui Andrei Țurcanu. O putere de sacrificiu și o voință ieșite din comun, într-un raport inegal de forțe. În pofida tuturor eforturilor, Goma e tot la Paris și acum, cu gândul amar că „bieții basarabeni de azi sunt, demult puși-pe-burtă…”. Paginile în care Andrei Țurcanu descrie lupta sa cu morile de vânt basarabene sunt incandescente prin tensiunea emoției. Lașii națiunii sunt denunțați fără menajamente, în-Negura-rea basarabeană a lui Goma e disecată cu necruțare, cu bisturiul oțelit al lucidității.

Arheul marginii și alte narațiuni este deopotrivă o carte de istorie și critică literară și o carte de caracter. „Cât caracter, atâta literatură”, vorba lui Andrei Țurcanu poate fi parafrazată prin „Cât caracter – atâta critică literară!”.

Prin modul în care își instrumentalizează judecățile critice și artistice, estetica criticii lui Andrei Țurcanu este una profund etică, una națională, arheică.

 

 

 

[Vatra, nr. 3-4/2020, pp. 30-31]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.