
Complainte (contra variantă)
Prieteni triști și depărtați — adeseori
Văd cum strâmbați boțite fețe-n mână
Cum tresăriți sperjuri și temători
Erori a unei lumi ce pare prea bătrână.
Când botul vi-l lovesc cu pumnul flasc
Slugoii marilor, pe galantare,
Scuze borâți și sânge pe masa de damasc
Lașe priviri ascundeți în sticla cu licoare.
Și eu ca voi și strig dezorientat
Spre cardinale puncte patru
Spre acei adolescenți cu mersul legănat
Demult pieriți în timpul egolatru.
Prieteni spulberați, vom regăsi
Ce fuserăm în urna cu cenușă.
Vino, femeie, cu mine acum
Vino, femeie, cu mine acum
să sfâșiem cuvintele, asceți,
să ne cuprindem simplu dar semeți,
sub cerul presărat cu scrum.
Crăpate-atârnă cumplitele peceți,
Ai vremii ochi în ceară sângerie.
Să încrustăm în bârnă de biserici
numele noastre uitate de mult
când toamna-i străvezie, noi eterici,
surzi la vocile lumii, tumult.
Mult tulburate vorbe, ce străluci-vor aspru
ca un inel de Domn uitat în zid de castru.
Atâta va rămâne, doar mușcătura noastră,
o floare roșie, mușcată-n glastră, mâine.
O coaja amăruie, te satură și rupe din pâine.
Albastru cerul doarme, fâșia lui cuminte
va înveli în giulgiu firave oseminte.
(15 iunie 2020)
Să îngenunchem în praful unui drum,
Să îngenunchem în praful unui drum,
cu moartea firavă care a trecut razant
peste genunchii tăi de piatră arsă.
Te-aș înveli cu ceața unei grenade fumigene
ca să scăpăm ascunși de ochii lumii,
să ne topim sub pulberea albastră
ce-acoperă mortal și toamna, prunii.
Te-aș dezgoli vărsând o lacrimă înșelătoare
în norul de fosgen ce-l risipește îndrăzneala
ai spune, fructe pădurețe, mușcă-mi sânii.
Și toate acestea-atunci, între pereții arzători,
când ploile își pierd candoarea-n brumă,
privindu-ți lacom gâtul, linșaje de ninsori.
De aur ore
Cunună, cununi, auroră-n văgăuni,
salamandre repezi vezi,
să te ducă, să le crezi,
să adulmeci, să aduni
ochii, limpezi căpcăuni,
să oprești din cale argintii și ivorii calești,
către cer plecând, pe aici lăsând
semnale de scrum.
Laudăm plângând,
marea cea sărată, lumea sărutată,
sub cununa cununi :
aur aur aur ore, ero ero ero rua,
în septembrie treaz ascultat-am orația,
hai să nuntim, hai să murim,
șterge numele nostru din scripte,
nimic nu rămâne, țărâna cea trează
zvâcnește și-acum ca un șarpe tăiat
în locul pe care, de mult sărutat
pieile noastre s-au fost lepădat.
De necrezut a fi în Fire
De necrezut a fi în Fire,
Cândva să te numești țărână,
Firesc să fii cuprins în mână,
de-un prunc jucându-se-n țărână,
gingașă, firavă alcătuire.
Să fii și să fii fost
(mașina scrie numai: Fost)
un stâlp de păsări albe
dinspre pământ plecat spre cer
și brațul cel înalt era de fier.
Apoi din Fiire rămânea-vor fire.
Triunghiular cuțit de ghilotină
va reteza și prăbuși subțire
astă înaltă, firavă alcătuire.
Veniți oameni buni, cerul se clatină
Veniți oameni buni, cerul se clatină,
dragostea mea se preface în platină.
E atât de prețioasă încât să se vândă îi vine,
cu prețul redus propus unor curve senine.
Codoșu-mi cere o mie de stele
să-mi ofere acum, în loc, zece femei.
Eu sunt beat și-mi vine să dorm
dar ofer, peste preț, trupul acesta diform
și împrumut, ca să beau, zece lei
de la copilul cretin ce se vinde pe flori
și pe care-l așteaptă acasă zece surori.
Prețul e mare, n-am cum plăti o mie de sori.
Și nimeni din frații de cruce
Nu vrea să-mi ia locul pe cruce
Vânt uscat și alb de nemișcare
Vânt uscat și alb de nemișcare,
Singur și mi-e frig între pereți,
Șuieră vântul, apele curg, viiturile cresc,
Apeluri telefonice în gol,
Sună, sună în camere goale.
Toată lumea pe străzi.
Să învăț ceva întors între cărți.
Dar iarna din paginile albe, năpustită.
Suflete al meu, îmbătrânit
Suflete al meu, îmbătrânit,
prea te bucuri și nepedepsit,
vinul negru poate-ntinerește,
ochii fetei ard și-ngălbenește
fața vremii când spre toamnă-nclină
apa morții lunecând senină.
[Vatra, nr. 8-9/2020, pp. 5-6]
Felicitāri,Poetului Dan Culcer,pentru poeme! FRATI DE CRUCEToti oameniiSunt frati de crucepe drumul vietii,care duce -prin frumusetea sufleteascā spre noua lumea Luminiidin dragoste cereascā. Vasile Man
Profesor Vasile ManDirector executiv,fondator al revistei “Studii de Stiinta si Cultura” Universitatea de Vest “Vasile Goldis” Arad, Romaniavasileman7@yahoo.com / tel: 0724039978