Dan Culcer – Poeme

Complainte (contra variantă)

Prieteni triști și depărtați — adeseori

Văd cum strâmbați boțite fețe-n mână

Cum tresăriți sperjuri și temători

Erori a unei lumi ce pare prea bătrână.

Când botul vi-l lovesc cu pumnul flasc

Slugoii marilor, pe galantare,

Scuze borâți și sânge pe masa de damasc

Lașe priviri ascundeți în sticla cu licoare.

Și eu ca voi și strig dezorientat

Spre cardinale puncte patru

Spre acei adolescenți cu mersul legănat

Demult pieriți în timpul egolatru.

Prieteni spulberați, vom regăsi

Ce fuserăm în urna cu cenușă.

Vino, femeie, cu mine acum

Vino, femeie, cu mine acum

să sfâșiem cuvintele, asceți,

să ne cuprindem simplu dar semeți,

sub cerul presărat cu scrum.

Crăpate-atârnă cumplitele peceți,

Ai vremii ochi în ceară sângerie.

Să încrustăm în bârnă de biserici

numele noastre uitate de mult

când toamna-i străvezie, noi eterici,

surzi la vocile lumii, tumult.

Mult tulburate vorbe, ce străluci-vor aspru

ca un inel de Domn uitat în zid de castru.

Atâta va rămâne, doar mușcătura noastră,

o floare roșie, mușcată-n glastră, mâine.

O coaja amăruie, te satură și rupe din pâine.

Albastru cerul doarme, fâșia lui cuminte

va înveli în giulgiu firave oseminte.

(15 iunie 2020)

Să îngenunchem în praful unui drum,

Să îngenunchem în praful unui drum,

cu moartea firavă care a trecut razant

peste genunchii tăi de piatră arsă.

Te-aș înveli cu ceața unei grenade fumigene

ca să scăpăm ascunși de ochii lumii,

să ne topim sub pulberea albastră

ce-acoperă mortal și toamna, prunii.

Te-aș dezgoli vărsând o lacrimă înșelătoare

în norul de fosgen ce-l risipește îndrăzneala

ai spune, fructe pădurețe, mușcă-mi sânii.

Și toate acestea-atunci, între pereții arzători,

când ploile își pierd candoarea-n brumă,

privindu-ți lacom gâtul, linșaje de ninsori.

De aur ore

Cunună, cununi, auroră-n văgăuni,

salamandre repezi vezi,

să te ducă, să le crezi,

să adulmeci, să aduni

ochii, limpezi căpcăuni,

să oprești din cale argintii și ivorii calești,

către cer plecând, pe aici lăsând

semnale de scrum.

Laudăm plângând,

marea cea sărată, lumea sărutată,

sub cununa cununi :

aur aur aur ore, ero ero ero rua,

în septembrie treaz ascultat-am orația,

hai să nuntim, hai să murim,

șterge numele nostru din scripte,

nimic nu rămâne, țărâna cea trează

zvâcnește și-acum ca un șarpe tăiat

în locul pe care, de mult sărutat

pieile noastre s-au fost lepădat.

De necrezut a fi în Fire

De necrezut a fi în Fire,

Cândva să te numești țărână,

Firesc să fii cuprins în mână,

de-un prunc jucându-se-n țărână,

gingașă, firavă alcătuire.

Să fii și să fii fost

(mașina scrie numai: Fost)

un stâlp de păsări albe

dinspre pământ plecat spre cer

și brațul cel înalt era de fier.

Apoi din Fiire rămânea-vor fire.

Triunghiular cuțit de ghilotină

va reteza și prăbuși subțire

astă înaltă, firavă alcătuire.

Veniți oameni buni, cerul se clatină

Veniți oameni buni, cerul se clatină,

dragostea mea se preface în platină.

E atât de prețioasă încât să se vândă îi vine,

cu prețul redus propus unor curve senine.

Codoșu-mi cere o mie de stele

să-mi ofere acum, în loc, zece femei.

Eu sunt beat și-mi vine să dorm

dar ofer, peste preț, trupul acesta diform

și împrumut, ca să beau, zece lei

de la copilul cretin ce se vinde pe flori

și pe care-l așteaptă acasă zece surori.

Prețul e mare, n-am cum plăti o mie de sori.

Și nimeni din frații de cruce

Nu vrea să-mi ia locul pe cruce

Vânt uscat și alb de nemișcare

Vânt uscat și alb de nemișcare,

Singur și mi-e frig între pereți,

Șuieră vântul, apele curg, viiturile cresc,

Apeluri telefonice în gol,

Sună, sună în camere goale.

Toată lumea pe străzi.

Să învăț ceva întors între cărți.

Dar iarna din paginile albe, năpustită.

Suflete al meu, îmbătrânit

Suflete al meu, îmbătrânit,

prea te bucuri și nepedepsit,

vinul negru poate-ntinerește,

ochii fetei ard și-ngălbenește

fața vremii când spre toamnă-nclină

apa morții lunecând senină.

[Vatra, nr. 8-9/2020, pp. 5-6]

Un comentariu

  1. Felicitāri,Poetului Dan Culcer,pentru poeme! FRATI DE CRUCEToti oameniiSunt frati de crucepe drumul vietii,care duce -prin frumusetea sufleteascā spre noua lumea Luminiidin dragoste cereascā. Vasile Man

    Profesor Vasile ManDirector executiv,fondator al revistei “Studii de Stiinta si Cultura” Universitatea de Vest “Vasile Goldis” Arad, Romaniavasileman7@yahoo.com / tel: 0724039978

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.