Comentarii de carte
Georgeta MOARCĂS
Ştefan Borbély şi calea dionisiacă
Etichetă / Dan Culcer
Țintă fixă: Ştefan Borbély (2/5)
Evocări, portrete
Cătălin GHIŢĂ
Portretul intelectualului la maturitatea deplină:
Ştefan Borbély şi meritele investigaţiei comparatiste
Iniţiativa revistei Vatra şi a profesorului Virgil Podoabă de a-i consacra un întreg număr lui Ştefan Borbély constituie un gest de echilibru în estetica receptării autohtone, reparând o mare lacună şi rectificând o crasă neglijenţă din partea criticii noastre, fiindcă o figură de prestigiul său nu a beneficiat, din păcate, de primirea pe care o merită. Ştefan Borbély este unul dintre cei mai importanţi comparatişti români lansaţi după 1989. Intelectual de forţă, autor de volume de eseu şi critică literară, eminent profesor şi conducător de doctorat la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, el este, fără nicio exagerare, unul dintre motoarele intelectuale ale cercetării filologice de la noi şi chiar din Europa răsăriteană. Citește în continuare →
Dan CULCER – Obsedantul deceniu, Marin Preda și lupta de clasă
Mi se pare că Nicolae Manolescu este un bun, uneori chiar foarte bun cititor de cărți, dar nu are vocația și nici curiozitatea depășirii suprafețelor. Are o memorie bună, dar nu infailibilă. Se bazează pe amintiri, dar nu le mai verifică acum, așa că uneori încurcă datele și situațiile.
Dau un exemplu din publicistic sa recentă. Iată ce scria N. Manolescu pe marginea studiului lui George Geacăr, intitulat Marin Preda şi mitul omului nou: „O explicaţie pentru această prioritate în reevaluare va fi stat în iritantul cult al personalităţii lui Preda, întreţinut uneori chiar de unii dintre contestatarii actuali, în care critica a văzut nu doar un mare scriitor, dar şi un reper moral.”; „E adevărat că dosarul revizuirii lui Preda a fost deschis de un articol al lui Grigurcu din vara lui 1990, care lua în considerare doar publicistica anilor 1950, plină de banalităţile ideologice de rigoare («Sarcinile trasate de partid literaturii au crescut odată cu înseşi marile transformări ale conştiinţei»). Citește în continuare →
Dan CULCER – Constantin Noica la Vatra, antrenor de marxism
Oricine poate verifica repede: titlul acesta pare că nu corespunde adevărului, cel puțin pentru perioada de dinaintea lui decembrie 1989.
Așa este, C. Noica nu a semnat texte pentru Vatra. Dar a colaborat direct la realizarea unei rubrici pe care o lansasem, tocmai pentru a susține acțiunea filozofului care inițiase colecția Biblioteca de filozofie românească, la Editura Științifică și Enciclopedică din București, aparent cu sprijinul sau chiar complicitatea directorului de editură, Mircea Mâciu. Acesta, un personaj bizar, cu elemente biografice și imagini publice contradictorii. Elementele evocării de mai jos sunt dezvoltate și ordonate pe baza notelor din Jurnalul unui vulcanolog. Citește în continuare →
Dan CULCER – La marginea satului, la răscruce (Poem în-scris)
La marginea satului, la răscruce,
Trasă de un cal costeliv, la marginea satului, la răscruce,
oprește căruța, omul cu privirea măsoară căderea.
Cărăușul coboară, se închină unui lemn cândva înfipt în pământ,
acum căzut, culcat în zăpada moale, rece, răscolită de vânt.
Inedite: Radu MAREȘ, ultimul roman: Odesa
Pe marginea unui roman neterminat. Odesa de Radu Mareș
„fără o apăsată dimensiune politică, romanul ar fi o simplă frivolitate”
Radu Mareș
Există șanse ca romanul neterminat al lui Radu Mareș să se adauge neșanselor tragice care au lovit literatura română din timp în timp. După întârzierea apariției Țiganiadei lui Ioan Budai-Deleanu, a prozelor lui Ion D. Sîrbu (ambele opere având măcar norocul de a fi fost finalizate de autor), Odesa rămâne o operă schilodită de moartea autorului, dar în care noi simțim capodopera și credem că orice cititor, neprofesionst sau profesionist, va trăi un sentiment asemănător.
Cornel DIMOVICI – Pensacola, Florida, 2006
