recunoaște

măăăi                 hai recunoaște că ești mort

și cînd mă culcam cu tine        în sens literal

firește

adică dormeam cu tine sub plapumă

nu erai altfel      o carte niște semne

negre pe niște pagini albe        în cel mai bun

caz o fantomă ce se ridica de-o șchioapă

deasupra lor niciodată

atît de aproape

încît să mă atingă cu adevărat

un foșnet al vîntului care o răsfoia

și semăna vag a voce umană

da ție aș avea curaj să-ți arăt sînii

pe care nu i-am arătat nici unui alt

bărbat                            și-așa nu-i poți vedea

o să vină și el mai devreme

sau mai tîrziu

într-o dimineață tîrzie & leneșă

cu storurile trase

pînă atunci

primește pomană din partea mea

un adorr

și poate o îmbrățișare în aer

***

de fapt

tu nu exiști ești doar

o superstiție

un personaj de basm ce nu e

bine să fie lăsat de capul lui

ci închis într-un vas

sigilat

într-o lampă veche

de aramă

un inel ceva de utilitate

limitată

și de care e bine să

te descotorosești

imediat ce și-a făcut

treaba

ca să fii sigur

scrii povestea (asta sau oricare alta)

pe o hîrtiuță o

multiplici (să zicem)

o ascunzi între paginile

unei cărți dintr-o librărie

unde o s-o găsească

cineva

***

cîntecel

ești o greșeală ce trebuie ascunsă

un căcat care țipă         după ce a călcat

cineva în el      un maidanez

care nici măcar la adăpost

nu are ce căuta       un aparat

de o oarecare complexitate

capabil să producă gesturi

& cuvinte gen cutiuță muzicală

stricată        o curiozitate

în stare la urma urmei

să rețină atenția cam

cinci minute    un cuvînt

nelalocul lui

eliminat cu autocorrect

***

cîntecel. despre spleen

speranța este fata din tabloul

lui munch

speri că odată

o să crească mare o să te ia

de bărbat văzîndu-te empatic

drăguț atent șcl  dacă nu

speri că măcar bff

îi pui o haină o pătură pe umeri

o strîngi la piept            ești

speranța ei că pînă la urmă

va fi bine

și va fi ești bărbat faci zid

din trupul tău îi smulgi angoasei

steagul negru îi rupi coada

o bați la fund cu ea

***

pandemia

și vacanța au o serie de lucruri în comun

gen dragostea de vară

ține pîn’ la gară

o întîlnire întîmplătoare dar cine mai crede

în întîmplare

a două bovarisme ce se amușină bot în bot

el o adulmecă sub coadă               ea

mai nu vrea mai se lasă adică mîrîie

cînd amenințător cînd dulce

apoi

el ridică piciorul își marchează

teritoriul ea

se face mică pleacă

cu coada strînsă între picioare cu botul

în sus     el nu înțelege o clipă

dă capul pe spate urlă

la o lună virtuală

un deget hotărît apoi tot mai șovăitor

scrie pe nisip    te iubesc          valul

ce-l șterge aduce o scoică din care auzi

marea o mînă de alge o sticlă de plastic nu

contează ce

***

cum ai mai spus

dragostea perfectă poate avea loc

într-o cameră de hotel ea zice

te rog nu aș avea senzația că

am făcut ceva pervers nu înseamnă

întotdeauna nu așa că te retragi în camera ta

cu coada între picioare mai tîrziu

îți va spune că a ieșit să te caute dar nu

știa numărul camerei tale oricum nu

mai contează cum nu a prea contat

nici atunci dragostea nu se încurcă

în detalii nesemnificative cum ar fi

realitatea a plecat & rămîne

plecată rămîn poeziile peste ani

ți se va spune îmi place de mor frumos-tristă

e mișto rău & nici nu vreau să știi

cum mi se plimbă ochii cînd îți citesc poeziile

așa că mai scrii un rînd (de poezii) în cel

mai bun caz o să iasă două lespezi îngemănate

cu nume aproape șterse pe ele au trăit fericiți

ani eventual însoțite de o poveste exemplară

devenită best seller film serial studiată la școală

pînă cînd orice copil normal ajunge s-o urască

noroc că în chestii din astea ești ghinionist

***

1001 de nopți

susan descojit o expresie dintr-o poveste

te gîndești cît de bun o fi

(știi că e comestibil)

cum s-o mînca

îngenunchezi pleci privirea șoptești

ca pentru tine sesam deschide-te

îți lipești fruntea de genunchii ei

nu pot să te pun jos și să te fut

nu-i genul meu

o cuprinzi în brațe privirile voastre

se încrucișează ca niște spade

care nu se frîng nu se ciobesc

se împletesc una cu cealaltă

te-ai jucat puțin zîmbește trist

zîmbești trist ieși de pe messenger

***

sudul

picior peste picior sînii

aproape la vedere

privirea abătută

sau dezabuzată

(ma sensualité qui énerve)

privești din ușă

la mine nu s-a uitat niciodată

cu așa o privire, ca la el

(că tot ai citit de curînd jurnalul lui pușkin)

ajungi la ea din cîțiva pași

o iei în brațe se aude

în capul tău

un vag tango

schițezi cîțiva pași bagi mîna

sub rochie o mîngîi pe cur

intri în ea te strînge

spasmodic

“a muri într-o luptă de cuțite sub cerul deschis”

***

fata săracului

poezia e o poză alb negru ca majoritatea

viselor

ți se vede fața și un veșmînt o cămașă largă

cu dungi imaginația (sau memoria) spune că

albastre  dacă

ar fi fost una kaki

sau în culori de camuflaj

vorbeam de un outfit (un cuvînt

ca oricare altul) de comando așa

e doar o idee mai mult e

fata săracului nici călare

nici pe jos

nici pe drum nici

pe lîngă drum

nici îmbrăcată

nici dezbrăcată

***

safe sex

calendar coitus interruptus pastila

încă o pastilă (de a doua zi)

sterilet membrană vasectomie

perdelele trase mască pe ochi dopuri

în urechi întinzi mîna mîngîi

nu știi

dacă va mîrîi prost dispusă sau

va zîmbi tandru

oricum e duminică e dimineața tîrziu nu-i

mare lucru de făcut toată ziua

o iei în brațe se cuibărește poemul e

încă un număr terminat în prezervativ

[Vatra, nr. 10-11/2020, pp. 13-14]