
Reţeta
Am avut azi-noapte încă un vis ciudat.
Se făcea că, într-o mare sală de bibliotecă
s-au adunat, din goluri şi din penumbre,
feţele unor dragi prieteni dispăruţi.
Fusesem bolnav toată săptămâna,
aveam buzunarele pline
de comprimate, tablete, pilule, hapuri
şi alte sinonime colorate.
Nu uita, – mi-a spus unul, gata să iasă –
să treci, totuşi,
şi pe la Farmacia Naturistă.
Am trecut şi pe-acolo şi,
citind reţeta,
m-am speriat puţin,
apoi mi-a trecut:
deasupra parafei perfect lizibile,
era scris cu litere mari, albastre,
un singur cuvânt.
Celebrul Domn Doctor
îmi prescrisese pământ.
31 martie 2020
Inaugurare
Se va ridica în curând – mi se spune –
încă un eşafod,
va fi iarăşi o emoţionantă
ceremonie de inaugurare.
Va veni Primarul cu eşarfa lui colorată,
cu un lung discurs despre mare şi sare,
desigur, foarte aplaudat,
va cânta şi fanfara municipală,
o să intervină şi Corul Constructorilor
exprimându-şi recunoştinţa
pentru certificatul de urbanism.
Se va tăia, desigur, mai întâi panglica
şi, pentru că o să fie
zi mare de sărbătoare,
vor fi tăiate apoi
doar câteva capete.
31 martie 2020
Moment
Am avut ieri un moment de descumpănire:
stând şi uitându-mă la lumea
care trecea pe stradă,
am observa că, din când în când,
se mai oprea câte unul, făcea
un fel de închinăciune,
ba chiar, pentru o clipă,
îşi îndoia genunchii, ca în faţa
unei icoane.
Şi m-am simţit dintr-odată
singur, singur,
singur.
Ca şi cum aş fi înghiţit o hieroglifă
sau o cruce.
29 aprilie 2020
O revelaţie
Să fie, oare, numai metafore?
Înseamnă, atunci,
că am început să văd, să pipăi
şi să gust doar cuvinte
şi semne de punctuaţie?
– Eşti un fel de vită, mi-am spus.
Într-adevăr, alături, în iarba grasă,
păştea o vacă. Şi
mi-am dat seama îndată
de unde venea,
mirosind proaspătă, dulce
cutezătoarea comparaţie.
Semn de carte
Trag în tine, biet porumbel,
de la distanţa numelui tău.
[Vatra, nr. 1-2/2021, pp. 14]