Dantelăreasa

Eu sunt   fiica  mama  sora  prietena

Eu sunt doamna  T.

Pot avea orice vârstă. Depinde de câtă 

lumină pune pe chipul meu.

Privitorul.

Sunt dantelăreasa vermeer care

vă brodează pe creier frumoase amintiri

cu fir de mătase. Mătasea baricco.

Am pe degete forma buzelor voastre

Eu adorm cu ochelarii la ochii și visez

mai departe.

Eu mi-aș dori să vă am. Dar prețul.

Prețul mă depășește.

*

Eu nu sunt ea     

Chiar dacă tu când intri-n ea îmi spui pe nume. Nu-i limba mea. Eu nu sunt ea.

Altfel n-ai sta cu ochii închiși. Ca să mă vezi.

Ea nu sunt eu.

Eu sunt cu mult deasupra ei. Și peste tine.

Iar tot ce scrii pe trupul ei.

E pentru mine.

*

Întâlnirea

Ea nu știa că este personaj. Dar

când s-au întâlnit în librărie. A răsfoit-o

Poate mirosul de hârtie. Poate

literele care-l fixau cu privirea

El o citea iar ea îl știa pe de rost

Atunci a aflat că el este.  Autorul

Iar ea. La celalalt capăt al lumii.

Acum și aici. Vie pentru el. Apoi

C a r t e a   s-a  î n c h i s.

                                  * * *

Eu mi-am crescut părinții ca pe copiii mei

Și când i-am pierdut n-am mai putut.

Decât din scris și din citit. Să am.

                                   * * *

Să te duci ca și când n-ai fi fost

Să te-ntorci ca și cum n-ai ajuns

                                  * * *

În toate femeile pe care le-a avut

Existau părticele din ea. Care-l recunoșteau

                                  * * *

Când a trecut prin ea a luat și privirea cu el.

De aceea îl urmărește. Pretutindeni și foarte.

*

Badante

Nu ne-ați fi cucerit dacă nu ne-ați fi plăcut.

Apoi    aurul     sarea    și    mierea

Femeile frumoase

Ați ridicat o columnă  în cinstea victoriei

Copleșitoare

Iar noi am primit o statuie (copie) în dar

Și după 1883 de ani am venit noi să vă cucerim

Cu mâinile goale

Ce sacrificiu mai mare

Decât să ne lăsăm copiii singuri

Și să venim să vă-ngrijim părinții

Și unii și alții lipsiți de iubire. De iubire.

Amare amare

Iar noi – doar supuse și simple. Badante.

*

Ne- vindecarea

Cineva spune nu din frica de a nu suferi.

Altcineva primește acest nu ca pe o cruzime.

Și suferă.

Cel care a spus nu încearcă să-și înfrângă frica.

Și reușește.

Cel rănit este vindecat prin iubire (de cineva din mulțime)

Cel care s-a vindecat de frică se întoarce la cel

Pe care l-a rănit.

                 Poți răni pe cineva. Fără să știi?

                 Poți răni pe cineva. Fără să vrei?

                 Poți răni. Fără să vrei. Fără să știi.

Cel ce s-a vindecat de frică. Acum suferă

Cel ce a suferit. Acum îi este frică.

[Vatra, nr. 10-11/2021, pp. 13-14]