Nina Corcinschi – Misterul din portretul însuflețit

Lumea misterioasă a feminității este provocarea narativă și nucleul ideatic al romanului Misterul de est (Arc, 2020), de Lucreția Bârlădeanu. Adusă într-un orizont narativ deopotrivă mistic și realist, livresc și cotidian, ideea de feminitate se nuanțează și se încarcă de complexitate. Dincolo de personajele cu nume și destin din carte, în epicentru este feminitatea, cu fascinația ei orbitoare, cu uriașa ei putere de seducție. Prin prisma acesteia, Lucreția Bârlădeanu atinge o temă sensibilă – relațiile dintre doi oameni de creație, dinamica sinusoidală a dragostei lor.  Naratorul romanului preferă maniera tradițională (ubicuă și omniscientă) de expunere. Fixează cu precizie cadrul și evenimentele, este generos în detalieri, excesiv în explicații, lăsând să răzbată din acestea și o tentă ușor tezistă.

Valérie este o actriță de teatru, de origine basarabeană,  de care se îndrăgostește un francez. Iubirea este un coup de foudre, se derulează fulgerător, cei doi se căsătoresc și în familia lor se naște o fiică. Toate bune până când soțul are impresia că femeia este tot mai înstrăinată de el. Iar certitudinea că relația a intrat în colaps i-o dă piesa pe care o scrie Valérie, cu intenția de-a o monta la Teatrul Dechargeurs. Piesa e despre drama unei femei care trebuie să-și gestioneze energia între scenă și familie. „O femeie care avea nevoie de un cămin pentru a se ști  la adăpost, protejata de un soț iubitor, dar care avea și certitudinea că acesta o apasă, o privează de libertate, o închide într-o lume care o sufocă și căreia nu-i aparține”.  În această piesă (dosită de privirea soțului, tocmai pentru a-i face o surpriză), soțul își recunoaște frustrările. Se identifică cu personajul, cu „bărbatul morocănos care plictisea și sufoca”. Dialogul care ar fi putut salva relația este omis și urmează divorțul.

Abia mai târziu bărbatul realizează că această criză a fost cauzată de frustrarea pe care o resimțise în raport cu talentul literar al soției, cu dorința ei de-a fi autonomă, desprinsă de proiectul, rama, mai bine zis, în care o înghesuiau așteptările lui.  În textul ei își vede neputințele și lacunele. Bărbatul nu poate admite superioritatea femeii lui și, dominat de frustrare, o pedepsește. Divorțul lor e  un test al orgoliului rănit. „Pentru că, trebuie să-ți mărturisesc, nu-mi puteam imagina cum urma să te descurci singură. Da, am vrut să te umilesc. Să te pun în fața dificultăților financiare, să te văd preocupată și speriată de cotidian, de viața care îți cerea eforturi mari ca s-o poți trăi frumos, așa cum erai obișnuită în anii conviețuirii noastre. Să te sperie că nu ai mai putea avea timp să visezi și nici să scrii. Și să clachezi. Acestea erau socotelile mele”.

Aici e partea forte a romanului. În modul în care autoarea pune în probă relația dintre doi soți, urmărind cum se naște o iubire și cum e sabotată de vanități și orgolii.

Registrul mistic aduce în scenă un portret cu o tânără femeie, Maria. Bărbatul divorțat o remarcă  într-un anticariat, se îndrăgostește de ea și cumpără portretul.  Află că femeia pictată e nepoata lui Tolstoi, moartă de tânără și pe care îndureratul tată a decis s-o re-înființeze artistic. Fiica lui este pictată de Milard pentru a i se asigura nemurirea deosebitei ei fineți, enigmaticei ei feminități. Sedus de grația care transpare din pânză, de aerul enigmatic care înconjoară făptura tinerei femei, bărbatul caută tot mai multe informații despre ea. Găsește scrisorile pe care i le scria tânăra tatălui său și, citindu-le, pătrunde în intimitatea vieții ei și ajunge să înțeleagă mai nuanțat cum este construit universul feminin.  

Proprietatea unui obiect de-a emana energie, granița labilă dintre lumea viilor și cea a morților – nu sunt relevante doar ca piste simbolizante, ca declanșatoare narative. Esențial în această poveste pare altceva. E conturarea de către autoare a orizontului afectiv al civilizației contemporane, cu accentul pus pe reificarea relațiilor între oameni. Bărbatul însingurat face un transfer de afecțiune de la o femeie reală – soția lui – la o femeie imaginară, la  un obiect. Obiectul ține iubirea în confort – nu trădează, nu înșală, nu creează tensiuni. Îl poți stăpâni după bunul tău plac. Obiectul estetic devine înlocuitorul femeii, e substitutul vitalității. Privirea înamorată mută energia vieții în obiect. Cam asta facem noi, astăzi, investim obiectele cu atribute umane. Umanizăm artefactul și ne reificăm tot mai mult ființa. Acesta pare a fi semnalul de alarmă al Lucreției Bârlădeanu – migrarea conștiinței erotice a omului contemporan spre un registru al virtualității.

Reificată, fixată pe perete, pasiunea are o singură formă, încremenește în expresia caducă a admirației. Îi lipsește nervul, provocarea, lupta. Iese din arena unui cuplu viu, pentru a se blaza într-un confort inflexibil. Soția exact asta îi imputase la divorț: „ — Mă iubești pentru confortul tău, pentru că îți place să fiu alături de tine cum ai vrea tu să mă vezi ori pentru că sunt eu, așa cum sunt, așa cum sunt? l-a întrebat atunci, înainte de-a se pronunța sentința de divorț. Și el nu avu răspunsul la îndemână”. Aceasta este cheia problematizantă în roman. Carența inteligenței afective, incapacitatea bărbatului de-ași asuma femeia iubită ca individualitate, ca lume cu propria ei regie de funcționare.

Portretul este o provocare pentru bărbat de a reflecta despre relația cu fosta soție și despre feminitate în general. E  un îndemn la interiorizare. El înțelege că divorțul a fost o consecință  a autismului instalat între soți, care nu se mai pot auzi și vedea în iureșul propriului lor egotism. Abia citind scrisorile Mariei, bărbatul înțelege c-a greșit în raport cu Valérie, realizează că „atunci îl ardea pe dinăuntru ambiția ei de a scrie și de a-și monta piesele”. 

De aceea, portretul Mariei este un mediator în sensul în care, prinzând viață, tulbură spațiul afectiv al celor doi foști soți. Le resuscitează pasiunea de altă dată, îi reapropie. Dar ei trebuie să mai plătească un preț. La un moment dat, portretul din casa bărbatului se „răzbună” pe fiica acestuia, Delia, care îndrăznește să exprime niște suspiciuni în raport cu obiectul estetic, și o îmbolnăvește grav. Fata scapă când bărbatul își dă seamă că obiectul de care s-a îndrăgostit reacționase afectiv la jignirea fiicei lui.  O ședință de spiritism face posibilă împăcarea lumilor, fata de pe pânză o „iartă” pe vinovată și aceasta își revine din comă. Iar drama prin care trec părinții fetei îi face să-și revizuiască relația și să se reapropie. Boala fiicei sensibilizează registrul iubirii, în relațiile dintre foștii soți își face timid loc toleranța și înțelegerea. Planul mistic al romanului, reprezentat superficial  (prin practici oculte, de invocare a spiritelor) lasă loc unei interpretări simbolizante – frumusețea  trebuie redată lumii, nu trebuie claustrată în orizontul îngust al unui privitor.  Obiectul estetic nu poate substitui femeia reală. Vocea Aurorei Cornu, devenită personaj în romanul Lucreției Bârlădeanu,  e vocea înțelepciunii, a feminității coapte, decantate, ale cărei argumente sună providențial: „ — Nu crezi că trebuie să-ți trăiești viața printre cei vii și să nu cauți ce e dincolo? Ești nerăbdător să cunoști? Va veni și ziua aceea, fii sigur. Până atunci deschide ochii și bucură-te de ce ți-e dat să vezi și să cunoști. O femeie în carne și oase face infinit mai mult decât una imaginară, oricât de frumoasă ți-ai închipui-o”.

După un lung periplu în sine, bărbatul înțelege că e pregătit să-și asume universul feminin al fostei lui soții așa cum este el („să te cunosc din nou și să te accept așa cum ești, pentru că ești femeia vieții mele”). Înțelege că iubirea este libertate, iar graba, vanitatea și orgoliul, dorința de-a poseda ceea ce iubești încremenește pasiunea, o înrămează într-un portret din care nu răzbate decât misterul.

[Vatra, nr. 12/2021, pp. 33-34]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.